La câteva săptămâni după ce am scris prima oară despre băiasii de lângă Pecs, am revenit cu un articol (semnat de Dan Necsa) despre deschiderea unui liceu al băiasilor.
articolul cu pricina
Pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc, câteva cuvinte: am descoperit (fără a fi cine stie ce exploratori) în Ungaria, lângă Pecs, o comunitate de oameni care foloseau limba română din timpul lui Tudor Vladimirescu. Plecaseră din România pe vremea pandurului, la o dezrobire. Prin cine stie ce miracol, oamenii si-au păstrat traditia, cultura, limba aproape intacte, timp de 200 de ani (mă rog, vreo 170). Un posibil secret: povestasul, cum i-am zis atunci, probabil sub influenta eroului lui Llosa (stiu, în Amazon era un pic altceva), seful comunitatii care îi aduna pe toti, seară de seară, să le zică povesti.
mi-a plăcut enorm această fotografie, găsită într-un album de-al băiasilor
Când i-am întâlnit noi, vorbeau un amestec de română arhaică si ungurească nouă (aproape fără cuvinte tigănesti). Adevăratul descoperitor a fost Tibor Derdak, un prof de franceză repartizat în satul băiasilor, căruia graiul lor i s-a părut ca prea are sorginte latină (când l-am cunoscut, Tibor vorbea cursiv româneste, mă rog, cam arhaic, din manuale si din interactiunea cu copiii băiasilor) si cu povestile lor).
Călin Hera. PA-uri şi mirări 