Mă pregătisem să dau o raită printre blogurile poetice, pentru „raportul” meu săptămânal. Dar am ajuns la Cristian Lisandru. Stiu că nu-i treaba mea. Dar asa cum m-am bucurat atunci, sincer, acum m-am întristat. Cineva mi-a spus, în tinerete, că, pentru a putea fi cu adevărat scriitor, e nevoie de o suferintă adevărată. Stiu că nimeni nu ar alege suferinta.
O poveste cu final neasteptat
17 comentarii to “O poveste cu final neasteptat”
-
-
Am vrut să zic acolo, era mai nimerit. Dar cred că n-am putut. Oricum, am un sentiment neplăcut, tot asa cum atunci, când ei anuntau bucuria, am avut unul foarte plăcut.
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
-
-
Da. Nu stiu de ce n-am tăcut si gata. M-am gândit că, dacă as fi pe undeva pe lângă Cristian, l-as scoate la o bere.
ApreciazăApreciază
-
-
Imi pare rau de finalul povestii lor! Pareau atat de indragostiti… eu inca mai cred ca se iubesc nebuneste si ca totul e o greseala.. Sper sa nu ma insel! 🙂
ApreciazăApreciază
-
Nu facem tam-tam. Ei si-au expus iubirea, ei si-au facut publica despartirea… daca nu ne vroiau parerile sau macar gandurile bune, n-ar fi scris, nu? 😛
ApreciazăApreciază
-
-
Gânduri bune, Călin, gânduri bune tuturor. Chiar dacă nu ne-o dorim, suferinţa face parte integrantă din viaţă. Am ajuns să fac filozofie de doi bani. Asta este. Tragem aer în piept şi mergem mai departe, deşi recunosc că este greu.
ApreciazăApreciază
-
Multa putere Cristian! Din suflet iti doresc! Unde a fost atata iubire, sa ramana macar multa putere…
Imbratisari!ApreciazăApreciază
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 