
MFC. De la răsăritul şi până la apusul Lunii (altfel spus). Foto: Călin Hera
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic

MFC. De la răsăritul şi până la apusul Lunii (altfel spus). Foto: Călin Hera

Scări şi scaun la intrarea într-un magazin online destul de vestit din Bucureşti. Foto (cu telefonul): Călin Hera
Atunci când spui magazin online te gândeşti la tehnologie, internet, viteză, promptitudine, calitate, modernitate. De acord, trebuie să ai măcar o fărâmă de gând-alertă („dacă-i ţapă?”), asta mai ales dacă eşti din Bucureşti. Mânat deci de aceste gânduri, te uiţi la poze, citeşti despre, dai câteva click-uri ca să alegi ceea ce crezi că îţi trebuie, faci comanda.
Dacă ţi-e OK să aştepţi până vine livrarea e în regulă, te întâlneşti la un moment dat cu un curier şi gata. Dacă te grăbeşti, îţi notezi frumos adresa depozitului sau a magazinului online ‘în carne şi oase” şi te duci într-o dimineaţă la locul cu pricina, să ridici ce-ai comandat şi crezi că nu găseai la mall atât de bun şi atât de ieftin.
În cazul în care recurgeţi la a doua variantă, fiţi pregătiţi

Portret în Chicago, Plazza Millenium. Foto: Călin Hera

MFC. Portret în Chicago, Plazza Millenium. Foto: Călin Hera

Vedere din Bucureşti. Pictură murală a unor elevi plonezi pe peretele unui bloc din cartierul Militari, staţia de metro Gorjului. Foto (cu telefonul): Călin HERA
Că tot e la modă să scrii pe peretele altuia*, azi am conştientizat o pictură murală care stă de vreo patru luni pe un bloc din cartierul Militari, aflat la staţia de metrou Gorjului. E făcută de Justyna Posiecz-Polkowska, Anna Taut și Wojciech Woźniak, sub îndrumarea lui Rafał Roskowiński și Jacek Zdybel, de la Școala de Pictură Murală din Gdańsk (SPMG).
Privită de departe, pictura e ca un tricolor uriaş, frumos stilizat: o bărcuţă din hârtie pe o apă tricoloră (predomină galbenul), lăsând o dâră roşie, alb-roșie. Culorile

MFC. Fotografia care povesteşte câteva aspecte din viaţa greu încercată a unui trotuar din Bucureşti. Foto: Călin Hera

MFC. Combinaţie de afişe pe un stâlp din Sectorul 3, Bucureşti. Foto (cu telefonul): Călin Hera

Unghiuri deasupra intersecţiei. Foto (cu telefonul): Călin Hera (pt mfc)

Uscătoria din intersecţie se întoarce. Foto (cu telefonul): Călin Hera

Aici eram într-un birou din Casa Presei (perioada timpurie Evz – Cornel Nistorescu). Oarecum foto-document pentru generaţiile care nu-şi imaginează cum erau telefoanele celulare tip cărămidă de care să mai fi şi mândru 🙂
Ce poţi face atunci când, om în toată firea, eşti încercat de oareşce emoţii (sau ce-or fi ele)? Poţi, de exemplu, purcede la a face mici şi nevinovate destăinuiri (fiindcă ai garda jos).
L-am văzut în Piaţa Amzei. Mă pregătea să beau o cafea de lucru cu trei domnişoare oengiste (a fost o discuţie simpatică şi fructoasă), când mi-au sărit ochii (cât colo) pe capota unei maşini parcate destul de regulamentar. Un porumbel ţanţoş, mândru de masculinitatea lui, privea în jur. Nu părea că ar căuta ceva anume. Mai degrabă, cerea să fie admirat. V-am mai spus vreodată cât sunt de fascinat de vieţuitoarele din Bucureşti?

Partituri aruncate cât colo în zona Universităţii. Foto: Călin Hera (pentru MFC)

Festvialul George Enescu 2013, Ateneul Român. Hilary Hahn, la capătul unei evoluţii care m-a mişcat. Foto: Andrei Gîndac
N-am văzut niciodată un exerciţiu de respiraţie atât de spectaculos precum a fost cel care a avut loc miercuri după-amiază la Ateneul Român. Dacă ai fi umplut cu apă sala Ateneului pe la orele 18:00 şi ai fi ţinut-o aşa timp de o jumătate nu s-ar fi înecat nimeni, deşi sala era plină de oameni. Ştiţi de ce? Pentru că oamenii ăia şi-au ţinut respiraţia