Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Premiați la Oscar 2016
Nu știu alții cum au comentat, dar eu când mă gândesc că Alejandro González Iñárritu a câștigat Premiul Oscar pentru regie și Leonardo DiCaprio Premiul pentru cel mai bun actor, dar filmul lor, The Revenant, nu a primit Oscarul, am impresia că ceva nu se potrivește.
The Revenant. Leonardo DiCaprio este Hugh Glass și se târăște aprox. 100 de minute
Alejandro González Iñárritu, după ce a dat lovitura anul trecut cu Birdman, și-a făcut socoteala că o poveste venită din primii ani ai secolului al XIX-lea, filmată cool și îmbunătățită pe ici, pe colo, americănește, este rețeta cea mai bună pentru a mai împușca niște Premii Oscar. Până acum, când încă nu s-au decernat premiile, i-a ieșit figura, pentru că The Revenant are 12 nominalizări, după ce a obținut deja trei Globuri de Aur (cel mai bun film – dramă, cel mai bun regizor și cel mai bun actor în rol principal – Leonardo DiCaprio).
Afişul filmului The Wolf of Wall Street
La pomul lăudat e bine să ai sacul la tine (altfel ar putea să-ţi pară rău după aceea), dar atenţie că se pune comision pe orice! Îmi permit această remarcă în debutul pseudocronicii filmului „The Wolf of Wall Street„, nominalizat pe premiul Oscar 2014 pentru cel mai bun film (am promis că voi scrie despre filmele nominalizate).
Filmul arată povestea unui tip ambiţios, talentat în vânzări, genial chiar, care a reuşit să dea câteva lovituri răsunătoare pe Wall Street, acumulând în scurt timp o avere măsurată în zeci de milioane de dolari, risipită apoi după o condamnare (FBI i-a făcut dosare cu numeroase capete de acuzare, spălarea de bani fiind una dintre ele) şi un al doilea divorţ mai dureros decât primul – la al doilea el a fost cel părăsit. Eroul principal este foamea de bani, uşurinţa cu care pot / puteau fi făcuţi înainte de criză şi câteva moduri de utilizare. Sex, droguri, limbaj obscen – ingrediente nelipsite. Vorbim despre un film didactic,
Am văzut cu plăcere Django-ul lui Tatantino (site-ul oficial al filmului, aici). Nu sunt un sadic să-mi placă vărsarea de sânge televizată (deşi e spectaculoasă atunci când e pusă în scenă de Tarantino; un amic din Pahico a zis că i s-a părut că ar fi, cumva, o parodie). Dar îmi plac westernurile (ok, nu e un western clasic), mi-a plăcut cum a fost construită povestea, cum a fost realizată atmosfera şi mi-a plăt cum a început, cu racolarea lui Django (da, Jamie Foxx e un actor de primă clasă). Şi, pentru că am o vârstă la care ori eşti cinic, ori sentimental, filmul m-a prins în perioada sentimentală.
Nu vă aşteptaţi la vreo poveste romantică; culmea romantismului e la final, când Django al nostru tocmai a împuşcat
Călin Hera. PA-uri şi mirări 