Călin Hera. PA-uri şi mirări

Etapa a 7–a, pizza/mâncare chinezească (delivery), a concursului de proză arhiscurta Orasul PA încearcă să exploreze complicata lume a păpicii comandate pentru birou sau pentru acasă.
Deadline: duminică, 23.58.
Baftă vouă, voinicii mei!

P.S. Vă reamintesc: votati PA–urile etapei 6!

UPDATE1.

Cu 5 ore înainte de deadline, am primit 8 PA-uri

Tentacule
Tăiase tentaculele caracatiţei cu o grijă exagerată, inutilă, i-ar fi zis ea, dacă l-ar fi văzut. Le-a pus pe plită, lângă cubuleţele de ceapă şi mugurii de bambus, ce se căleau, în grămăjoare. Apoi a amestecat, a stropit cu sos de soia, a mai amestecat un pic, a aşezat totul pe un platou. După câţiva paşi, bătea în uşa de la dormitor. „Comanda dumneavoastră”, a spus, intrând. Ea îl aştepta, goală. A aşezat platoul în mijlocul patului, apoi au început hârjoana, de-a valma, printre bucate. Ce rafinament!

Foame românească
Două boabe de orez
Au rămas pe farfurie
Şi se uită la chinez
Care le zâmbeşte frez
Şi-ar pluti de bucurie.

Doar că sosul cel tomat,
Şi cu gust de arahide,
S-a lăsat de tot mâncat
Şi l-a pus la îngrăşat
Pe colegul Aristide.
Că de când fost-a-n Shangai
Vrea mâncare chinezească.
Şi mănâncă-orez cu pai
Şi mâncăm şi noi, dar vai!
Ce prostie omenească.

Foamea nu ne-o potolim,
Pauza-i pe terminate.
De chiulit n-o să chiulim,
Iar de foame de murim,
Nu ne-o plânge nimeni, frate.
Poate s-o gândi vreun şef
Să ne facă o statuie
Dacă va avea vreun chef.

Intuiţie feminină
Cei doi nedespărţiţi de altădată erau acum la un km distanţă, fiecare în biroul lui, ea mâncând pizza, iar el, mâncare chinezească. Li se făcuseră acru de toate.Seara o aveau de împărţit între obligaţiile casnice şi un pic de romatism. Dar, de unde?! Parcă era între ei un platou uriaş pe care alunecau mereu din dorinţa de a-l parcurge. Renunţa fiecare parcă prea uşor. Intuiţia feminină o ajută pe ea să simtă pericolul. Începând de a doua zi, cei doi servesc prânzul împreună amintindu-şi culoarea ochilor celuilalt.

Domnul Lică antrepenor
Domnul Lică tocmai s-a întors de la Shanghai încărcat cu noutăţi, fotografii şi multe de povestit. Am aflat că l-ar fi impresionat foarte mult mâncarea chinezească veritabilă, aşa, ca la ea acasă, crocantă, cu pui abia ieşiţ din găoace, caracatiţe languroase sau capete de găină crestate. Drept care, vremurile fiind grele şi românii mâncăcioşi de orice, s-a hotărât să-şi deschidă propriul restaurant chinezesc, cu livrare la domiciliu. Iar până atunci, organizează doar concursuri pe această temă.

Alien
Cutia-cloşcă îşi strânse sub capac puii-cuburi de brânză topită, cotcodăcind lactat. Furculiţa se scobea în dinţi, relaxată. Prânzul ăsta va şoma. Din frigider răzbătu un oftat prelung. Oala cu ciorbă, căzută ireversibil în depresie, se tânguia la rece. Salata se fleoşcăi când auzi soneria. Clinchet de mărunţi, trântit de uşă, şi OZN-ul din carton poposi pe masa din bucătărie. Când Omul deschise nava, Faţă-de-Pizza le rânjea cu chip schimonosit de caşcaval topit, scoţând la ele limba de ardei iute.

Comandă
Bună ziua, avem pizza, avem toate felurile de pizza. Pizza naţională şi internaţională. O sugestie? Vă recomandăm pizza regională, comandaţi în funcţie de regiunea din care veniţi. Ardeal, Oltenia… Sunteţi din Moldova? Avem o pizza moldovenească de stă mâţa-n coadă! Cu ce e? Ingrediente demne de un stomac nobil! Castraveţi muraţi, fasole, ceapă şi jumări. Aluatul e subţire ca foaia de ziar, cum altfel? Nu, dacă sunteţi la birou, nu recomandăm. Mai bine una vegetariană. Rămâne? O alegere perfectă!

Pranz sanatos
Cu toate ca lucra de mult timp la multinationala, Gore nu-si schimbase obiceiul de a manca ce-si aducea la pachet: o bucata mare de branza, paine si o ceapa. Colegii isi comandau pranzul zi de zi la firma de catering. Gore nu intelegea cum pot ciuguli asa timp indelungat din casoletele acelea minuscule. Dupa ce terminau de mancat, invariabil, colegii ieseau la tigara, timp in care, Gore, nefumator, manca. Reintorsi in birou, colegii spuneau ca parca simt un miros neplacut. Gore spunea ca parca simte si el.

Dilemă
Se hotărâse să nu gătească nimic azi. Să-şi ia o zi liberă din funcţia de gospodină. Uite, ar putea comanda o pizza, la Don Giovanni. Dă un telefon şi-i vine băiatul cu pizza la uşă.
Sau poate merge la restaurantul chinezesc de după colţ. Domnul Feng Xu s-ar bucura s-o mai vadă pe acolo. Şi-ar comanda orez cu pui şi creveţi şi ar sorbi tacticos din ceaiul pe care domnul Feng mereu il dă pe gratis,doar să aibă cu cine vorbi şi el, nu, nu în chineză ea nu ştia chineza, nici el româneşte ci în ungureşte, asta era limba comună.
Dar n-avea chef nici de asta, aşa că pregăti nişte mici româneşi la tigaie.

Schimbare
Pizza havaiană se opintea în sertarul congelatorului, frământată de întrebări. Ar fi vrut să iasă și să vadă ce se întâmplă. Era duminică, la prânz și familia servea de fiecare dată mâncarea preferată a copiilor, pizza havaiană; de-asta se mira că n-o bagă nimeni în seamă. Auzise ceva despre o schimbare, dar schimbarea fusese atunci când renunțaseră în favoarea ei, la cartofii prăjiți cu friptură. Abia când țârâi soneria, pricepu că și ei îi sunase ceasul schimbării: sosise mâncarea chinezească!

Pizza la tomberon
Se apleca peste buza tomberonului rascolind gunoiul cu batul. Cotarla i se incurca printre picioare, nerabdator sa-si primeasca portia de mancare. Il lovi cu piciorul. Jigodia se trase doi pasi si aseza pe labele din spate, asteptand ca omul sa scoata capul din tomberon. Coada ii matura colbul intr-un ritm constant. Omul scoase in sfarsit capul din tomberon tinand in mana o cutie de carton careia ii deschide capacul. Apuca intre degete ramasitele unei pizza. O mirosi si o arunca scarbit cainelui care o infuleca hulpav.