Coperta cărții „Căderea în sus”, Eugen Evu
Am primit de la Eugen Evu proaspăta lui carte, Căderea în sus, o consistentă antologie de poeme românești și traduse (peste 600 de pagini!), Editura TipoMoldova, Colecția Opera Omnia. Vă arăt aici un poem, Adio domnișoară! scris în anul 1978, cu câțiva ani înainte ca eu însumi să mă fi împrietenit cu el, proful meu de poezie.
Adio, domnişoară!
Înşeală‐mă când încă‐s foarte viu
Fă‐o să ştiu, sau fără să o ştiu
Trădează‐mă la timp cât se mai poate
Când mor de tot să nu‐ţi mai faci păcate
Iar când auzi că‐n fine, am murit,
Tu să nu‐i crezi, oricum, m‐ai părăsit
De‐aceea ‐năst voios poem, spre seară ,
Dă‐te cui vrei. Adio, domnişoară!
(1978, Deva).
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns