La ora două, babele se ouă. Dar asta numai dacă plouă. Aţi văzut vreun ou de babă? Îl descriu ca să mă aflu în treabă: e neted şi lucios, dar are riduri, e pletos şi-i foarte jucăuş. Cândva era din pluş.
La două şi jumate, pleoapa oului se zbate. La trei fără un sfert, oul devine incert. Se micşorează, apoi se trasnforma într-o rază. Fssssll!, se aude, încetişor. Oul devine ouşor. Bate ca o inimă tânără. Baba stă ciuci şi numără.
Oul îl poţi vedea până la ora trei. Apoi strigi de trei ori hei!. Doar dacă vrei.






Lasă un comentariu