Sunt un bou! Am venit în armată, ceea ce înseamnă că nu m-am chinuit suficient să scap de ea. Şmecherul lu’ Peşte, aşa mi-au zis ăia din gaşcă la plecare. A fentat armata până şi Postolache. Adică mă-să, care e vânzătoare la aprozar, a avut mai multe pile ca mine!
Acum, Posto’ plimbă gagici la discotecă, freacă mentă la taică-său la autobază şi, cică, se pregăteşte de facultate. Mi-e silă de el şi de mine mi-e milă. Fac rime, iar asta mă enervează şi mai mult. Am nevoie de o idee.
Mi-am făcut un culcuş în grămada de ştiuleţi. Facem poştă o ţigară. Sunt cu Coman, Boian, Măgheruș, Marius, Paraschivescu şi cu Călin, ardeleanul. Eu stau cel mai confortabil. Apare şi Tomulica. Ăsta râde mereu şi are numai fotbal în cap, parcă-i nebun. Aprinde şi el o ţigară şi mi-o întinde. Mmmm, Carpaţi de Timişoara. E cu totul altceva decât porcăria aia de Târgu Jiu. Dă-i, mă, drumu’, zice Boian. Mă enervează Boian, prea face pe şmecherul. Îi dau ţigara.
Cred că m-a bătut soarele în cap. Altfel nu-mi explic ceea ce s-a întâmplat. Am simţit că sub mine se mişcă ceva. Un şoarece de câmp pe care aproape l-am strivit. Am avut 60 de kile când am intrat în armată. Acum am 65, deşi mănânc din părţi. Privesc şoarecele. Are ochi sticloşi. Cred că i-am rupt o lăbuţă. Înainte de a-mi da seama ce fac, îl bag în buzunar. Deja nu mai sunt atent la ţigara-poştă; am dat peste o colonie de şoareci. Grămada asta a fost raiul lor. Îmi umplu buzunarele.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 