Archive for aprilie, 2011

15/04/2011

AutoPArtret. Epilog

Oameni de bine (cu poveştile lor) în Munţii Olimp - 2009

Înainte de a afla clasamentul ultimei etape a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret si rezultatul final, vă provoc.

Preambul.
Se spune că, oricât de mult ai încerca să disimulezi, atunci când scrii/desenezi/fotografiezi/filmezi orice, oricum, spui ceva despre tine (si nu doar despre subiectul operei). Cel putin teoretic, AutoPArtretul, asa cum o arată si numele-i, a fost despre fiecare dintre participanti.

Mănusa.
Ce urmează să fac eu acum e să arunc atâtea mănuși câti PAutori sunt. Adică? Adică, aceia dintre dumneavoastră care doresc să intre în joc vor fi pusi în situatia de a scrie* câte un PAportret (al altuia) bazat pe „informatiile” desprinse din PA-urile cu care portretizatul a participat la AutoPArtret.

Precizare.
Niciun PAutor nu va fi portretizat dacă nu doreste acest lucru.

* în mod exceptional, la acest epilog sunt invitati să participe si nePAutori, care pot alege să „portretizeze” prin fotografii sau desene.

15/04/2011

Charlie Chaplin Google Doodle :)

Rămân fascinat. Atât.

P.S. Oare e cineva care să nu stie ceva despre Charlie Chaplin? Tocmai m-a trăznit această întrebare.

15/04/2011

Schimbare de temă

Am zis să vă previn: cred că voi schimba tema acestui blog. Poate azi.
Până atunci, nu uitati să scrieti proză arhiscurtă pentru etapa Casa din vis – detalii, aici.

Etichete:
14/04/2011

Rezemat de Retezat

Undeva, deasupra Căldării Bucurei, ungând pate pe pâine, prin 1985, probabil.

Prima oară când m-am rezemat de Bordu Tomii mi se părea că aş fi fost uns, cumva, vreun prinţ al locului (aşa mândru eram). Atunci ne-am mulţumit să schiem (toată ziua) pe o pârtie bătută cu schiurile, lângă jnepeniş. În vara ce a urmat am trecut de Bordu Tomii. Pe Curmătura Bucurei mi-am zis că nimic nu e mai frumos. Că acolo e Raiul. Probabil că aveam dreptate. Au urmat toate văile, şeile, vârfurile, lacurile şi pădurile. Azi, după 30 şi ceva de ani, spun (cu mână pe inimă): acolo e răspunsul.

NOTĂ. Particip cu acest PA la concursul de proză arhiscurtă AutoPArtret, etapa Casa din vis.

14/04/2011

Clasamentul PA-urilor despre cărti

Sunt în măsură să anunt, gratie voturilor voastre, clasamentul etapei PArte de carte a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret.
Imediat!

UPDATE.
Până atunci, nu uitati că mai puteti scrie până mâine, vineri, 15 aprilie, 20.00, PA-uri pentru etapa Casa din vis (care va fi ultima a acestui concurs*).

UPDATE2.

Clasament carti
1-2. Martisor, Făuritorul de uși 69v
3. Parte de carte 68v
4. “Determinare” 55v
5. Dezamagire 52v
6. CART’o’4-ul 49v

Au mai primit voturi
Printre rafturi prăfuite 39v
Primii mei Cireşari 29v
Cum se termină Fraţii Jderi? 27v
À La Carte (1), À La Carte (2) 26v
Biblioteca, “Predestinare” 22v
Amintiri din copilărie. Stela 14v
Nr total de voturi: 567

Clasament general
1. Bogdan Onin 63p
2. injineru 62p
3. LeeDee 59p
4. Carmen 58p
5. Ion Toma Ionescu 55p
6. Victor 46p
7. MeetTheSun 36p
8. Călin 32p
9. Alina 27p
10. LePetitPrince 25p
11. Dan19p
12. Petra 18p
13. zamo 17p
14. Leo16p.
15. Laura Driha 15p
16. starsgates 14p
17. Camix 11p
18. Lord D`if 10p
19. eftimie 9p
20. Ioana 5p
21. dAImon 4p
22. Anamariadeleanu 3p
23-24. LadyA, dragoselu 2p

* Îmi însusesc, astfel, observatiile privind sistemul de votare…

13/04/2011

Cum ar fi să intrăm în frătia vinului

Dragii mei, vă recomand să lăsati totul baltă diseară, de la 23.00 (stiu, e meci de Champions League, dar zarurile sunt cam aruncate, se califică fără probleme si Real Madrid, si Shalke 04).
Chestia e că va fi primul episod din Frătia vinului, o productie Indie Studio. Ceva detalii tehnice găsiti aici, dar astept să-mi povestiti mâine dacă vi s-a făcut poftă de un vin bun, ca mie adineauri, după ce am văzut (în avanpremieră pentru prieteni), documentarul de 23 de minute. (Mai jos, o secventă din film – am făcut un print screen.)

Cadru din primul episod al emisiunii Frătia vinului, produsă de Indie Studio

Etichete: , , ,
13/04/2011

Casa din vis

Clădire fotografiată la Râusor, în muntii Retezat, prin anul 1991, hai 1992! O stiu si de pe vremea când chiar era cochetă. FOTO: Călin HERA




A nustiu câta etapă a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret se numeste simplu: „Casa din vis” si vă provoacă să descrieti o casă care vă reprezintă si/sau care vă/v-a plăcut. În 500 de semne (max. 550)
Deadline, vineri, 15 aprilie, 20.00.

Baftă!

Cortul – căsuţa mea din debara MeetTheSun
Rezistă ploilor, dar un potop zdravăn m-ar speria un pic.
Încă nu m-a nins în ea, dar i-aş face temelie din zăpadă.
Devine uriaşă când mă ghemuiesc într-un colţ de frig.
E un adevărat cuptor când soarele se revarsă asupra ei.
Nu intru niciodată încălţată, iar uşa o închid doar c-un fermoar.
Când se împarte la doi devine şi mai frumoasă.
Încă n-am ajuns împreună la mare, dar mă emoţionează doar gândul răsăritului pe plajă.

Şi când o visez, mă văd ieşind afară desculţă, iarba e plină de rouă, zarea e plină de munţi.

Un cadou la şase ani Călin
„Uite aici, uite aici!”, ţipa copilul trecând de la unul la altul, ţopăind, râzând, nefiind în stare să zică mai mult. În mâini ţinea, ca pe cele sfinte, o minge de cauciuc, una colorată în toate culorile vii pe care şi le poate imagina cineva. „E primul cadou din viaţa lui”, a şoptit supraveghetoarea către femeia care venise la orfelinat cu câteva mici cadouri (dulciuri şi jucării), împreună cu fetiţa ei de şase ani, cu codiţe împletite şi ciorapi înfloraţi, asortaţi cu primăvara. Fetiţa tăcea.

Casa de-o fi, dar cu perdele! Petra
De felul meu nu sunt pretentioasa la locuinte. Doar ca as vrea o camera mare, puternic luminata, cu perdele albe la un geam cat peretele. Si poate un puf si o masa mica pentru cafea, poate si un pat foarte mic si o biblioteca in zig-zag pe perete. Pana nu demult uitasem de toate acestea. Pana acum doi ani cand intr-o seara D in loc de flori mi-a adus o pisica. Acum ma gandesc din nou la acea camera, la acele perdele… sau macar perdele, caci de cand cu Pica in jur am inceput sa redecorez complet.

Coverga Ion Toma Ionescu
Toată vara, coverga din luncă împletită meşteşugit din crengi de alun, cu patul din scânduri bătute direct în ţăruşii infipţi în pământ, cu sarică de aşternut şi cu vălimărence roind să plivească roşii, trăgând la umbră, una cate una, precum albinele la stup, sa bea un strop de apa vie de la izvorul tainic, stiut de bunicul, coverga era casa lui. Am avut privilegiul să ma întind în patul acela. Scândurile tari, au rămas în memoria oaselor mele crude, ca si cum aş fi odihnit într-un pat de uriaş.

Casa din vis e… starsgates
…albă, cu muşcate roşii în ferestre. Cu un cireş la poartă şi un nuc în fundul grădinii. Cu cimbrişor şi levănţică şi neapărat o tufă de soc. Cu un pârâiaş ce se adună şi leneveşte la soare într-o baltă cu nuferi şi orăcăit de broaşte.
Cu multe râsete la masă.
Cu un foc ce încălzeşte biblioteca în nopţile geroase şi un corcoduş curios care-şi întinde crengile înflorite la fereastră.
Cu un câine în pragul porţii şi pisica ce toarce leneşă pe pervaz.
Cu tropăituri de picioruşe pe duşumea şi chicoteli.

Om-melc LePetitPrince
Nu tin sa am casa mare sau mica, cu etaj sau fara, cu curte, gradina, iaz sau piscina. O casa care sa se invarta dupa soare ar fi ceva, am atata nevoie de lumina lui! Dar nu se potriveste pe de-a-ntregul cu visul meu. Casa din visul meu are roate, merge din loc in loc si alege unde sa se opreasca. Sta ce sta si merge mai departe, sa descopere alt loc frumos. Casa e aidoma omului pe care il adaposteste. Unii oameni seamana cu melcii, si-ar cara casa. Si chiar pot s-o faca, ajutati de caii putere.

Casa si Curte zamo
Casele mari nu m-au impresionat niciodata, cum nu m-au impresionat nici masinile scumpe. Asta-i o problema, fiindca daca e sa-l cred pe Chris Rock, femeile nu pot face pasi inapoi in stilul de viata. Si cum al meu e frugal, asta inseamna ca-mi raman numai cele foarte tinere sau hippioatele batrane.
Ca si la pasari, in specia noastra femeia face ouale si le cloceste, barbatul face cuibul si se umfla-n pene. Este remarcabil ca majoritatea incercarilor de a inversa aceasta simpla ecuatie nu reusesc.

Rezemat de Retezat Călin
Prima oară când m-am rezemat de Bordu Tomii mi se părea că aş fi fost uns, cumva, vreun prinţ al locului (aşa mândru eram). Atunci ne-am mulţumit să schiem (toată ziua) pe o pârtie bătută cu schiurile, lângă jnepeniş. În vara ce a urmat am trecut de Bordu Tomii. Pe Curmătura Bucurei mi-am zis că nimic nu e mai frumos. Că acolo e Raiul. Probabil că aveam dreptate. Au urmat toate văile, şeile, vârfurile, lacurile şi pădurile. Azi, după 30 şi ceva de ani, spun (cu mână pe inimă): acolo e răspunsul.

Invitaţie Leo
A mea e goală şi plină.
Goală de lucruri, plină de muzică şi lumină.
A mea e mică şi mare.
Mică pentru unii, mare pentru mine.
A mea e tăcută şi zgomotoasă.
Oamenii care-mi păşesc pragul ştiu să tacă frumos şi să radă în hohote.
A mea e departe şi aproape.
Departe de zgomotul străzii, însă foarte aproape de forfota marelui oraş.
A mea are grădină cu mierle şi lalele roşii.
Adresa mea e: casa verde de pe strada unde pisicile au făcut de mult pace cu câinii.
De eşti om bun, te aştept la petrecere.

Alb – perlă Bogdan Onin
Prin ferestrele mari, lumina inunda spațiile generoase și le ajuta să formeze umbre și suprafețe, delimitându-le elegant în camere, culoare și scări. Albul pereților era accentuat de lumina naturală, iar textura lăptoasă din jurul ei părea să se apropie de ceea ce-și imagina că s-ar afla în interiorul unei perle. Mintea i-o luase la goană închipuind detalii și aranjamente pentru întregul decor.
”Îți place?” Vocea lui o făcu să se întoarcă, să-i privească pe amândoi.
Surâse aprobator, în timp ce țesea planuri pentru casa ce devenise acasă.

“Alt vis” LeeDee P
A mai dat o raită pe la etaj, ca să verifice dacă nu și-au uitat copiii, vreo jucărie, a privit cu ochi visători, dormitorul și baia lor, prilej de rememorare a plăcutelor intimități conjugale, a coborât la subsol și a închis ferestrele sălii de fitness, apoi a revenit la parter, pe terasa pietruită și-a privit cum piscina se golește murmurând ușor. Îndreptându-se spre apartamentul de trei camere, închiriat, și-a amintit că îl visase pentru prima dată, după ce banca a crescut dobânda la credite.

La ţară Camix
– Şi cât costă? Na, acolo n-ar fi rău, am avea aproape şi staţia de autobuz.
– Şi are 4 camere.
– Ce zici, fată, ne mutăm lângă mătuşa Leonora, ‘colo în cartierul vecin la casă?
– Ce, la ţară? Eu la ţară nu mă mut. Mutaţi-vă voi dacă vreţi.
– Da’ măi, fată, nu-i la ţară; ne facem toate condiţiile ca la apartament. Ne facem şi baia ca aici.
– Da bat toată curtea să mă spăl. Nuuuuhuuuuu! Nici vorbă. De ce nu-i bine aici?
– Poţi ieşi la aer în curte când vrei, vara faci plajă, nu te strâng pereţii.
– Nu mă strâng pereţii, nu mă mut la ţară!

“Acasă” LeeDee P
Am încropit din nuiele și vise răsfirate
o colibă de cântec, pe țărm,
Unde val după val înspumează colțuri de stânci
Și glasul pescărușilor pereche se prelinge în tăcere.
Noaptea, cărările muncite ostoiesc în lagună
Și luna se-oglindește siderală,
În privirile noastre, cuminți, reverberate
de vechi juruințe și regăsiri extactice.
Pe nisip, urma puternică a pașilor tăi sticlește
Și mă pierd printre umbre de tufe și palmieri,
Iar undița se topește în cristal de ocean
liniștitor și acasă, la capăt de lume.

fix500
Un cadou la şase ani – Călin
Casa si Curte – zamo
Om-melc – LePetitPrince
Casa de-o fi, dar cu perdele! – Petra
Rezemat de Retezat – Călin
Invitaţie – Leo
„Alt vis” – LeeDee P
Coverga – Ion Toma Ionescu

13/04/2011

Cum se termină Fraţii Jderi?

Coperta cărţii Fraţii Jderi (Mihail Sadoveanu), pe care n-am putut s-o citesc până la capăt.

Nu reţin care a fost prima carte pe care am citit-o, dar ştiu foarte precis care a fost prima pe care n-am reuşit s-o citesc: „Fraţii Jderi”. Mi-am dorit din tot sufletul meu de copil s-o termin, să răzbat măcar până la jumătate, dar n-am putut. Am preferat să recitesc „Cei trei muschetari”, am citit (fără a răsufla prea mult) „Laleaua neagra”, dar n-am reuşit să-i dau gata pe dragii de Jderi. Până când l-am descoperit pe Ioan Dan, am crezut că plaiurile carpato-danubiano-pontice nu se pretează

NOTE.
1. Cred că şi astfel de referate m-au îndepărtat.
2. Acesta este un PA. Dacă v-a plăcut, îl puteţi vota
aici 😉

12/04/2011

Care carte are PArte

Rafturi din biblioteca Abației Melk, fotografiate în vara anului 2008. FOTO: Călin HERA

Vă rog să votati PA-urile care v-au plăcut cel mai mult, dintre cele care au participat la etapa PArte de carte din cadrul concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret.

NOTE.
1. Puteti vota cel mult 4 PA-uri
2. Deadline: miercuri, 13 aprilie, 20.00
3. Lista PA-urilor e aici.
4. Anuntati-vă prietenii!
NOU! NOU!
5. A început etapa Casa din vis a AutoPArtretului. Detalii – aici.

12/04/2011

Cele mai bune defecte

Dragii mei,
în urma voturilor voastre (vezi aici), am reusit să ordonez PA-urile etapei PAiul si bârna din cadrul concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret. Iată ce a iesit:

clasament de etapă
1. Iritare 44v
2. Bolovanul 42v
3. Lenea e cucoană mare… 26v
4. Defectul unui PA 24v
5-6. “Simpatic, dar cam nerăbdător…”, OBServatorul de OBSesii 21v

Au mai primit voturi:
Hai la omu’ cu defecte, Liviu şi Natalie Portman (via Ilarion), Nesemnificativ, PAivitate 20v
Fragmente 19v
Arogant, Uatzior prablam cap descult 18v
Pendulare, Cel mai mare… 17v
Mică filosofie despre calităţi şi defecte 16v

Nr total de voturi: 363

Clasament general
1. Carmen 58p
2. injineru 56p
3. LeeDee 47p
4-5. Bogdan Onin, Victor 46p
6. Ion Toma Ionescu 39p
7. MeetTheSun 32p
8-9. Alina, Călin 26p
10. Petra 18p
11. Leo16p.
12-13. Laura Driha, LePetitPrince 15p
14. starsgates 14p
15. Dan13p
16. Lord D`if 10p
17-18. eftimie, zamo 9p
19. Camix 7p
20. Ioana 5p
21. dAImon 4p
22. Anamariadeleanu 3p
23-24. LadyA, dragoselu 2p

NOTĂ. Îl felicit pe injiner, care a câstigat a treia oară o etapă a concursului AutoPArtret. Mi-au plăcut grozav câteva PA-uri, de exemplu Mica filosofie… scrisă de Leo, care, însă, n-a adunat asa multe voturi câte mă asteptam. Una peste alta, apreciez calitatea textelor, ceea ce mă face să mai amân un pic finalul concursului 😉

11/04/2011

Concurs de fotografie despre oameni fericiți

Am primit un comunicat si mă grăbesc să vă spun ce scrie în el: e vorba despre un concurs de fotografie, cu un subiect foarte ofertant, „Oameni fericiti” si cu premii interesante:
Premiul 1 – DELL Latitude E6400
Premiul 2 – Inspiron Mini 1011
Premiul 3 – Multifunctional HP Officejet 6500A e-All-in-One E710a
10 mentiuni – Imprimanta HP Deskjet D1000
Premiul votantului – Imprimanta HP Deskjet D1000

Cum, am căpătat în blogosferă multi prieteni care au sanse mari să câstige acest concurs, îi provoc si vă provoc pe toti; mi-ar plăcea ca podiumul să fie alcătuit din oameni care se află la mine în blogroll 😉

Baftă!

P.S. Toate detaliile necesare, aici.

Etichete: , ,
11/04/2011

Cultură si otel

Lucrarea „Chemarea”, semnată de artistul hunedorean Alexandru Podea

Am primit o invitatie si vă chem: miercuri, 13 aprilie, de la ora 13.00 (o fi întâmplător 13-le ăsta repetat?), fostul meu coleg de cenaclu literar, Alex Podea, deschide o expozitie la Palatul Parlamentului, Sala Constantin Brâncuşi. Cred că va fi ceva deosebit, la care îmi doresc să particip.

11/04/2011

1, 2, 3 defecte

Dragii mei, vă rog să votati PA-urile preferate (dintre cele care au fost scrise pentru etapa PAiul sau bârna a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret; lista PA-urilor, aici).

Atentie!
Din vina mea (am întârziat nepermis de mult publicarea…), sondajul are un deadline foarte strâmt: 24 de ore. Asadar, deadline, marti 12.05!

OBS.
Puteti vot 5 PA-uri deodată 😉

IMPORTANT.
Nu uitati de etapa PArte de carte, aflată în plină desfăsurare. Până la miezul noptii!

UPDTAE.
Mai jos, rezultatul sondajului. Revin cu clasamentele.

1, 2, 3 defecte
Lenea e cucoană mare… 7.16% (26 votes)

Hai la omu’ cu defecte 5.51% (20 votes)

Fragmente 5.23% (19 votes)

Nesemnificativ 5.51% (20 votes)

Mică filosofie despre calităţi şi defecte 4.41% (16 votes)

Pendulare 4.68% (17 votes)

Cel mai mare… 4.68% (17 votes)

PAivitate 5.51% (20 votes)

Liviu şi Natalie Portman (via Ilarion) 5.51% (20 votes)

“Simpatic, dar cam nerăbdător…” 5.79% (21 votes)

Defectul unui PA 6.61% (24 votes)

Arogant 4.96% (18 votes)

Uatzior prablam cap descult 4.96% (18 votes)

OBServatorul de OBSesii 5.79% (21 votes)

Bolovanul 11.57% (42 votes)

Iritare 12.12% (44 votes)

Total Votes: 363

11/04/2011

Salon de bronzare organică – (P)

Salon de bronzare organică (pauza de publicitate)

Am aflat (de la un client al acestui blog) că „cel mai nou si mai modern salon de bronzare din Bucuresti, unde obtii „un bronz unic, uniform, rapid, dar, in acelasi timp, si sanatos” este Tantastic (Bulevardul Dacia, nr. 53, taman în Piata Romană).
Argumente aduse de clientul meu:
– apeland la bronzarea organica, nu risti nici imbatranirea pielii, aparitia ridurilor sau a altor probleme de sanatate ale pielii.
– sunt evitate orice fel de arsuri (e „unica solutie 100% sigură”)
– obtii cel mai intens bronz in doar 5 minute
– imaginea salonului e Bianca Dragusanu (am si foto, dar mai bine vă trimit să le vedeti la tantastic)

No, asta a fost.

11/04/2011

Luni

Vă multumesc că ati venit pe aici si în zilele în care eu n-am fost. Vă mărturisesc că mă bucur să văd o dâră de soare printr-o fereastră a biroului si asta îmi dă ghes.
Beau o cafea târzie si, în câteva minute, revin cu lucruri (inclusiv sondajul pentru AutoPArtret).

Etichete:
08/04/2011

PArte de carte

Dragii mei,
voi deschide în curând votarea etapei PAiul si bârna (nu v-am uitat!) a concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret.
Până atunci, vă anunt noua etapă, PArte de carte: Descrieti o întâmplare cu cărti (într-un text de 500 de semne, max. 550). Până luni, 23.59!
Baftă!

Martisor Ion Toma Ionescu
În cartea în care scriu eu,
ninge tot timpul.
Caligrafiez cu acribie
literele albe.
Zăpada iese din pagini,
abia de mai disting
marginile.

Continui să scriu
ca şi cum mi-aş tivi sufletul.
Dar în noaptea asta
s-a întâmplat un miracol.
Literele mele sau transfornat
în aldine
firul alb împletindu-se
cu un fir de matase roşu.

Şi ca să se întregească minunea
pe covor au răsărit ghiocei.

À La Carte (1) Dan
Biblioteca din Alexandria găzduia 900.000 de papirusuri atunci când a ars, iar în Biblioteca Congresului SUA sunt azi peste 30 de milioane de cărţi, scrise în 500 de limbi. 23 aprilie, pe lângă ilustrele semnificaţii pe care le omagiem (Sf. Gheorghe, Shakespeare şi Cervantes) mai înseamnă ceva foarte important: Ziua Bibliotecarului Român, eveniment pe care îl trecem cu vederea. E adevărat că o astfel de ştire nu creşte audienţa, dar cred că merită mai multă atenţie cel puţin atunci, de ziua Lor.

À La Carte (2) Dan
Nu este deloc o meserie oarecare sau un cod dintr-un banal nomenclator de ocupaţii. E nevoie de predestinare şi vocaţie, nu e suficientă doar dragostea pentru cărţi şi literatură, dedicarea este obligatorie. Modest, discret, erudit, ordonat, meticulos, cuminte şi cu minte, are permanent sub control cărţile din Templul său, aşa cum paznicul unui far se îngrijeşte de buna lui funcţionare. Ambii sunt conştienţi de importanţa vitală a activităţii lor chiar dacă obştea îi neglijează nepermis de mult.

CART’o’4-ul zamo
In acea vacanta de vara din copilarie, caniculara si plictisitoare, el prefera sa citeasca, desi cartile bunicilor fusesera citite si rascitite. Ea prefera sa-si dea in carti, incercand sa traseze harta inimii si-a viitorului. I-ar fi dat si lui, dar el nu credea in chestii d-astea. Isi intersectau minutele jucand carti. Multe pagini s-au scris de-atunci in cartea vietii fiecaruia. Nu stim sigur ce-a devenit fiecare, dara augurii par a zice ca el a devenit e-carturar (blogger) iar ea cartografa.

Parte de carte Ion Toma Ionescu

Umbra e
dinaintea mea
lunecând în nisipul albastru,
om de vânt
fără chip
crescut din trup,

efigie
din care timpul
a nivelat
reliefurile,

parte de carte
scrisă de înger
împingând roua
în hieroglife suspendate
şi înflorind aerul
precum coarnele unui cerb.

Din umbră noaptea
la capătul ciclului muşcă din carne
literele se întorc împletind pe trup
o cămaşă de zale.

Pasăre a ceţii
sufletul flacără
se zbate în colivie
întorcând paginile.

Când şi când treci
nevazută ca o floretă
lâsând în urmă trandafiri galbeni
semn de carte

Printre rafturi prăfuite injineru
Printre rafturile pline de cărţi prăfuite simţi un miros plăcut, ispititor. Se luă după el şi aşa ajunse în spatele bibliotecii unde, înconjurată de titluri, stătea ea scriindu-şi eseul la limba şi literatura română.
– Salut, mai ai mult?
– Încă un pic şi termin dar mă omoară spatele.
Îşi lăsă palmele pe umerii ei şi începu să mângâie apăsat pielea catifelată. Apoi se aplecă şi îşi lipi buzele de lobul urechii lăsând să-i scape o şoaptă într-o adiere fierbinte:
– Eşti sexy când scrii. Te vreau acum!

Amintiri din copilărie. Stela MeetTheSun
Eu o aveam pe Stela, ea pe Viorica. Între cele două vaci se legase o prietenie strânsă ca şi între noi două. Eu copil, ea ceva mai mare. Venea de la oraş în vacanţe. Aducea cărţi. Citea cu creionul în mână şi scria notiţe pe care le lăsa între filele potrivite. Eu făceam doar linişte. Aplecarea ei peste carte mă fascina. Ca să pot sta mai uşor cuminte, mi-am luat o carte veche din podul casei. Mirosea frumos. Trăgeam cu ochiul la Miha, la Stela, la câmpul verde. Când m-am trezit citind, nu ştiu.

Dezamagire LePetitPrince
Era prima oara cand avea o carte de colorat si ardea de nerabdare sa o deschida si sa gaseasca inauntru, asa cum a vazut la Maricica, contururi de animale, copaci, pasarele, floricele, copii care se joaca cu mingea, o sa coloreze mingea cu rosu, poate o sa-i faca si niste buline de alta culoare. Va colora bine-bine fiecare desen, sa nu mai ramana niciun pic de alb, abia atunci o sa fie gata. Fara indoiala ca asa s-ar fi intamplat daca n-ar fi primit cartea de la un frate mai mare, gata colorata.

Cum se termină Fraţii Jderi? Călin
Nu reţin care a fost prima carte pe care am citit-o, dar ştiu foarte precis care a fost prima pe care n-am reuşit s-o citesc: „Fraţii Jderi”. Mi-am dorit din tot sufletul meu de copil s-o termin, să răzbat măcar până la jumătate, dar n-am putut. Am preferat să recitesc „Cei trei muschetari”, am citit (fără a răsufla prea mult) „Laleaua neagra”, dar n-am reuşit să-i dau gata pe dragii de Jderi. Până când l-am descoperit pe Ioan Dan, am crezut că plaiurile carpato-danubiano-pontice nu se pretează.

Făuritorul de uși Bogdan Onin
L-au învățat să iubească cărțile devreme, încă de copil. Le-a descoperit varietatea plimbându-se printre rafturile ce i se păreau mai înalte decât munții și s-a apucat de escaladat. La deschiderea lor se trezea aruncat pe țărmuri îndepărtate, în iureșul bătăliilor, în brațele prințeselor sau explorând noi planete. Erau uși miraculoase și se gândi că făuritorii lor sunt niște giganți printre oameni, adevărați magicieni cu slove fermecate. Și încă de atunci își dori să le afle meșteșugul și vraja.

Primii mei Cireşari Călin
Prima oară am auzit de Cireşari de la un coleg (eram într-a doua, spre sfârşit). Tudor îl chema. Ne întreceam în lecturi. Şi mi-a zis Tudor că a citit o carte, Ciresarii, despre nişte tipi care stăteau cocoţaţi într-un cireş şi aruncau cu cireşe (sau cu sâmburi) în trecători. Mă rog, ceva de genul ăsta. Mi s-a părut deopotrivă stupid şi amuzant, aşa că mi-am propus să citesc şi eu cartea asta. Dar n-o aveam, nu ştiam unde s-o caut şi, mândru, nu puteam să i-o cer lui. A intrat pe fir bunicu-meu.

Biblioteca Camix
Sa ma asortez mai atent de data asta. Cine stie cu cine ma vad la biblioteca? La urma urmei, e un mijloc de lume. Poate vine si el; motive ar avea; well, in fine, visez.
Ajung, imi iau o carte si dau sa ies. Intra chiar el ca un val vartej. Ce se intampla in lumea asta, am ajuns paranormala? Ah, arata iar prea bine. “Numai asa ai venit, in bluza?”, privindu-l cu drag. “Da, azi is fara capota. Is decapotat.” Era cu masina. Iar eu eram paranormala sau haruita.

“Determinare” LeeDee P
În copilărie, bunică-sa îi împuiase capul c-o vorbă de duh, pe care o tot repeta atunci când îl vedea făcând avioane, din paginile manualelor de școală: “cine are carte, are parte”. El a băgat la cap și s-a pus pe treabă. A început să cumpere cărți, tot felul de cărți, din ce în ce mai groase și a făcut rost chiar de una de telefon, de prin anii ’80. Acum, jumătate de garsonieră îi este plină cu ele și cealaltă jumătate, cu nevastă-sa și cei patru copii ai lor. Iar el tot așteaptă să aibă parte…

“Predestinare” LeeDee P
Pe mine mă cheamă Miruna Dorothea și când mă fac mare vreau să fiu scriitoare. Mama mea, care scrie PA-uri frumoase, mi-a zis că sunt predestinată (nu știu sigur ce înseamnă, dar o cred pe cuvânt), pentru că amândouă prenumele mele au fost alese din niște cărți, care au impresionat-o foarte mult: “Vrăjitorul din Oz” de Frank Baum, prima carte citită de ea și “Mirona” de Cella Serghi, care i-a influențat anii dolescenței. Până atunci, mă grăbesc să termin de citit “Cuore” a lui Edmondo de Amicis.

după deadline
PArte de cărți Alina
Un metru și ceva, brunetă, ochi negri, cățărătoare pe biblioteci. Zilnic intram în sufrageria mirosind a proaspăt să escaladez biblioteca înaltă până în tavan și lată cât peretele. Urcam pe rafturi până ajungeam sus cu obrazul. Scoteam din raft fiecare carte, îi priveam coperta, îi citeam titlul și autorul și fugeam când terminam. Știam titlurile pe de rost, deși nu citisem vreo carte din ea – cică eram prea mică. Am ajuns să mă cert cu mama că nu-l avem pe Wilkie Collins și a lui Femeie în alb.

fix500
À La Carte (1) – Dan
À La Carte (2) – Dan
CART’o’4-ul – zamo
Printre rafturi prăfuite – injineru
Amintiri din copilărie. Stela – MeetTheSun
Dezamăgire – LePetitPrince
Cum se termină Fraţii Jderi? – Călin
Făuritorul de uși – Bogdan Onin
Primii mei Cireşari – Călin
„Predestinare” – LeeDee P
„Determinare” – LeeDee P
PArte de cărți – Alina

07/04/2011

Liviu şi Natalie Portman (via Ilarion)

Meciul a fost cum a fost, nu zic, dar mai mult mi-a plăcut discuţia din pauză.
Auzindu-l pe Ilarion, care primise liber la bere (şi el), ca în vremurile bune, parcă ai avea în faţă un copil cu burtică şi început de chelie. Şi ce-aţi vorbit? Despre femei, normal, a roşit (inexplicabil) Ilarion. Mai precis? Mai precis, fiecare a trebuit să mărturisească ceva. Și? Şi Liviu a zis că slăbiciunea lui sunt degetele de la picioarele femeilor. Poate să fie şi Natalie Portman; dacă lui nu-i plac degetele de la picioare, nici nu se mai uită mai sus.

NOTĂ. Acest text participă la etapa PAiul si bârna din cadrul concursului de proză arhiscurtă AutoPArtret si, de asemenea, intră în seria Viata la bloc (aici sunt episoadele primului sezon, iar aici un index de personaje)

07/04/2011

Doi prieteni

Sandu si Călin, pe malul Muresului, îndărătul unor rachete de badminton. Lângă ei, un pusti care o fi, acum, flăcău voinic.

Click pe foto pentru imagine mărită!

Se jucau cu indienii, aveau peste o sută (îi tineau împreună, prin rotatie, ba la unul, ba la altul). Dacă nu i-ar fi trimis la culcare părintii, ar fi inventat lupte complicate cu soldati, cavaleri în armură si cowboy (ba călare, ba pe jos) zile întregi. Când nu se jucau cu indienii, povesteau ce-au mai citit. Ajunseseră să citească aceleasi cărti, în acelasi timp, asa că discutiile erau prelungiri ale lecturii. Apoi s-a întâmplat ceva, mare cât un ocean. Dar jocul de sah de la Sandu si-a aprins ultimul beculet abia după 24 de ani. Când, deja, se inventase facebook.

06/04/2011

De ce citesc românii (când citesc)

Am primit rezultatele unui sondaj de opinie (realizat pe siteul ivox.ro pentru librăria online okian.ro), care a vrut să afle ce-i mână pe români să ia o carte-n mână (dacă-i mână).

Am aflat că românii care citesc o fac
a) pentru a-și dezolta gândirea (76,7%)
b) pentru a-și dezvolta limbajul (71,2%)
c) pentru a se relaxa (68,2%)
d) pentru a se dezvolta profesional (48,2%)
e) pentru a înțelege societatea în care trăiesc (34,9%)

NOTĂ. Ăstia de la d) îmi par ori plini de candoare, prea au dat un răspuns ca din cărti – nu că nu mi-ar plăcea să fie asa!

read more »

Etichete: , , ,