Concurs 24 de ore, tema 6: 12-13.
Deadline: marti, 23.59.
Baftă!
Prietenie starsgates
Mă uit la ceas:12 jumătate. Îmi aduc aminte că acum trebuie să apară bătrânica şchioapă. Umblă cu un baston, încet, foarte încet.
În urma ei un câine, se opreşte de câte ori se opreşte bătrâna, are răbdare până aceasta se porneşte din nou.
Sunt un duet ciudat. O văd căutând în lada de gunoi, zilnic.
E ca un ceasornic, mereu la 12 jumate apare. Şi totuşi azi a întârziat, e unu fără un sfert.
Ba nu, uite-i! Îi urmăresc cu privirea gândindu-mă că mă comport exact ca acel câine, doar că eu îi urmăresc doar cu privirea.
Fără timp Laura Diha
Când ii spuse Peştişorului Auriu că-şi doreşte să oprească timpul în loc şi să rămână veşnic ca acum nu purta nici ceas şi nici clepsidrei nu-i răscolise nisipul în căutare de secunde… Totul se oprise pentru totdeauna în ora la care oamenii îşi poartă paşii spre locuri de răsfăţ ale papilelor gustative, ora la care copii ies de la scoală şi-s liberi să se joace până târziu, miezul zilei şi toată energia pozitivă concentrată-n jurul lui. Dorinţele se-ndeplinesc mereu intre 12 şi 13…
Sala de aşteptare Leo
Micuţa Fifi se zgâia la domnul cu cravată mov, scobindu-se în nas.
– Nene, ce cravată urâtă ai!
Domnul cu cravată mov clipi iritat, dar se făcu că n-aude.
– Nene, n-auzi? E urâtă foc! Pfiii…
Asistenta ieşea din când în când, citind blazată câte-un nume de familie de pe listă. Fifi clefăia o gumă verde, prea mare pentru guriţa ei, şi umfla la baloane până plesneau.
– Irimescu !
Domnul cu cravată mov se precipită spre uşă , aproape fericit.
– Pa, nene! Da’ să ştii că e tare urâtă cravata lu‘ matale!
Englez la fix cristian
Ma saluta ceremonios dimineata:
-Good morning, sir!
-Good morning, raspundeam, cu gestul reflex de a ma uita la ceas. Zilnic10.35, fix.
Il urmaream cu privirea pana la sezlong. Se dezbraca si isi aranja meticulos hainele. Pleca imediat in apa. Inota o ora. La 11.40 era inapoi pe sezlong. Se stergea calculat, cu privirea pe ceas. La 12 fara cinci se ridica si mergea glont spre bar. Isi aprindea o tigara si cand ajungea la filtru imi striga:
-My friend, let’s drink, it’s more than 12 already.
Era postas, am aflat. Postasul englez nu bea inainte de 12. Ca sa nu sune de doua ori din greseala.
Pătraşcu faţă cu vârsta Caligul
0253 731 483 Apostolescu V.
0276 583 197 Victoraş prof.
După ce m-a arătat din priviri, i-a spus că dacă nu se cuminţeşte îl mănâncă boşorogul. Auzi, stimate simulacru de jurnal, boşorog! M-am făcut că n-am auzit, apoi, când am ajuns în dreptul ei, am zâmbit. „Lasă că şi tu o să te ramoleşti, urâto! are să te bage în azil doar ca să nu-l mănânci”, i-am zis. În sinea mea. Am mai tăiat azi o pagină de cunoştinţe. Mulţi erau mai tineri ca mine când s-au dus. Am umplut-o la loc cu gânduri.
0276 261 922 Mitran Al.
Vise spuberate Mariana
E liber! De la 12 fix e liber de tot…Merge hai-hui pe străzi fără să mai citească chipurile ce-i ies în cale. Merge fără ţintă, fără ritm, fără sine…E gol de el însuşi. E pustiu în orice cotlon interior. Visele au fost spulberate în urma şedinţei între patru ochi…Crede că le-a abandonat în ochii aceia reci, goi, nefireşti…Sau mai degrabă i le-a supt cu nesaţ bolnăvicios nelăsând nici urmă de vis. Nici nu mai ştia ce îşi dorise, ce visase…Ar fi dorit să adoarmă pentru o Veşnicie, să uite tot! Ar fi dorit să se nască a doua oară, să crească, să înveţe mai cu sârg, şi să nu aleagă nici în ruptul capului meseria de…,,bugetar”.
Ora de fericire Mariana
„Ah! Ce bine că ne-am întâlnit!”, vorbeau în şoaptă limba mică şi limba mare. Au rătăcit atâta timp, au trecut una pe lângă alta fără să se recunoască. Fiecare cu ritmul ei, cu interesul ei. Au uitat că sunt surori. Au uitat că au acelaşi tată şi aceiaşi soartă. Acum fericirea lor a durat şaizeci de clipe. Ce poţi să faci în acest timp?! Taci şi asculţi ticăitul inimii…şi ce e mai frumos decât acest timp când se ascultă inima? Nimic!…Limba mare porneşte prima şi se pare că are mare spor…De ce, oare, o ia înainte, că doar au de parcurs acelaşi drum?!…Clipa e grăbită! De şaizecu de ori mai grăbită decât ora…Ce-ar însemna o oră de fericire? Ar însemna să stea ceasul….
Jaluzele Felix-Gabriel Lefter
O privesc, indepartand usor jaluzelele orizontale de la fereastra. Jaluzele orizontale, clasice, de birou, terne. Ii stiu orarul, aproximativ, cat sa ma simt un cvasi-pervers. E drept, n-am ajuns inca sa ma cobor la a-i desena inimi strapunse pe peretii scarii de bloc, cu vreo sugestie alambicata la numarul garsonierei sale. Sau la a mea. Sau la amadoua, alchimic legate. Imi zambeste cand ne salutam – fac in asa fel incat sa-mi verific casuta postala sau sa ies din bloc taman cand vine de la cine ce stie job, in jur de ora 18 (iarna e mai naspa – pe intuneric nu ma ajuta nici ochelarii…
Apoi realizez ca e o legatura subtila intre jaluzele si gelozie, apropiate indeaproape atat ca etimologie cat si ca sens. Dupa jaluzele te feresti de gelozii. As fi gelos, adica, sa vad ca o conduce un altul acasa…Pe de alta parte, egoist, prefer sa ma hranesc din vis decat sa il sfaram in realitate. Femeile vin si pleaca. EA e altceva…
Fericirea de la 12-13 Lady A
Ce poti face intr-o ora? Depinde cum te organizezi si, mai ales, trebuie sa stii ce vrei. O ora, 60 de minute; un minut, 60 de secunde. Total 3600 de secunde. Enorm!
Potrivise ceasul la ora 12. Cand a sunat, s-a ridicat si a tasnit pe usa. Nedumerirea celor din birou se citea cu usurinta. Nu-l mai vazusera asa, niciodata. Au mancat, au barfit noua secretara, dar ceva nu mergea… Unde era Dorel?
Ora 13. Usa zbura aproape din tatani. Dorel intra cu un zambet larg. Fericirea este o alegere personala!
Reflex condiționat cell61
Straniu lucru, îşi spuse, şi începu să se zgâiască la fundul sticlei prin gura ei, ca un copil curios ce ţine pentru întâia dată în mână un caleidoscop. Erau doar câteva bule, nici urmă de culori vii care să-i bucure ochiul. Şi totuşi, era pentru prima dată când se simţea mai bine. Prin sticlă, se uită la ceasul de la mână. În semiobscuritate, desluşi cu greu ora: 12:33. Rânji. Da, despre asta era vorba. Nici fiind şomer nu putea scăpa de reflexul orei de pauză. Satisfăcut, îşi mai turnă o bere.
Usile Emilia
Mergea pe plaja cu o doza de acid in sange cand tocmai ii venise ideea. Incepuse a-i povesti ca se lasa de scoala, de filme si se apuca de poezie si muzica. Dar cine avea sa creada ca muzica lui avea sa fie o revolutie? Spunea ca daca oamenii n-ar fi ingraditi de cunostintele plicticoase si fatidice, daca nu ar avea aceste idei preconcepute, ar fi cu adevarat fericiti,ar atinge absolutul si zarile nemarginite ale existentei.
Psihedelic si feeric. Rebel si abscons.
Are you The one or The Only one?
Singur în vară Petra
În acea zi am dormit până la 12.00. Niciodată nu mi s-a întâmplat, dar până la urmă era weekend. Îmi permiteam. Aşa că am lenevit încă 10 minute şi apoi am deschis geamul. Era cald, insuportabil de cald. Am băut un ness cu apă rece şi am tras nişte blugi pe mine. Când am ieşit din bloc dna Maria mi-a spus că ar trebui să acopăr cu ceva geamurile, că o să mă sufoc de căldură şi nimeni nu mă va găsi. Probabil îi este frică de o înmormântare pe timp de vară. Vrând să-i răspund ceva de bun simţ, m-am uitat la ceas şi i-am spus sec „E 13.00, scuze, dar întârzii!”. Dar dna Maria ştia că merg iar să mă plimb de una singură.
Acum, că m-am decis LePetitPrince
Acum ca m-am decis sa adopt un stil nou de viata, o sa iau un pranz sanatos: o supa de legume si un iaurt dietetic cu paine neagra. La desert voi renunta. Nici macar o prajiturica, mica-mica? Nici. O sa tai raul din radacini! E 12,45…pana la cina si aceea la fel de „sanatoasa” e cam greu sa rezisti doar cu o zeama in care s-au scaldat niste legume si cu un iaurt fara gust! Iti trebuie vointa, nu gluma! Fara indoiala eu voi reusi! Voi adopta un stil de viata sanatos, asa cum mi-am propus. Nu chiar de azi, dar de maine, negresit!
Pătraşcu faţă cu personajele Călin
Maricica îi spusese clar: la doişpe fix te înfiinţezi la Tatoo! Începea sezonul de reduceri. Deşi a ajuns la şi un sfert, magazinul nu se deschisese. De vină erau doi bărbaţi, aparent maturi, care se luaseră la harţă cu aşa o ardoare încât nimănui nu-i mai păsa de sezonul de reduceri. Curând, cei doi domni au renunţat la divergenţele legate de intiietatea la coadă, schimbând replici din ce în ce mai elevate. Ora 13 i-a prins închinând un coniac. Trei, Doamne (dl. Lică, Pătraşcu şi Maricel) şi toţi trei cu telefoanele pe silence.
Intervalul 12-13 Simion Cristian
În primavară, pe la ora 12, un geam al casei s-a spart din pricina vântului puternic, iar în acel moment EL a zărit-o pe EA la geam și a rămas încremenit. Din acel moment viața amândurora cunoștea o întorsătură radicală. Din acea clipă EL nu și-o mai putea scoate din minte pe EA ce-i părea mai frumoasă ca o zână,iar EA simțea că în sufletul ei se petrece ceva cu totul diferit, nu putea să-și scoată din minte chipul zărit printre cioburile ferestrei sparte.
12.30 Dan
Soţiile pescarilor se adună în curtea şcolii pentru a-şi aştepta odraslele. Cele care locuiesc la marginea oraşului vin cu bicicleta şi o lasă în rastelul de pe trotuar. Îşi desfac agrafele cu care protejează poala fustei pentru a nu o agăţa în mers şi se alătură celor aflate deja pe poziţii. Ciripitul melodios al vocilor răzbate până în piaţetă; ai senzaţia că nimeni nu ascultă, vorbesc şi râd toate odată. E ca o revistă a presei de amiază, se dezbate tot ce s-a întâmplat în ultimele 24 de ore.
Musicae LordDIf
Chicotind, contrabasul trimitea bezele trompetei, saxofonul mangaia de zor, pe corzi, o vioară subtirică. Infiorându-se de plăcere, drăgălasa oscila necontrolat între andante si allegro. Pianul părea că are nevoie urgentă de exorcizare, clarinetul se visa tubă spre disperarea domnului trombon, care se hotarî subit sa-l strangă de gât. Cu un zambet in coltul gurii maestrul zise :
– Amice, asta repetitie de Jazz se cheamă.
– după deadline –
iar am intarziat… ajnanina
mi-e greu sa ma desprind de ora 12, as prelungi-o cat mai mult. dupa ce limba mare aluneca mai departe, imi place sa cred ca limba mica ramane nemiscata, dreapta, aratand spre soare. ora cerului, indiferent daca de vara sau de iarna. stiu ca nu e asa, dar inca mai fixez ceasul, sperand sa fixez si timpul.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 