Mă preocupă, de-o vreme, felul în care arată cartierele din cele mai multe oraşe româneşti. Preocuparea e cam din vremea în care, în drumurile către şi dinspre litoral, treceam cu maşina, cu ai mei, prin Bucureşti. Mă simţeam strivit (estetic) de blocurile-zid de pe Ştefan cel Mare-Mihai Bravu ori Pantelimon. Cum, oare, pot trăi oameni aici?, se întreba în sinea lui puştanul care eram.
Apoi am văzut faţade altfel (mult mai târziu). Prima, la Lyon. M-am uitat ca prostul la ea, ca ţăranul la girafă.
Acum, am găsit, împreună cu colegii mei, colaboratori Evz, câţiva arhitecţi, peisagişti, artişti plastici, care au gândul ăsta, să modifice puţin aspectul cât mai multor cartiere.
Găsiţi aici articolul din Evz.
Mă întreb ce şi cum putem face astfel încât să ne mai înviorăm puţin vieţile urbane.
OBS. A apărut o idee: reabilitarea termică să includă şi un proiect esteic. Adică: blocurile „reabilitate” oricum trebuie vopsite. De ce n-ar fi şi încercări de vopsire artistică?
P.S. Ştiu oameni care spun că era mai bine cu blocuri cenuşii, mai reconfortant să fie toate la fel. Mă întreb: cum, oare, de s-au putut spăla creiere?
NOTĂ.
M-a ajutat foarte mult, la acest articol, Mădălina Prundea. Îi mulţumesc.
Putem pleca de aici:
Fotografie de Adi Pîclisan (cartier din Timisoara)
Si putem ajunge aici:
Bloc din Champol, suburbie a oraşului Chartres
Bloc din Champol, suburbie a oraşului Chartres
Călin Hera. PA-uri şi mirări 