Mă gândesc că cei mai multi dintre voi ati văzut deja faza de mai jos. „E tare”, i-am zis amicului meu Horia, din Cluj, care mi-a trimis-o, „am mai văzut-o”.
„Stiu, bănuiam asta, dar e genul de fază PA (cum l-ai definit tu)… care îți spune ceva și despre ce s-a întâmplat înainte și care te face să te gândești și la ce urmează”, mi-a răspuns Horia.
De-aia zic: priviti gândindu-vă că vă uitati la un PA. E un film PA adevărat.
16/09/2010
Un PA pe YouTube
15/09/2010
Karmele de la temelia Casei PA
I pak dau vouă de stire că i-am cerut lui Mircea să-mi ia din cont niste mii de karme ca pot păstra adresa www.prozarhiscurta.com
Am luat această decizie întrucât unul dintre voi, prietenii mei în ale prozei arhiscurte, s-a oferit să mă ajute (practic, să ducă el în cârcă bucătăria site-ului cu pricina). Îi multumesc frumos si abia astept să vă deschidem larg portile Casei PA.
Pe curând.
14/09/2010
Colectia de versuri
Începem călătoria poetică pe blogul lui Cristian Lisandru, din poezia căruia citez:
„Să fugim împreună într-o noapte de toamnă
Să aflăm amândoi evadarea ce-nseamnă,
…
Să găsim un conac cu o prispă imensă
Să uităm de trăirea modernă, intensă…”
(din poemul Conjunctiv – dati click aici) pentru întregul poem)
Continuăm cu Cuburile Angelei, unde am găsit câteva versuri inimitabile, scrise în luna august:
„Dupa fiecare perioada in care
esti macinat de intrebari si ocolit de raspunsuri
intelegi ca, pana la urma, cel mai bun prieten
iti esti, de fapt, doar tu.”
(din poemul Doar tu)
Fireste, ne oprim obligatoriu la Anca si reproducem un poem scurt, dar dens, plăcut si cu miez:
„Din umbra lăuză a dimineţii,
Noi
îl dezleagă pe unu de doi…”
(Tablou cu noi)
La Ioan Bistriteanul, dintr-un poem din 10 septembrie:
„…au crescut printre noi insule
păşeam victorioşi de pe una pe alta
erau mici şi apropiate”
(Umbrela ca viciu al atentionării)
si Geanina Lisandru, care n-a mai scris nimic pe blog de pe vremea Noptilor virgine:
„pătrund în cercul tău de gânduri
îţi tatuez cu mângâieri
mulţimea punctelor din trup…”
14/09/2010
Concert de pian la Centrul Cultural al Ungariei
Am luat această fotografie a pianistei Ana-Cristian Silvestru de pe superdotati.ro, de unde am aflat că tânăra e superpremiată si superapreciată.
Aflu, via paginii de pe facebook a lui Remus Cernea, despre un concert interesant care va avea loc joi, 16 septembrie, ora 18.00, la Centrul Cultural al Republicii Ungare din strada Gina Patrichi (fostă Orlando) nr. 8.
Pianista Ana-Cristina Silvestru va interpreta Liszt, Schubert, Debussy şi Mussorgsky. Intrarea este liberă.
14/09/2010
Prostituatele din Italia. Portret-robot
Biroul General pentru Prevenire al Chesturii din Roma a alcătuit un portret-robot al prostituatelor cu care au de a face (profesional vorbind) oamenii legii din zonă: castiga 6-7.000 euro lunar, nu ar schimba meseria cu o alta, n-ar lucra, în orice caz, ca ingrijitoare de batrani, pretind că o fac pentru a-si intretine copiii lasati acasă, rudele habar n-au cu ce se ocupă, îsi plătesc astfel studiile universitare (sic!) si, cele mai multe, sunt românce. Plauzibil?
P.S. Am ajuns la acest prtret-robot via ziuaveche.ro.
14/09/2010
Sfaturile Strumfitei către colegii ei, bloggerii
Am găsit la Strumfita cu esarfă si, în curând, cu verighetă :P, 10 lucruri de care bloggerii ar trebui să tină cont. E un text limpede, simplu, care merită citit în primul rând de bloggerii începători, dar nu le strică nici bătrânilor.
P.S. Sfatul despre muzica setată pe autoplay e scris delicios. Ideea ar merita un PA.
13/09/2010
Cum vă place România?
Aflu, via Mediafax, că fostul meu coleg, ani în sir, de la Pro TV, Cătălin Radu Tănase, va apărea într-un film cu Jean-Claude Van Damme.
Filmul „Weapon” s-a filmat în studiourile MediaPro (e tare Adrian Sârbu!). L-a un moment dat, Cătălin si-a prezentat omagiile, a spus cine e si ce vrea, asa că vedeta americană, citez, „a acceptat să facă câteva fotografii” cu vedeta Pro Tv.
„Nu mă aşteptam, în schimb, la ce avea să urmeze. Din reflex, ţineam în mână microfonul cu sigla Pro TV. La un moment dat, zâmbitor, mi-a smuls microfonul din mână şi mi-a luat el mie un interviu. Ce credeţi că m-a întrebat? Cum îmi place România?”, continuă Cătălin.
Adevărul e că, nu stiu de ce, ne simtim obligati să-i întrebăm pe străini chestia asta, ca si cum chiar ne-am mândri cu tărisoara noastră. E provincialism sau doar amabilitate?
Recent am avut ceva treabă prin Călărasi. La un moment dat, fiind eu destul de stresat de trebile ce le aveam de rezolvat, mergeam cu masina pe un bulevard central, însotit de o distinsă doamnă care, ca să umple tăcerea, probabil, m-a întrebat: „Si, vă place Călărasiul?”. Am cam tăcut, pret de 10-15 secunde, concentrat pe nu stiu ce intersectie, asa că, probabil pentru a repara situatia, doamna a continuat (acum simteam o oarecare mândrie): „Stiti că i se zice Orasul Trandafirilor?”. Nu stiam si nici nu mi se părea ceva evident. „Da?”, am zis. Apoi am văzut că benzile de circulatie ale bulevardului cu pricina aveau, într-adevăr, o zonă verde cu trandafiri într ele. „A, uite, sunt trandafiri pe aici, cred că miroase plăcut primăvara-vara”. Cred că am zis ceva OK, pentru că doamna cu care eram în masină mi-a povestit cum miroase a trandafiri.
09/09/2010
Mi-au pus miere în ceai
Bunul meu prieten, Mihail Gălătanu, mi-a lăsat un mesaj sec pe mess, zilele trecute: „ai văzut mentionarea ta?”.
N-am stiut despre ce e vorba. Azi-dimineată mi-a telefonat. Si mi-a adus aminte de întrebarea căreia nu-i răspunsesem. Când am ajuns la birou, am găsit si linkul. E din Observator cultural. Un articol al lui Daniel Cristea-Enache, în care criticul face o selectie a cărtilor apărute anul ăsta în România. La categoria „Debut” sunt trecute trei titluri. Printre ele, cartea mea.
Daniel spune, si am simtit asta pe pielea mea, că „orice titlu românesc publicat anul acesta a echivalat cu un mic act de sfidare la adresa crizei economice si financiare”.
Profit de ocazie ca să vă arăt o fotografie de la lansarea care a avut loc în Bucuresti, de Florii. Apar, aici, alături de Mihail Gălătanu. Cred că fotografia a fost făcută de cell61. Dacă mă însel, corectati-mă!
P.S. Click pe foto, dacă doriti o imagine mărită ;)!
Una peste alta, nu credeam să fie atât de bine să-ti vezi numele într-o asa selectă companie. Da, vă recomand cartea mea. Si articolul lui Daniel Cristea-Enache, care e aici.
07/09/2010
20% probleme cu Facebook
Cercetătorii britanici au mai descoperit o gaură la macaroană: studentii care îsi pierd vremea pe Facebook (sau pe alte retele de socializare) au rezultate la învătătură cu 20% mai proaste decât ăia care nu. Stiam că atunci când faci mai multe lucruri în acelasi timp există riscul să nu faci niciunul ca lumea. Si dacă stiam, ce? 😉
Oricum, cred că astfel de stiri au rostul lor. Au un efect de GPS. Dacă tot ajungi să-i fi sclav GPS-ului, măcar să te ducă unde vrei să ajungi, nu?
P.S. Găsiti aici un articol în care e povestită toată tărăsenia, cu tot cu declaratiile profesorului Paul Kirschner.
06/09/2010
Fotografia lui n-a fost publicată nicăieri
Fotografia lui n-a fost publicată niciodată, nicăieri. N-avea de ce. Câteva povesti pe care mi le-a spus vor fi, se pare.
01/09/2010
Un blog care putea fi
Mircea anuntă că perioada de hosting gratuit se încheie în curând. Anuntul lui, abia, mi-a adus aminte că beneficiasem de un premiu pe care am vrut să-l transform într-un templu al prozei arhiscurte. Din păcate, blogul apărut cu acel prilej a fost tinut în viată doar de aparate. N-am scris nimic acolo… 😦
Nu cred că voi plăti ca să-l păstrez si asta nu fiindcă as fi zgârcit (desi sunt!), ci pentru că, mi-e clar, nu pot „duce” încă un blog.
Asa că mă voi multumi să mă ocup de proză arhiscurtă aici, pe PA-uri si mirări. Mă gândesc deja la un nou concurs de PA-uri 😉
P.S. Dacă doreste cineva să preia prozarhiscurta.com, putem discuta despre asta pe email (ticorosu@yahoo.com)
29/08/2010
Fotoblogroll
Mi se pare haios blogroll-ul lui m1ha1: e alcătuit din fotografii. Priviti-l si spuneti-mi că nu-i asa!
P.S. Dacă stiati deja „schema”, iertati un biet bătrân.
29/08/2010
Pusi pe jar
Ieri am ratat un grătar, la Horezu. Era, cum se spune, vreme tocmai bună pentru niste carne sfârâind pe jar. Dar eu eram, bineînteles, grăbit. Sper că le-a priit.
Azi am găsit în inbox o fotografie de la Sorin Stanciu, care-si umple mult timp la pescuit. V-o arăt, v-o dedic, cu cele mai bune urări.
Avem noi o istorie, Sorin si cu mine, legată de pesti la grătar. E o istorie veche, de când eram tineri, tineri de tot, să tot fie vreo 16-17 ani de atunci. Musai să v-o zic!
Foto: Sorin Stanciu
P.S. Click pe foto pentru miros de peste pe grătar 😉 !
Sper să le facă poftă tuturor comesenilor: Adela, Caius, Simion_Cristian, Silavaracald, Sictireli, LeeDee P., Dan, Alex Mazilu, Carmen Negoită, Noaptea iguanei, Laura Driha, Lady A, Geanina Lisandru, g1b2i3, Flavius Obeadă, Doina Popescu, daurel, -X-, starsgates, Crisian Dima, LePetitPrince, Leo si, desigur, Vania.
27/08/2010
Supriză în vreme de criză
Pe vremuri, sâmbăta era zi de poezie pe acest blog. Aveam marfă atunci, aveam inspiraţie, aveam Muză. Aşa s-a născut cartea mea.
Îmi doresc să revină acele vremuri, acele trăiri. Le aştept. Deocamdată, încerc să vă arăt ceva, mâine. E o surpriză. Dan ar putea avea habar despre ce e vorba, dar vă rog să aveţi răbdare. Mă alint şi eu niţel 😉
Aşadar, vă dau întâlnire mâine.
25/08/2010
Un român la Las Vegas
Am primit de la tibike un mail cu titlul pe care l-am împrumutat pentru această postare. Am împrumutat si fotografia. Nu cred că a făcut-o el, doar dacă n-a dat o tură prin Las Vegas în weekend. Nu m-as mira dacă veti fi văzut această fotografie si altundeva, altcândva. În mod normal, tine mai mult de genul tabloid.
O public, totusi, pentru că aici este vorba despre un fenomen: deseori, odată ajunsi în străinătate, oricare ar fi ea, românii se comportă ca si cum ar fi singuri acolo, spun măscări, în gura mare, că si asa nu-i întelege nimeni. Wrong!, după cum spuneau strămosii nostri, dacii. Chiar dacă nimeni nu ar pricepe ce înjură (ăsta e cel mai răspândit mod de exprimare de gen), e clar că înjură, că vorbesc murdării. Si, în orice caz, pricep ei însisi. Important e să si înteleagă.
O mică sansă pentru românii care privesc de sus peste Prut: se pare că tipul a plecat din Basarabia. Cel putin asa sugerează abtibildurile de deasupra „numărului de înmatriculare”
P.S.Nu stiu cine a făcut fotografia.
24/08/2010
Falxul care nu se trimite prin fax
Aici, monumentul e fotografiat astfel încât în plan îndepărtat de vede Dealul Uroiului, „ca o cusmă de dac”. Foto: Remus Suciu
Acum sunt mai informat, gratie lui Ciprian Iancu si gratie lui Remus Suciu. Monumentul ridicat în memoria lui Decebal, despre care scriam aici, e un falx dacic. Aici sunt niste poze de falxuri, care descriu arma mai bine decât as face-o eu.
Articolul din EVZ oferă cam toate informatiile. Rămâne să-l vedeti cu ochiul liber. Până atunci, vă mai arăt o fotografie:
Falxul înalt de 3,5 metri (soclu de 2,5 metri), văzut de pe DN7. Foto Remus Suciu
NOTĂ. Îmi cer scuze pentru jocul de cuvinte din titlu. Sunt convins că ati fi găsit unul mult mai inspirat
24/08/2010
23 august. Ziua de după
Mi se întâmplă de prea multe ori. O stiu de o grămadă de ani. Am mâncat, gratie ei, probabil cea mai bună tocănită gătită la primus, lângă cort (era în Munții Căliman). Una peste alta, data ei de nastere n-am cum s-o uit; cine a trăit măcar z10-15 ani pe vremea lui Ceausescu stie ce înseamnă 23 august.
Faza e că mi s-a întâmplat si acum, asa cum mi s-a mai întâmplat pe 31 mai sau pe 26 iunie, ca să dau doar două exemple: m-am gândit toată ziua să-i dau telefon sau măcar să-i scriu un e-mail (da, recunosc, nu mai scriu de prea multi ani felicitări sau scrisori!) de „la multi ani!”, am amânat până seara, când am gândit că voi avea ceva tihnă, apoi a trecut ziua…
24/08/2010
Concursuri literare
Fac aici reclamă unui site care anunţă concursuri literare. Oamenii încearcă să prindă tot ce mişcă în domeniu, prin ţară, şi-i roagă pe cei cu care intră în contact să adauge concursuri care n-au fost menţionate. Să fie cu baftă!
24/08/2010
Cât costă o menajeră?
Pentru un cosaş plăteşti 80 de lei/zi, plus mâncare şi băutură. Teoretic, începe ziua de muncă la 5 dimineaţa. Practic, pe la 7, după ce îmbucă ceva. La 10 face o pauză de o jumătate de oră, când ia o mică gustare. Trage apoi până pe la 13, când mănâncă şi apoi se întinde puţin, la umbră. De la 15 la 17, mai bagă o tură. Apoi mănâncă bine, bea sănătos şi ne vedem mâine.
Cel puţin aşa am aflat astă-vară, în timpul cositului, undeva, pe dealuri olteneşti.
Pentru o menajeră care îţi face curăţenie în casă plăteşti 80-100 de lei/zi. Vine la 7.30 şi pleacă…, nu ştii când. Atunci când vii acasă de la birou, găseşti apartamentul curat (cel puţin acolo unde se vede; dacă tragi niţel canapeaua sau cauţi unghere mai ascunse, găseşti praf doldora, dar cine se uită acolo? Şi, apoi, e greu şi unde găseşti o femeie de încredere căreia să-i laşi casa pe mână?).
Sunt munci comparabile? Merită să dai aceşti bani sau să-i câştigi?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 