Prostia este răspândită. E vastă. Desăvârșită. Prostia poate fi simpatică. De prostie se rânde cu poftă. Uneori, proștii rând de prostie incredibil de mult. Câteodată, își dau seama că râd de ei înșiși. Aceștia sunt proștii care mai au o șansă.
Se spune că „prostul nu e prost destul/dacă nu e și fudul”. Fals. Prostul fudul e doar un prost care se fălește cu prostia lui. Pe care nu o conștientizează. Altfel nu s-ar fuduli cu ea. Prostul care s-ar lăuda cu prostia lui ar deveni un filozof interesant.
Prostul care știe că e prost are două variante (în afară de aceea de a deveni filozof): să-și accepte starea și să se retragă în bun simț (eventual să încerce să își depășească această condiție – prin ambiție și muncă) sau să facă zgomot, pentru a deturna atenția.
Un prost care își recunoaște prostia e de preferat unui deștept care nu-și recunoaște deșteptăciunea.
Prostia e periculoasă doar în două situații: când e agresivă sau când este la putere. Atunci când e agresivă, prostia poate deranja un număr mic de oameni (dar îi deranjează rău). Atunci când prostia e la putere, au de suferit mai mulți oameni, proști sau deștepți. Prostia agresivă la putere este cea mai nefericită combinație.
NOTĂ. Dacă doriți, puteți citi și despre:
- Pierdere și câștig
- Tați în ochii copiilor
- Libertatea copiilor
- Miracolul românesc. Azi, cinematografia
- Oameni care sunt artiști
- Pâlnii și oameni
- Disciplină cu Immanuel Kant
- Începuturile Pahico
- Istoria cu omulețul de aur
- Durerea de sine și de sinele altuia
- Avântul publicitar al micului întrerpinzător
- Fazil Say și norocoșii care au fost la Ateneul Român
- Falsetul Angelei Gheorghiu
- Întortocheatele căi ale Facebook-ului
- Eminescu
- Bing-Bang (secretul vitezelor)
- Zornăieli
- Sonia
- Leii albi
- Măsele
- Prostia de a te certa
- Grandoarea Măriei Sale
- Dragostea animalică din încărcatul Deceniu Unu
- O rochie încă neîmbrăcată
- Adrian Păunescu
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns