Servesc patria. Noaptea vietăţilor (1)

E 17 septembrie 1986. Încercuieşti în calendar încă o zi de, mă rog, armată. Te încercuieşte un roi de ţânţari. Eşti îmbrăcat bine, cu pufoaică, pentru că deja e frig noaptea. Doar faţa ţi-e expusă. Şi mâinile. Te-ai uns cu cremă vietnameză. Are miros plăcut. Dar ustură. Tocmai te bărbieriseşi când locotenentul ţi-a zis că trebuie să faci planton 2. Apoi s-a retras în camera lui. Primise vizită altor patru ofiţeri şi a plutonierului. Aveau trei lăzi cu bere. Vor fi obosiţi mâine. Şi tu.

E fix 3:37. Ai de păzit dormitorul din care se aud sforăituri, camera locotenentului, din care se aud hăhăieli şi râgâituri şi grajdul în care doarme, de-a-npicioarelea, un cal. Mai precis, o gloabă. Are răni pe spate, de la hamurile înnădite cu sârmă. Rănile sunt cleioase. Atrag muşte. Te întorci, dar după câţiva paşi auzi zornăit de lanţuri. Strângi baioneta în mână şi te duci să vezi ce-i. Se trezise calul. Te priveşte blând în timp ce ronţăie grăunţe dintr-un săculeţ. Îl laşi în treaba lui, ai şi tu de rumegat gânduri.

Un câine alb apare din noapte. Îi lucesc ochii. Te surprinzi uitându-te la baionetă. Apoi vezi că dulăul dă din coadă. Câinele care dă din coadă nu muşcă, ai învăţat la ţară, în copilărie. Găseşti în buzunar un biscuite. I-l întinzi. Îl ia cu vârful botului. Are botul umed. Se dă doi paşi înapoi şi înfulecă biscuitele. E grăbit şi îi cade o bucată din gură. Linge de pe jos. Simte că nu mai poate primi nimic. Se mai uită o dată la tine, apoi dispare în întuneric ca atunci când stingi, brusc, lanterna.

Etichete: , ,

17 Responses to “Servesc patria. Noaptea vietăţilor (1)”

  1. :)Câte vietăţi îţi ţineau de urât, asta să nu adormi în post.:)

    Apreciază

    • @starsgates: N-am adormit niciodată în post. Poate mi-era frică de repercusiuni, poate aveam un dram de responsabilitate bizară. Cert e că, de cele mai multe ori, chiar patrulam.

      Apreciază

  2. Locotenentul a ales modul cel mai propice de-a servi Patria!…

    Apreciază

  3. depinde cum tine coada…chiar daca da din ea tot te poate musca..ai avut noroc

    Apreciază

  4. Foarte frumos pasajul cu dulăul…

    Apreciază

  5. Woau! cat de real e totul…parca ma vad pe mine pazind dormitorul in care dormeau 2 plutoane de soldati,iar singura grija erau bocancii care erau marfa de schimb contra sticlelor de vin.Era intr-o noapte geroasa de februarie pe aeroportul din Caransebes.

    Apreciază

  6. P.S.Intotdeauna schimbul de garda se facea in prezenta a doi dulai care aveau si ei grade (de ofiteri)!

    Apreciază

  7. Ehe, vremuri 🙂 Se trăia bine. Glumesc, dar fac parte din viaţa noastră. Frumoasă expunere.

    Apreciază

  8. Acei ofiteri au ajuns colonei si generali. Experienta lor nu depasea cu mult cunostintele unui sef de coloana auto…

    Apreciază

Trackbacks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: