Lucrau şi noaptea, să termine mai repede. Dl. Lică alesese anume schimbul de noapte. Se uşura temeinic pe cărămidă, apoi o aşeza, atent, în zid. Lua alta şi repeta procedeul. Sticla de Borsec, de doi litri, era, de-acum, aproape goală. În timp ce trăgea ultima duşcă, s-au auzit primii cocoşi. Şi-a amintit vremea când lucra la fabrica de acee, înainte să fie demolată. De-aia s-a angajat acum aici, muncitor necalificat, să aibă grijă de cărămizile între care vor locui idioţii din viitorul cartier rezidenţial.
Sticla de Borsec
6 Responses to “Sticla de Borsec”
-
-
-
@starsgates: Îmi dau seama că autorul nu precizează daca e plata sau carbogazoasa.
ApreciazăApreciază
-
@Marius Ola: Mereu am crezut asta, dar niciodată nu a spus-o cineva atât de convingător 😉
ApreciazăApreciază
Călin Hera. PA-uri şi mirări 