Vedere din Hunedoara. Castelul Corvinilor. Sursa: castelulcorvinilor.ro
În urmă cu câțiva ani, nici mulți, nici puțini, un prieten mai mare era nemulțumit că pe noua autostradă, construită de-a lungul râului Mureș, nu există niciun indicator rutier către orașul Hunedoara. De curând am aflat că în frumoasa noastră gară nu mai vine și nu mai pleacă niciun tren. Privită superficial și de departe, cele două detalii dau imaginea unei izolări și a unei resemnări, a unui drum închis și abandonat. Ceea ce e fals. Sau, în orice caz, o poveste depășită. În ultimii ani sunt din ce în ce mai mulți oameni vin cu nesaț să viziteze Castelul Corvinilor, probabil cea mai valoroasă bijuterie arhitecturală și simbolică a Hunedoarei. O frumusețe. Un element de continuitate și de trăinicie. Castelul reprezintă un reper și o cale. Faptul că numărul vizitatorilor crește, și încă vertiginos, este cel mai bun indiciu că de aici trebuie pornită renașterea Hunedoarei: de la valori, tradiție și cultură.
Hunedoara culturală a copilăriei mele
În anii ’70 și ’80, în plin avânt industrial, când ora exactă era dată la propriu și la figurat de sirena Combinatului Siderurgic, erau destui hunedoreni care simțeau în aer și altceva în afară de mirosul fumului care urca necontenit spre cer și făcea ca zăpada să nu fie albă decât câteva ore. Este vorba de o energie creatoare, dată probabil de dealurile, munții și pădurile din împrejurimi, de bătrânul castel, de poveștile despre comorile dacilor și pietrele rămase în picioare. Deși se publica anevoios, în Hunedoara se scria destul de mult și de bine.
Îmi amintesc cu plăcere multele ore petrecute împreună cu prietenii de la Cenaclul literar ”Lucian Blaga” (condus de Eugen Evu), muzica grupului Canon, plimbările pe sub castanii de pe Bulevardul 1848, nopțile de Înviere de la Mănăstirea Prislop sau de la Biserica din Popa Șapcă, plecările în munții Retezat și plănuirea lor, freamătul din tribunele stadionului ”Corvinul”, orele de după ore – cu audiții muzicale la pick-up ale discurilor de vinil aduse de acasă de profesoara de filozofie, repetițiile cu trupa de teatru a școlii și ieșirile la cinematograf. Erau șapte săli în care se proiectau filme pe vremea aceea: două la Cinema Modern, Cinematograful Flacăra, Constructorul, Siderurgistul, Cinema Arta, plus o săliță la Castel, unde am văzut odată filmul Iacob al lui Daneliuc.
Prea mulți dintre oamenii cu care mă bucuram atunci de toate acestea nu mai sunt, prea multe dintre acele locuri s-au dărăpănat. Nu mai există niciun loc în care să ruleze regulat filme. Slavă Domnului însă, sunt încă în picioare, trăiesc și emană energie și cultură destui și destule. În aer a rămas ceva și după ce sirena Combinatului a tăcut și s-a risipit fumul furnalelor și mirosul de cocserie. Aerul e mai curat, zăpada mai albă și energia de care vorbeam e tot aici. Plus impresia puternică a unui potențial impresionant, a unor oportunități pe care hunedorenii e bine să le ia în calcul, la modul serios.
Moștenirea culturală trebuie folosită inteligent
Șansa renașterii începe, într-un loc răvășit de industrializare și devastat de moartea industriei, în întoarcerea la valori. Cea mai banală analiză scoate în evidență faptul că Hunedoara are a se baza pe o moștenire culturală solidă, pe împrejurimi și pe oamenii locului. Creativitatea lor trebuie încurajată și susținută. Moștenirea culturală trebuie folosită inteligent.
Introducerea Castelului Corvinilor pe harta obiectivelor turistice importante ale Europei e un prim și esențial pas – iar aici merită făcute investiții de amploare, inclusiv în redescoperirea Centrului Vechi. Mi s-a spus că în luna mai, în această lună mai, au fost zile în care nu găseai locuri de cazare pe o rază de 20 de kilometri. Pentru prima oară, probabil, Castelul și Târgul medieval organizat aici au fost o alternativă serioasă pentru minivacanța de 1 Mai de la mare. În jurul acestui bun se poate construi o industrie locală a turismului. O strategie inteligentă de renovare și de promovare poate face din Hunedoara o bijuterie pe care o bănuim și cu care ne mândrim, dar în care parcă n-am avut așa multă încredere. Încă.
Cum ar fi ca, după ce zeci de ani Hunedoara a fost un punct important pe harta industrială a României, orașul nostru să devină un punct important pe cea culturală? Este o perspectivă care ar trebui să ne entuziasmeze și să ne determine să ne punem pe treabă. Toți cei care cred în această șansă.
Festivalul Filmului European la Castel și la Casa de Cultură
Vorbeam de evenimentele lunii mai 2015. Rămân cu discuția la Castel, pentru că este exemplul cel mai strălucitor – fără a fi singular; trebuie privit ca un model. A fost Târgul european al castelelor (cu peste 10.000 de vizitatori și încasări de peste 200.000 de lei în cele trei zile ale minivacanței de 1 Mai), a urmat Noaptea Muzeelor (cu peste 6.000 de vizitatori!). Urmează, în aceste zile, Festivalul Filmului European. Trei evenimente care țin porțile Hunedoarei larg deschise, trei ocazii în care Hunedoara, orașul castelului, își poate etala frumusețile, îi poate îndrăgosti pe cei care o vizitează astfel încât să revină, să-și aducă prietenii. Trei prilejuri pentru hunedoreni de a se bucura împreună, de a-și întări sentimentul apartenenței la o comunitate aleasă. Trei evenimente care fac din luna mai una de vârf. Vă dați seama cum ar fi dacă am avea cel puțin 3-4 luni cu o asemenea densitate de oportunități și de zile frumoase?
Revenind la ultimul eveniment cultural al lunii mai: în weekend, Hunedoara va fi gazda unei ediții locale inedite a Festivalului Filmului European, un eveniment cultural de mare calibru, o ocazie de a vedea filme europene premiate la festivaluri internaționale, care altfel nu au cum să ajungă într-un oraș unde nu mai există cinematografe (nu ajung ele nici în București, decât cu ocazia festivalurilor…). Un Urs de argint, un Oscar, ambele proaspete, de anul acesta, două filme-eveniment românești șamd. Un adevărat festival. Programul e aici.
Hunedoara este gazda unui eveniment cultural de mare valoare și de mari dimensiuni. Mă aștept ca hunedorenii să umple sala Casei de Cultură și curtea interioară a Castelului Corvinilor (și nu fiindcă e gratis), să se bucure împreună, în număr foarte mare, de acest prilej. Nu se dau mici, nu se dă bere. Se dă film, se dă cultură, se dă un imbold și se mai așează o cărămidă pentru comunitatea noastră frumoasă și valoroasă. Acesta nu e un început. Începutul a fost făcut de mult. E doar o continuare, o piesă de puzzle. Vedeți imaginea generală?
Nu e întâmplător faptul că Hunedoara intră pe harta selectă a orașelor cu mare tradiție culturală care găzduiesc acest eveniment (anul acesta au mai fost, alături de București, Craiova, Iași, Tîrgu Mureș). Acest lucru trebuie privit ca un mesaj: Hunedoara culturală intră în joc. Hunedoara contează, fiindcă există în Hunedoara oameni cărora le pasă, care conștientizează. Și fiindcă în aerul din Hunedoara, aerul pe care îl respiră hunedorenii și care îi inspiră, există ceva mai presus.
În curând, Hunedoara va fi anunțată pe indicatoare rutiere încă de la intrarea în țară. Va fi un obiectiv obligatoriu pentru orice turist care se respectă. Este un proiect început, care merită dus la capăt. Hunedorenii merită să se bucure, să arate ce înseamnă a crea. Știu asta foarte bine, e în aer. Apoi trebuie gândit cu inteligență la pașii următori.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 