Nela ieşise pe balcon să fumeze, nervoasă. Asta-mi lipsea, a repetat de câteva ori, cu ciudă. La al patrulea fum a început să tuşească, de parcă ar fi fost prima ei ţigară. Liviu, întors de la farmacie într-un suflet (era emoţionat), a găsit-o holbându-se la balconul de la etajul al şaselea al blocului vecin. Ţigara se fumase singură. Ăsta e un semn, ai adus degeaba testele astea idioate, i-a zis ea (şoptit). În drumul lui spre ţările caede, ăsta, adică un bărzoi speriat, se oprise stingher pe cel mai banal balcon al unui bloc de zece etaje.
NOTĂ. Text scris pentru concursul de proză arhiscurtă PAfoto’, etapa 2 (fotografia e aici), dar care merge şi pentru Viaţa la bloc, că am folosit personaje de acolo.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 