Căpșună cu cinci degete. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vin și eu în mijlocul unei vechi dezbateri despre pluralul fructelor de primăvară. Copil fiind, spuneam că mănânc căpșuni și cireșe și mă desfătam cu ele. Îmi amintesc cireșul perfid de la colțul unei străzi aflate între casele din apropierea Parcului Corvinul din Hunedoara. Perfid, pentru că făcea cireșe uriașe, negre, la care nu aveai acces. Trunchiul gros era învelit de proprietar cu tot felul sârme și coli de smoală, așa că în vremea cireșelor ori îmi schimbam traseul, ori întorceam capul, să nu mor de poftă. Cele mai bune căpșuni le mâncam la țară, la Horezu, în grădina de pe deal a bunică-mi. Cel puțin așa îmi aduc eu aminte.
Căpșună cu cinci degete. Foto cu telefonul: Călin Hera
Când am ajuns în București, am fost izbit de prea multe cuvinte despre care aflam că sunt corecte și că vorbe ce-mi erau mie familiare sunt greștie. Regionalisme. Sau, pur și simplu, greșeli. De exemplu, bucureștenii făceau baie în cadă, nu în vană, și mâncau căpșune ori cireși. Brrr!
După deja cam mulți ani trăiți în noul meu oraș, unele cuvinte le-am adoptat, altele nu. Eu mănânc în continuare căpșuni și cireșe. Am aflat că, între timp, DOOM-uri și DEX-uri care au lipit cuvinte precum nicio sau niciun, acceptă ambele forme de plural pentru fructele de primăvară. Democrație, așadar.
Căpșuna pe care am găsit-o în kilul cumpărat ieri din Piața Râmnicu Sărat are cinci degete, cinci moțuri, cinci ce vreți dumneavoastră. Noroc că nu e o excepție, că nu sunt mai multe la fel. Altfel cine știe ce plural mai apărea?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns