Străbunicul și-a rupt coastele la Mărășești, bunicul a mâncat coji de cartofi vreo patru ani prin Siberia, tata și-a luat pulane la Brașov, iar eu mă chinui de vreo două săptămâni să trec de nivelul 87 la Candy Crush.
NOTĂ. L-am cunoscut pe Paul Gabor în urmă cu mai mulți ani, la începutul acestui blog, când în jurul locului cu pricina se formase o frumoasă comunitate bloggeristică, cu oameni care scriau și apreciau Proza Arhiscurtă (și fotografiau excelent încă de pe atunci – de exemplu Alex Mazilu, sau desenau minunat – Roxana). Mi-e dor de toți, îi amintesc acum pe Leo (de care îmi e cel mai dor…), LePetitPrince, Adela, ajnanina, Cristian Dima, LeeDee P., Laura Driha, Lady A, Geanina, Cristian Lisandru, Daurel, dAImon, gabi și câți și câți…
Paul a avut și un blog suprinzător, pe care îl pândeam zilnic, alături de fanii lui, să vedem cum ne mai provoacă. Pentru că Paul Gabor e un provocator, genul poet cinic și filozof. Acum provoacă pe pagina de Facebook, de unde am luat textul de mai sus. Mi-a spus că plăcerea va fi a lui dacă-l voi prelua, așa că am purces. Sper să vă placă.