Jurnal de festival. Yuja Wang. Atât şi încă ceva

yuja4

Yuja Wang pe scena Sălii Mari a Palatului, la repetiţii. Întoarsă cu spatele. FOTO (cu telefonul): Călin Hera


Aştept cu nerăbdare concertul Pittsburgh Symphony Orchestra, cu Yuja Wang la pian. Am ţinut să fiu câteva minute în Sala Mare a Palatului, la repetiţii. Am avut fixul ăsta (de înţeles, zic).

pitt

Manfred Honeck traversând scena, în haine de stradă. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Orchestra în haine de stradă

M-a fascinat prima oară orchestra în haine de stradă. Peste o oră şi jumătate, cu toţii vor fi în haine de gală. La început, oamenii îşi vedeau de treabă, fiecare pe limba instrumentului lui. Cunoaşteţi efectul sonor. Aproape deranjant. Apoi, la un moment dat, a venit Manfred Honeck, dirijorul. S-a apropiat de pupitru, a ridicat mâinile şi a făcut un gest de calmare.

În câteva secunde, s-au oprit cu toţii. Priveau la omul îmbrăcat şi el

yuja3

Yuja Wang repetă la pian. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

în haine de stradă. Honeck le-a spus ce trebuie să repete şi cum s-o facă. Un fragment din Simfonia nr. 5 în re minor op. 47, de Şostakovici.

Le-a spus, şi a făcut un gest blând cu mâna stângă

, cum să înmoaie tonul, cum să facă o trecere. Apoi a bătut uşor cu bagheta în pupitru, a ridicat-o şi a coborât-o brusc.Dintr-o dată, Sala Mare a Palatului s-a umplut de muzică.

A fost ceva fabulos. Apoi muzica s-a oprit. Honeck a explicat ce vrea şi au pornit încă o dată. Apoi au trecut la alt fragment.

yuja1

Freamăt lângă pianul Yujei Wang. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Freamăt lângă pianul Yujei Wang

Freamăt, anterior, în colţul din dreapta al scenei. La pian, o tipă măruntă, cu degete nervoase. Yuja Wang. The Yuja Wang. A cântat câteva minute în „gălăgia” de care vorbeam la început. Cumva, în colţul acela nu era gălăgie. Nu vreau să mă consider un fan a nimic, deci nici al pianistei. Dar m-am pus pe făcut câteva fotografii cu telefonul. Într-una din ele e întoarsă cu spatele. În celelate, e concentrată la clape. Am auzit că e „fiţoasă”. Erau două televiziuni şi două agenţii de presă străine la coadă la interviu. Oricum, pe mine m-a aţâţat. Am citit atât de multe despre ea, am ascultat înregistrări, încât abia aştept să-i ascul Ceaikovski-ul. Vă spun p-ormă cum a fost.

P.S. Am rămas dator cu ziua a doua. Una excelentă!

yuja

Yuja Wang la repetiţii. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

One Trackback to “Jurnal de festival. Yuja Wang. Atât şi încă ceva”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: