Hilary Hahn, fotografie de Michael Patrick O’ Leary
Violonista Hilary Hahn, care va concerta miercuri la Ateneul Român, alături de Camerata Salzburg, este unul dintre artiştii cărora le place să ţină legătura cu fanii lor şi să le împărtăşească gândurile prin intermediului blogului personal şi al reţelelor sociale. Pentru Hilary Hahn, este important să se ştie făcând parte din Cetate, o cetate care numără şapte miliarde de oameni.
De exemplu, Hilary Hahn îşi invită fanii să-i aducă, după concerte, desene făcute de ei, pe care apoi le publică pe site-ul personal, realizând o galerie inedită, cu desene din toată lumea făcute de oameni de toate vârstele şi priceperile (detalii aici). Mi se pare un gest frumos, simbolic, artistic. Drept pentru care Hilary Hahn, prea puţin cunoscută în România, se bucură de respectul meu.
Nu ştiu de ce mi-a venit să prezint asta ca primă calitate a violonistei, care e chiar grozavă. Are doar 33 de ani şi e una dintre cele mai bune (spun cei care se pricep). Umple scena.
Neapărat să intraţi pe pagina ei de pe YouTube. Sunt câteva filmuleţe, care nu denotă neapărat vreo mare şi desăvârşită artă a filmatului, ci o sensibilitate anume plus dorinţa de a împărtăşi. De văzut ş interviurile realizate de ea cu diferiţi artişti muuuult mai puţin celebri decât ea. De asemenea, de văzut fotografiile pe care le face Hilary Hahn de pe unde se află (avion, aeroport, un colţ de parc sau de scenă).
Câteva cifre despre artistă: a susţinut 1.437 de concerte (dintre care 945 împreună cu diferite orchestre) – primul recital l-a susţinut când avea 10 ani, primul concert cu orchestra la 11 ani-, a avut parte de 311 bisuri, a vizitat 42 de ţări şi 288 de oraşe aflate pe 5 continente, a lucrat cu 193 de dirijori, a înnoptat cel puţin o dată în 786 de camere de hotel, iar întâlnirile de după concert, cu fanii, au durat în total peste 670 de ore (găsiţi aici toate „cifrele” artistei).
Miercuri, de la 17:00, Hilary Hahn cântă la Ateneu W.A. Mozart – Concertul nr. 3 pentru vioară şi orchestră în Sol Major K 216 şi Vaughan Williams – The Lark Ascending (1920). Mă gândesc că vor fi şi ceva bisuri 🙂
NOTĂ. Mai jos, ca premiu pentru cei care au citit această postare, Concertul nr. 3 de Mozart, cu Hilary Hahn (înregistrare din 2011)
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns