Cu prilejul votării celor mai bune/populare PA-uri ale etapei a doua a concursului „Cinci săptămâni în palon” (etapa „O gazdă perfectă”), i-am rugat pe cei care au votat să spună ce si, mai ales, de ce.
Scriem PA-uri împreună de mai multă vreme, dar am discutat prea putin despre ceea ce credem că trebuie să fie un PA bun. Ce face dintr-un text de 500 de semne o proză arhiscurtă de calitate?
Răspunsuri posibile sunt mai multe. Gina a dat un răspuns sincer: pentru că-mi place.
Dar de ce ne place? Ce asteptăm atunci când ne apucăm să citim o proză arhiscurtă? Ce ne atrage sau ce ne determină să abandonăm lectura după 200-300 de semne?
Eu cred că prima calitate a unei proze arhiscurte trebuie să fie limbajul. Textul trebuie să poată fi citit usor, cu plăcere – asta include si respectarea strictă a clauzei gramaticale, care înseamnă scriere corectă si spatii după semnele de punctuatie ;).
Din păcate (din fericire!), asta nu e suficient. Cu sigurantă, o proză arhiscurtă trebuie să aibă poveste. Eu cred că sunt două abordări aici.
1) Scriitorul de proză arhiscurtă este tentat să apeleze la metafore, să sugereze imagini, să folosească fraze lungi (am scris nenumărate PA-uri „într-o frază” sau în rime), să realizeze adevărate poeme în proză. E o tentatie de înteles. (Vă propun un experiment: numărati semnele unei poezii de 3-4 strofe care vă place; vor fi destul de multe cazuri în care poetul se va fi încadrat în cele 500 de semne ale PA-ului).
2) A doua abordare este cea dinspre cititor. Atunci când citim PA-uri scrise de altii căutăm mai degrabă povestea (si, de multe ori, apreciem „poanta”). Există, e drept, multe bijuterii PA-poetice, în care ideea te unge pe suflet (nu mai departe de etapa „O gazdă perfectă” am întâlnit PA-uri idee care m-au făcut să mă simt, pur si simplu, bine – de exemplu cele propuse de LePetitPrince, care a folosit ideea de gazdă perfectă). Dar cred că ponderea PA-urilor poveste, care să contureze o istorie si/sau un personaj, în doar 500 de semne trebuie să fie dominantă în ceea ce am putea denumi genul literar proză arhiscurtă. Cred că aici e miza mai mare, privind dinspre cititor.
În orice caz, cred că proza arhiscurtă si mediul online (mai precis, blogurile) sunt lucruri care trebuie să meargă mână-n mână. O postare de 500 de semne ar putea fi solutia ideală (dacă există ideal) pentru un blog pe care să-l citesti, loricând, cu plăcere.
Aceste rânduri sunt o provocare. Cred că suntem suficient de „copti” astfel încât să participăm la o discutie teoretică despre proza arhiscurtă. Vă astept, cu foarte mult interes, părerile.
COMPLETARE.
Dan adaugă o idee importantă pe care am vrut s-o scriu aici dar m-am luat cu altele: alegerea titlului este fundamentală; el poate salva un text sau dimpotrivă.
Cristian Lisandru atrage atenţia asupra cizelării, a cumpănirii. Cred că un PA bun înglobează în el multă gândire.
starsgates spune că PA-ul e sufletul unei povestiri pe care cititorul mai mult si-o imaginează.
LePetitPrince vorbeste emtaforic despre PA – un foc care se naste.
UPDATE. LePetitPrince revine, adăugând: un PA ar trebui sa fie scris astfel incat rupt din contextul concursurilor sa aiba aceeasi valoare.
NOTĂ. Vom duce această discutie si eventualele concluzii si în Casa PA, proiect care, până la urmă, se va desăvîrsi!
Călin Hera. PA-uri şi mirări 