«   |   »

Sticla de Borsec

Lucrau şi noaptea, să termine mai repede. Dl. Lică alesese anume schimbul de noapte. Se uşura temeinic pe cărămidă, apoi o aşeza, atent, în zid. Lua alta şi repeta procedeul. Sticla de Borsec, de doi litri, era, de-acum, aproape goală. În timp ce trăgea ultima duşcă, s-au auzit primii cocoşi. Şi-a amintit vremea când lucra la fabrica de acee, înainte să fie demolată. De-aia s-a angajat acum aici, muncitor necalificat, să aibă grijă de cărămizile între care vor locui idioţii din viitorul cartier rezidenţial.

Posted on 20/01/2010 at 00:37 in PA/Proză Arhiscurtă   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL

Etichete: ,

6 Responses to “Sticla de Borsec”

    
  1. Avatarul lui starsgates
    starsgates
    20/01/2010 la 07:31

    Bună sticla de Borsec la rinichi.;)

    Apreciază

    Răspunde
  2. Avatarul lui Marius Ola
    Marius Ola
    20/01/2010 la 09:18

    Adevărul e că urina e un bun liant în construcţii:)

    Apreciază

    Răspunde
  3. Avatarul lui CalinH
    calinhera
    20/01/2010 la 10:51

    @starsgates: Îmi dau seama că autorul nu precizează daca e plata sau carbogazoasa.

    Apreciază

    Răspunde
  4. Avatarul lui CalinH
    calinhera
    20/01/2010 la 10:52

    @Marius Ola: Mereu am crezut asta, dar niciodată nu a spus-o cineva atât de convingător 😉

    Apreciază

    Răspunde

Trackbacks

    

Lasă un comentariu