Ce trebuie să aibă o proză arhiscurtă

Cu prilejul votării celor mai bune/populare PA-uri ale etapei a doua a concursului „Cinci săptămâni în palon” (etapa „O gazdă perfectă”), i-am rugat pe cei care au votat să spună ce si, mai ales, de ce.

Scriem PA-uri împreună de mai multă vreme, dar am discutat prea putin despre ceea ce credem că trebuie să fie un PA bun. Ce face dintr-un text de 500 de semne o proză arhiscurtă de calitate?

Răspunsuri posibile sunt mai multe. Gina a dat un răspuns sincer: pentru că-mi place.

Dar de ce ne place? Ce asteptăm atunci când ne apucăm să citim o proză arhiscurtă? Ce ne atrage sau ce ne determină să abandonăm lectura după 200-300 de semne?

Eu cred că prima calitate a unei proze arhiscurte trebuie să fie limbajul. Textul trebuie să poată fi citit usor, cu plăcere – asta include si respectarea strictă a clauzei gramaticale, care înseamnă scriere corectă si spatii după semnele de punctuatie ;).

Din păcate (din fericire!), asta nu e suficient. Cu sigurantă, o proză arhiscurtă trebuie să aibă poveste. Eu cred că sunt două abordări aici.

1) Scriitorul de proză arhiscurtă este tentat să apeleze la metafore, să sugereze imagini, să folosească fraze lungi (am scris nenumărate PA-uri „într-o frază” sau în rime), să realizeze adevărate poeme în proză. E o tentatie de înteles. (Vă propun un experiment: numărati semnele unei poezii de 3-4 strofe care vă place; vor fi destul de multe cazuri în care poetul se va fi încadrat în cele 500 de semne ale PA-ului).

2) A doua abordare este cea dinspre cititor. Atunci când citim PA-uri scrise de altii căutăm mai degrabă povestea (si, de multe ori, apreciem „poanta”). Există, e drept, multe bijuterii PA-poetice, în care ideea te unge pe suflet (nu mai departe de etapa „O gazdă perfectă” am întâlnit PA-uri idee care m-au făcut să mă simt, pur si simplu, bine – de exemplu cele propuse de LePetitPrince, care a folosit ideea de gazdă perfectă). Dar cred că ponderea PA-urilor poveste, care să contureze o istorie si/sau un personaj, în doar 500 de semne trebuie să fie dominantă în ceea ce am putea denumi genul literar proză arhiscurtă. Cred că aici e miza mai mare, privind dinspre cititor.

În orice caz, cred că proza arhiscurtă si mediul online (mai precis, blogurile) sunt lucruri care trebuie să meargă mână-n mână. O postare de 500 de semne ar putea fi solutia ideală (dacă există ideal) pentru un blog pe care să-l citesti, loricând, cu plăcere.

Aceste rânduri sunt o provocare. Cred că suntem suficient de „copti” astfel încât să participăm la o discutie teoretică despre proza arhiscurtă. Vă astept, cu foarte mult interes, părerile.

COMPLETARE.
Dan adaugă o idee importantă pe care am vrut s-o scriu aici dar m-am luat cu altele: alegerea titlului este fundamentală; el poate salva un text sau dimpotrivă.
Cristian Lisandru atrage atenţia asupra cizelării, a cumpănirii. Cred că un PA bun înglobează în el multă gândire.
starsgates spune că PA-ul e sufletul unei povestiri pe care cititorul mai mult si-o imaginează.
LePetitPrince vorbeste emtaforic despre PA – un foc care se naste.

UPDATE. LePetitPrince revine, adăugând: un PA ar trebui sa fie scris astfel incat rupt din contextul concursurilor sa aiba aceeasi valoare.

NOTĂ. Vom duce această discutie si eventualele concluzii si în Casa PA, proiect care, până la urmă, se va desăvîrsi!

13 Responses to “Ce trebuie să aibă o proză arhiscurtă”

  1. Avatarul lui Cristian Lisandru

    Chiar dacă nu am mai scris de multă vreme PA-uri, fiind eu ahtaiat, pot să pun aşa, după textele care îmi permit o desfăşurare amplă, le-am urmărit şi le urmăresc cu mare plăcere de fiecare dată. Şi cred că aceste precizări ale tale sunt binevenite, fiindcă nu toate textele încadrate subiectiv la PA şi-ar merita acest statut. Din punctul meu de vedere. Este într-adevăr o provocare literară de primă mână, iar regulile de bază şi în special acel mesaj penetrant de final ar trebui respectate cu rigurozitate. Ţin minte că atunci când am scris primele PA-uri am stat foarte mult în cumpănă şi studiam cu foarte mare atenţie PA-urile tale…

    Apreciază

  2. Avatarul lui Dan

    La ora asta îmi vin în minte două aspecte pe care le consider esenţiale:
    – autorul trebuie să stăpânească perfect limba (vocabular bogat), dar şi gramatica (!) şi să respecte toate regulile esenţiale de ortografie şi pe cele de redactare; cu excepţia licenţelor poetice intenţionate, evident;
    – alegerea titlului este fundamentală; el poate salva un text sau dimpotrivă.

    Apreciază

  3. Avatarul lui starsgates

    Cred că un PA este…sufletul unei povestiri, pe care cititorul mai mult şi-o imaginează decât o citeşte.:)

    Apreciază

  4. Avatarul lui LePetitPrince

    mi-am amintit cum am definit PA-ul mai demult; definitia e de fapt …un PA scris pentru un concurs mai vechi (organizat tot de tine, fireste)

    ,,De cand scria proza arhiscurta se intampla sa exclame cu diferite ocazii: este ca un PA!
    Pana si cafeaua preferata, espresso, i se parea ca seamana cu un PA. “Merg sa iau un PA”- spunea si zambea misterios, lasand nedumeriri in urma.
    Intr-o zi a vazut cum a crescut un foc. L-a asemuit cu un PA: la inceput mocneste apoi izbucneste. Te incalzeste si te ia cu el. E iute si sprintar. Sau constant arzator pentru ca in final sa te arda.”

    Apreciază

  5. Avatarul lui LePetitPrince

    Mai scurt: PA-ul e un fel de epigrama-proza

    Apreciază

    • Avatarul lui CalinH

      LeP, nu agreez definitia PA-epigrama. Asa cum văd eu epigrama, e un gen literar cvasifacil, care, în cel mai bun caz, te face să zâmbesti. Din punctul meu de vedere, proza arhiscurta e mult mai mult decât atât. E o poveste, o esentă de poveste.

      Apreciază

  6. Avatarul lui LePetitPrince

    Adevarat, esenta de poveste!

    Apreciază

Trackbacks

Răspunde-i lui CalinH Anulează răspunsul