Panou publicitar la ieşirea din Hunedoara, prin care se face reclamă hotelului Rusca. Foto: Călin Hera
Hotelul Rusca a fost, multă vreme, unicul hotel din Hunedoara, chiar dacă oraşul a ajuns, în perioada de glorie, să treacă binişor de 75.000 de locuitori. Cred că nu exista realmente o cerere. Cei mai mulţi vizitatori fie stăteau pe la rude, fie prin case de oaspeţi (de exemplu, la Casa Albă de pe malul Lacului Cinciş), iar cele vreo sută de camere ale Hotelului Rusca, aflat în centrul nou al oraşului erau suficiente.
Îmi amintesc, din copilărie, de shop-ul de la parter, unde nu intrau decât străinii, şmecherii valutişti şi securiştii şi de restaurantul unde am băut de câteva ori pepsi, dus de oamenii mari. Nu pun la socoteală chefurile „de banchet”, nunţile şi botezurile, ţin de altă etapă.
Evocarea nu poate lăsa în urmă parcarea hotelului, locul de plecare în zecile de excursii la Râuşor, împreună cu trupa veselă alcătuită din multe generaţii de iubitori ai muntelui, ai schiului, ai bucuratului de viaţă în gaşcă.
Fapt e că Hotelul Rusca a fost un simbol pentru hunedoreni e simplu de înţeles pentru cei din generaţia mea şi mai mari, mai greu probabil de priceput pentru cei născuţi în capitalism.
Apropo de capitalism, mi-a sărit în ochi acest panou publicitar. Ieşeam cu maşina din Hunedoara şi, nu ştiu de ce, mi-au căzut ochii pe imagine. Se fac ciorapi de damă în Hunedoara?, m-am întrebat. Apoi am văzut ce scrie. Şi m-am mirat. Dacă tot ai bani să comanzi o reclamă, să plăteşti realizarea ei, s-o amplasezi, de ce să nu faci ceva ca lumea? Zic.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns