Tramvaiul 1
Când are timp, domnului Lică îi place să privească şi să asculte Oraşul. Nu-i place să-l miroasă, dar asta e altă poveste. Mi-a împărtăşit câteva din tehnicile lui; vi le voi dezvălui cu altă ocazie. De data asta am încercat doar să pun în practică unele dintre ele. Cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg şi una e teoria, alta practica, a ieşit ce-a ieşit (vezi mai jos), dar recomand cu căldură călătoriile cu tramvaiul. Din când în când, măcar.
Îl aştept de multişor. Vine. Urc. Precizare subînţeleasă: e înţesat. Cu toate acestea, o distinsă doamnă trupeşă, având trăsături caracteristice comercianţilor din mijoacele de transport în comun, îşi face loc prin mulţime împreună cu binecunoscutul îndemn subînţeles „Am cârlige de rufe. Papiote. Elastice am!”. Avea şi unghiere,
Călin Hera. PA-uri şi mirări 