Dacă vremea e bună, de ce nu? 😉
Fotografie făcută din maşină în centru, la Universitate
24/04/2010
Norul – de Eugen Evu
Cu tifon nirvanic peste gură
În văzduh sub norul de tectite
Suspendat Cuvântul, stare pură,
Zbate întrupări dezmărginite
Foc lucrând asupritor esenţe
Peste apa facerii din nou…
Timp bătrân străpuns urlând din ou
Apheyron smulge zbor – ecou
Miez al vindecatei Lui absenţe
Nu departe–n jos de rai tăiat
Clopote păduri cu inimi zbat
Doliul curcubeului trădat
Dincolo de spaime pajişti râd
Dimineţi ce iarăşi îşi deschid
Altor zări – eonul translucid.
23/04/2010
Mari actori, roluri mici
Am scris o tabletă TV, marcat de câteva secvente din „State de România”… Nu cred că sunt prea multe de spus în plus.
Starea de „State”
Unele dintre cele mai greu de uitat momente din vremea studenţiei sunt serile de la Teatrul Mic. Priveam nemişcat la Valeria Seciu, Mitică Popescu sau Gheorghe Visu.
Pe Gheorghe Visu l-am revăzut joi seara, preţ de câteva secvenţe, cât m-am uitat, într-un serial difuzat de Pro TV. „State de Romania” îi zice. Avea o pălărie cu boruri largi (un pic diferită de cea din „Toate pânzele sus”), dinţi de aur şi vorbea nervos, cu un accent căutat ţigănesc, despre un „bulangiu” trimis la o chermeză de domni, în locul unei dansatoare sexy.
Ştiu că , în vremuri de restrişte, a prinde un rol într-o asemenea producţie e mână cerească. Până la urmă, trustul lui Adrian Sârbu a oferit şi oferă şansa unui trai decent multor monştri sacri ai teatrului românesc (le scriu numele cu emoţie: Florina Cercel, Vladimir Găitan, Marin Moraru, Sebastian Papaiani etc.).
Mi-e teamă doar că telespectatorii de azi vor şti despre aceşti actori doar că au jucat în nişte producţii mediocre de pe Acasă sau de pe Pro TV.
23/04/2010
Salvati Bucurestiul de altădată!
Alex Mazilu a început o campanie care merită sprijinită cu toate puterile. El va prezenta, săptămânal, fotografii ale clădirilor rămase din Bucurestiul de altădată, dar care sunt acum în pericol să se dărâme – fie din nepăsare, fie sub lamele buldozerelor.
„De ce sa nu demolam? De ce sa nu radem tot? si sa construim blocuri (eventual, turn) indiferent de locatie, inalte… foarte inalte”, spune Alex, ironic.
Sensibilizarea e primul pas către actiunea de protejare.
Sprijin actiunea de desteparea pornită de Alex Mazilu si sper să-mi pot aduce si eu modesta contributie.
„La intersectia strazilor Pitar Mos, Jules Michelet si Dionisie Lupu, vis-a-vis de un grup de statui pe care timpul le-a imbatranit prea devreme, abia mai respira casa de la numarul 72. Arhitectul Ioan I. Rosnovanu (Ecole des Beaux Arts din Paris) a creat-o in 1884 (dar ce mai inseamna pentru contemporaneitate 126 de ani?…) Casa a fost patronata, printre altii de generalul Alexandru Averescu si sotia sa (1859-1938)” – am citat de pe blogul lui Alex, unde găsiti mai multe detalii.
Casa de la nr. 72 de pe strada Dionisie Lupu. Foto: Alex Mazilu
23/04/2010
Compunere intermediară despre Orasul PA
Până în acest moment au votat 4 (patru) arbitri. Ei au acordat voturi unui număr de 18 PA-uri. Un PA a fost votat de trei arbitri, 3 PA-uri de doi arbitri, 14 PA-uri au primit o singură nominalizare, iar 9 PA-uri încă niciuna.
Vă reamintesc:
1) puteti vota până cel târziu mâine, 23.59, la ticorosu@yahoo.com (cineva spunea că e nevoie de mai mult răgaz pentru votare, întrucât sunt foarte multe PA-uri. Răgaz e, voturi cam putine.) Atentie, există si un interesant concurs pentru arbitri.
2) LeeDee P. vă asteaptă pronosticurile în concursul de ghicit
3) etapa a doua e în plină desfăsurare (deadline, duminică, 16.00), pe blogul lui Caligul. Tema: Apartamentul.
Baftă si să ne citim cu bine!
23/04/2010
Curcubeul provocat
22/04/2010
Cârcelul domnului Lică
Dacă nu l-ar fi apucat cârcelul de dimineaţă, care-i împietreşte gamba atunci când vrea să-şi întindă oasele, înainte de a se scula din pat, dl. Lică ar fi putut deschide fereastra şi, după ce ar fi tras în piept aerul tare, ca un fumător dintr-o ţigară imensă, cât un cartier bucureştean, s-ar fi uitat la cerul încă proaspăt şi şi-ar fi plimbat privirea leneşă printre locurile de parcare, zâmbind în sinea lui la vederea maşinii lu’ nea Caisă de la parter, ninsă toată de florile corcoduşului scuturat zdravăn de ploaie.
22/04/2010
La mulţi ani, pămânţele!
Aflu de la google (deh…) că azi e Ziua Pământului.
Într-o perioadă în care se mişcă parcă mai abitir decât altă dată, Pământul pare că cere atenţie.
22/04/2010
Premiul leapşa
Fiind vorba de un premiu-leapşa de la noaptebunăcopii, preiau şi dau mai departe, măcar că vor urma câteva pinguri nevalide. (M-am prins şi ce e cu petele alea roşii, că scrie ceva despre vampiri în partea de sus a fotografiei.)
Aşadar, reproduc indicaţiile* primite şi dau mai departe în doişpe paişpe direcţii:
Adela Sirghie
Cristina Airinei
Maya
Maria
Roxana
Achilianu
Teodora
Camix
Dileda
Giulia Szavo
Mikka
nabru
vasilissa
Zbor de fluture
*Ăsta-i regulamentul:
“a) Postați premiul pe blog-ul vostru.
b) Oferiți-l unui număr de 12 prieteni.
c) Afișati link-ul premiaților.
d) Anunați-i printr-un comentariu pe blog-ul lor.
e) Scrieți cine v-a premiat.”
n
22/04/2010
Poeţi şi prozatori. Se caută
Aflu la hobbitu despre un proiect (alctuirea unei antologii de poezie şi proză scurtă) interesant. Ar urma să fie publicaţi 70 de autori, preferabil debutanţi. Aruncaţi un ochi aici, cine ştie? 😉
21/04/2010
Clasamentul de pe scara blocului
Vă anunt solemn că tocmai a expirat deadline-ul etapei 1, Scara blocului, a concursului de proză arhiscurtă Orasul PA – regulamentul e aici. Vă reamintesc: puteti trimite „PA-uri din urmă”, texte care aduc puncte în clasamentul general, chiar dacă nu sunt luate în considerare pentru clasamentul de etapă. Vă multumesc pentru o participare excelentă!
JURIZARE.
Îi rog pe cei care doresc să arbitreze PA-urile acestei etape, pe care le găsiti aici, să-mi trimită voturile lor, conform regulamentului linkuit mai sus, pe ticorosu@yahoo.com, până cel târziu sâmbătă, 24.00.
CONCURSUL DE GHICIT.
Întrucât mi s-a părut o idee foarte bună si o realizare pe măsură, le propune celor care vor fi GE să accepte să participe si la centralizarea pentru un concurs de ghicit care încă nu are un organizator. Cei care vor să încerce a ghici autorii PA-urilor sunt rugati să trimită un mail pe ticorosu@yahoo.com în care să precizeze ce pronosticuri au. Concursul de ghicit va fi oganizat de LeeDee P., care va anunta regulamentul. Propunerea mea de mai jos e doar o propunere.
Sunt acceptate toate ghicirile trimise la leedee.peter@gmail.com până în momentul în care GE afisează numele autorilor.
Regulamentul e simplu Propunere de regulament: fiecare ghicitor primeste câte 1p dacă participă la ghicirea PA-urilor unei etape, la care se adaugă câte 1p pentru fiecare autor de PA ghicit.
Cred că cell61 a anuntat si un premiu.
CONCURSUL ARBITRILOR.
Vă reamintesc: începe, din acest moment, un concurs al arbitrilor. Amănunte aici.
ETAPA 2.
Acum îi dau legătura lui Caligul, al doilea GE, cel care va propune noua temă si se va ocupa să organizeze cum se cuvine etapa a doua a concursului.
UPDATE
Grăbiţi-vă să scrieţi pentru etapa a doua. Deadline-ul e duminică!
Observatie finală.
Chiar dacă celelalte etape ale concursului se vor muta din blog în blog (sper să treacă pe la cât mai multi dintre voi!), aici veti găsi o centralizare la zi a concursului si, of course, clasamentul general.
21/04/2010
Eyjafjallajokull. 19 pinguri nevalide
20/04/2010
Tipa din Gibraltar si, nu în ultimul rând, „suedeza” lui Paul
Paul Gabor scotoceste prin blogosferă si prezintă personaje vii. Scotoceala lui e mai mult decât meritorie; e un efort pe care îl face, se simte de la o postă, cu mare plăcere. Iar rezultatul e extraodinar. Ti-e dat tie, cititorul, să descoperi lumi.
Două exemple:
– Dana Nedelea, românca din Gibraltar („Aventura ei se desfasoara in Gibraltar, un minuscul teritoriu in Peninsula Iberica aflat sub tutela Marii Britanii. In Gibraltar exista guvern propriu, ministri si “hartogari” ca peste tot in lume, sunt aprox. 30 de mii de locuitori si peste 100 de formatii de rock.”, asa o introduce Paul)
– Lialia, roscata din Militari care a făcut furori în Suedia
20/04/2010
Drogurile de pe panou
Fotografie făcută din maşină, la intersecţia Petricani – Bd. Tei (sau aşa ceva), lângă benzinăria Lukoil. Îmi place concentraţia de elemente din acest cadru, în care, aparent, doar mărul „drogat” e viu. Încă.
Am observat un lucru: copiii observă panourile publicitare chiar mai bine decât adulţii. În urmă cu câţiva ani mi se părea un ultracatolicism să interzici reclamele la ţigări (sunt împotriva fumatului). Acum sunt mai înţelept şi ştiu că micuţii înregistrează tot.
De aceea, am ajuns să salut panourile antidrog. Iniţial, mi s-au părut idioate. Dar mesajul e simplu, uşor de înţeles şi, sper, de efect (atât cât se poate). Cel puţin copiii despre care ştiu eu (ai mei, ai colegilor) ştiu că drogurile sunt un lucru rău. Poate pentru că le povestim noi, poate pentru că se uită la filme (cu acordul părinţilor!), poate şi datorită unor astfel de panouri.
P.S. Eu încă nu mi-am dat seama dacă blogul spunenudrogurilor ajută la ceva sau nu.
19/04/2010
O recenzie cam bună
Am primit un ziar din Timisoara, Renasterea bănăteană, care contine o cronică de carte, unde Laurentiu Nistorescu (nu-l cunosc) scrie despre cartea mea.
19/04/2010
Horoscop
Ştiu oameni care iau asta în serios. Adică, aparent se amuză. Fac miştouri. Dar tot trag cu coada ochiului la cele „serioase”, de pe net sau din broşuri. Aşa, şi? Aşa şi nimic. Cel puţin în cercul meu de cunoscuţi şi în cel al cunoscuţilor de rangul doi (cunoscuţi ai cunoscuţilor), nu se iau decizii în funcţie de ceea ce scrie la horoscop.
Eu am trei amintiri cu horoscopul. Prima e din vremea studenţiei. Se schimbaseră vremurile, era în primele luni ale anului 1990, scriam la revista ING (a Politehnicii), şi aveam de umplut rapid un colţ de pagină rămas gol. Am „tras” un horrorscop la mişto, că se purtau atunci horoscopuri prin toate publicaţiile.
Două zile mai târziu, eram în tramvaiul 34. Pusesem ochii (aşa, estetic) pe un pâlc de trei tipe foarte vesele. Ce zic eu vesele, râdeau în hohote! M-am apropiat. Din ce în ce mai mult. Şi am văzut că râdeau citind horrorscopul. M-am simţit cu conştiinţa datoriei împlinite. Am scris despre asta şi aici (şi mi-am luat-o!).
Despre a doua nu vreau să povestesc. Persoana căreia i-am editat o vreme horoscopul activează încă, e o somitate, cred, şi îmi spunea că ea chiar studiază înainte de a spune ce şi cum.
A treia întâmplare e legată de un puştan de 16 ani, care se apucase să scrie la un ziar local dintr-un oarecare oraş. La un moment dat, pe lângă alte nimicuri importante pe care le scria acolo (era foarte talentat), a trebuit, nu ştiu de ce, să scrie rubrica horoscop. A dat o notă personală subiectului şi a ţinut rubrica respectivă vreo 4-5 luni.
Finalul a urmat unei întâmplări anume: o mătuşă a vizitat-o pe mama puştiului spunându-i cât de încântată e de horoscopul din ziarul local, mult mai buna, incomparabil!, decât cele din ziarele de la Bucureşti. „Numai de-aia cumpăr ziarul ăsta, pentru horoscop. Mă nimereşte la fix. Nu fac nimic până nu citesc horoscopul”. Când a aflat una ca asta, puştanul a renunţat la această îndeletnicire. Nu poţi să te joci „din burtă” cu soarta semenilor.
Voi ce experienţe aveţi cu horoscopul?
17/04/2010
Pepsi cu narcise
Am observat că se plantează flori de primăvară în mai multe locuri din oraş. Am văzut narcise galbene şi lalele minunate, de toate culorile. Ca tot românul, mă întreb cât vor rezista nerupte. Eu cred că sunt mai multe decât ar putea ei să rupă.
Narcise şi panseluţe fotografiate joi în apropiere de Doamna Ghica
Grup de narcise privind la o sticlă goală de pepsi
17/04/2010
Etapele Oraşului PA
Etapa 1: Scara blocului (GE Călin)
Etapa 2: Apartamentul (GE Caligul)
Etapa 3: Macadam (GE em)
Etapa 4: Cimitirul (GE LeeDee P)
Etapa 5: Semaforul (GE Mariana)
Etapa 6: În autobuz (GE Leo)
Etapa 7: Pizza/mâncare chinezeasca (GE Călin)
Etapa 8: Pe scenă (GE LePetitPrince)
Etapa 9: Orasul electric (GE Gabi)
Etapa 10: Faleza (GE Laura Driha)
Etapa 11: City Mall (GE starsgates)
Etapa 12: Parcul (GE thestoryofalady)
Etapa 13: Strada Ulmilor (GE ioana)
Etapa 14: Căldură mare (GE Lady A)
Etapa 15: Catedrala (GE Dan)
Etapa 16: Bal mascat (GE Cristian Dima)
17/04/2010
Echilibristică (dacă doriti să revedeti)
Merg pe sârmă ca un păsăroi jumulit.
În stânga, în dreapta urlă Oraşul, mocnit.
În sus duhneşte a cancer, a drog,
în jos fierbe Globul. Ce smog!
Nişte idioţi atârnă rufe la uscat.
Umblu aşa printre: chiloţi şi tricouri. Mi s-a agăţat
piciorul de un sutien mărimea 80B,
trec mai departe, văd o droaie de babe.
Mă văd şi ele, le par că-s bizar
una mă-njura, alta n-are habar
că eu merg pe sârmă ca un păsăroi jumulit
de la mine înspre mine, la nesfârşit.
OBSERVATIE. Am mai publicat această poezie, aici, în urmă cu un an si două luni. A fost una dintre primele postări. (Gratie ei a ajuns aici LePetitPrince 😉 ). Poezia se regăseste si în cartea mea; cei care o au pot să verifice 🙂
Am zis să v-o arăt acum, ca dedicatie pentru începerea concursului de proză arhiscurtă Orasul.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
