Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Am revenit la Buşteni. De data asta n-a mai plouat; au fost doar nori, care s-au spart la un moment dat. Am făcut câteva fotografii. Vă arăt trei. Care vă place?
Marcaje turistice la baza Bucegilor
Crucea de pe Caraiman, luptându-se cu ceaţa
Pâlc de vile la liziera pădurii. Mi-ar plăcea să stau acolo.
Am găsit la Dollores câteva fotografii tare drăgute (merită privite toate; au explicatii simpatice!). Vă arăt una, pe care o pândeam si eu, de mai multă vreme.
Click pe foto pentru imagine mare
Dezorientate în lipsa soarelui. FOTO: Dollo News
Revin cu ultimele (sau penultimele) detalii despre acoperisurile din grădinile Yu Yuan. Am găsit un personaj, Don Quijote de China.
Un fel de Don Quijote made in China, împreună cu credinciosu-i slujitor San Cho Pan Tza
Don Quijote atacă dragonul
Pe acoperisurile fotografiate de mine în Grădinile Yu Yuan nu-s doar dragoni, ci si luptători vestiti.
Călăretul singuratic si fioros
Soldatul Întelept
Luptând printre firele dragonului (ce-or mai fi si ele)
Am ajuns azi dimineaţă. Erau ceva nori, ceva cer senin.
La plecare, am oprit la un moment dat şi am făcut o fotografie
Pe drum, cred că după Băicoi, m-am oprit iar, să fotografiez în urmă. M-a plouat
Penultima oară am oprit să fotografiez Ploieştiul. Sau cerul, nu ştiu prea bine. Ultima oară am oprit să cumpăr un pepene, la Tâncăbeşti, cu 1,5 lei kilu.
I-am zis, în sinea mea, Marele Dragon Yu Yuan. Îmi place cum muscă din acoperis
V-am promis detalii, iată detalii! Am stat, într-adevăr, cu nasul pe sus, scrutând acoperisurile si fotografiind dragoni, luptători, căprioare si alte vietăti.
Poti urca un elefant pe un acoperis cu sindrilă? De ce nu?
Uite că nu stiu cum cântă cocosii cucurigu în chineză!
Cerul căprioarei, i-as zice.
Bucurându-mă eu de un oarecare succes* în domeniul fotografiilor cu acoperisuri (lăsati-mi această iluzie!), m-am gândit să insist. Cu ocazia vizitei în Shanghai, în general, si în Grădinile Yu Yuan, în special, am fotografiat numeroase acoperisuri.
Iată încă două (voi reveni cu detalii):
As fi vfrut să intru în această clădire, dar n-am mai avut timp. Dacă vreunul dintre voi ajunge acolo, îl rog să-mi povestească ce si cum e înăuntru.
S-ar zice că am umblat tot cu nasul pe sus prin Grădinile Yu Yuan. În realitate, ridicam ochii.
*M-am bucurat că Alex Mazilu a pus la el pe blog fotografia mea cu Acoperisurile de la Muzeul Satului.
Am o fotografie care mi-a plăcut enorm. Am făcut-o la Muzeul satului, anul trecut. E despre acoperisuri.
Cu gândul la ea, am fotografiat acoperisuri în Grădinile Yu Yuan din Shanghai.
Acest cadru l-am „luat” de pe o terasă din bazarul de lângă Grădini, unde am fost condusi de un nene simpatic. Omul ne-a povestit că acolo vin toti mahării care ajung să viziteze locul, pentru că e cea mai bună priveliste din Shanghai. Nu stiu dacă e cea mai bună, dar e una excelentă!
Apropo de priveliste. Această fotografie, făcută de pe aceeasi terasă, suprinde o parte din furnicarul de jos si o parte din spectaculozitatea de sus. Pentru că de aici, de pe terasa îngrămădită între acoperisuri ai o super-perspectivă asupra centrului financiar dominat de unii dintre cei mai înalti zgărie-nori din lume.
În această fotografie, pe care am făcut-o între zidurile Grădinilor, mi-a plăcut vegetatia care e parcă anume tunsă ca să te ducă, odihnitor, cu privirea la acoperisuri.
Aici se regăseste întrucâtva ideea enuntată mai sus. Dar e ceva în plus: acoperisurile continuă, mai departe, cu poezia vegetatiei.
Vă arăt aici un zoom in. Îmi plac planurile din această fotografie, îmi par ca niste versuri care alcătuiesc un poem în care rima e dată de felinare. Poate că e cel mai reusit cadru de la capitolul „Acoperisuri” . Verdictul îl dati voi.
Voi reveni cu câteva detalii extraordinare fotografiate pe canturile acoperisurilor. Sper că mâine.
Vă arăt azi alte trei fotografii. Dacă se poate face vreo legătură între ele nu stiu. Dar as aprecia orice idee 😉
Am fotografiat chilia lui Daniil Sihastru în urmă cu aproape un an. Cred că e tot acolo si e tot fain. Mi-a plăcut, în orice caz, si drumetia pe povârnisul din spatele ei.
Am tras cadrul ăsta de la etajul al 14-lea al Pavilionului Chinei, din Expozitia Mondială de la Shanghai. Mi-au plăcut structurile alea futuriste.
Da, mi-e dor de Muntii Olimp. Nu pot privi această fotografie fără dor de ducă si fără dragoste. Dragoste de munte.
Că tot e în plină desfăsurare Campionatul Mondial de fotbal: am avut o supriză zilele trecute la un pub, S.A.L.T., din centrul vechi (localul e OK, recomand!). Supriza v-o arăt mai jos; mi-a amintit de un stabiliment asemănător pe care l-am „frecventat” în Viena).
Am fotografiat cu telefonul (că doar n-am avut aparatul de fotografiat la mine!). Dacă mă întrebati, cred că aici, în S.A.L.T., e mai cool decât acolo, la Viena. Dar e si cu doi ani mai târziu. Prietenii stiu de ce .
În urmă cu o săptămână am experimentat ceva de care nu te poti feri. Timp de două nopti am avut timp să cuget, într-o atmosferă propice filosofărilor despre viată si moarte. Timp de două zile am avut suficient de alergat pentru a rezolva probleme la care nu mă gândisem niciodată.
Imaginea de mai jos nu reflectă cea mai teribilă parte a experientei despre care v-am spus, dar e singura imagine pe care v-o pot arăta; n-am stat să fotografiez, decât pentru memoria-mi. Totusi, simplitatea răspunsului celor două usi mi se pare genială.
Fotografia a fost făcută cu telefonul mobil, în timp ce asteptam să deschid una dintre cele două usi. De data asta, a fost usa din partea dreaptă…
PS Click pe foto ca să se mărească
Am mai văzut reclame d-astea la metrou Victoriei. Cea mai faină a fost la Milka, dar n-am fotografiat-o. Acum o am pe asta. Pare bună. Sunt curios însă cât de eficientă se va dovedi.
Era duminică, spre prânz, asa că am asteptat un pic până au apărut si niste oameni în cadru.
Acum ne mirăm, cu totii, că plouă. Dar a plouat mereu. Inundatiile din 1970 au fost, e drept, mai mari decât cele din ultimii ani, dar eu fost mai „exceptionale”. Un bilant al inundatiilor din ultimii 50 de ani, aici. Chestia e că, acum, e mult mai mult vina prostiei românesti si a hotiei de aceeasi sorginte. Desfrisările duc la tragedii la poalele muntilor si ale dealurilor, iar canalizarea proastă la inundarea oraselor după fiecare ploaie mai sănătoasă.
Fotografiile de mai jos nu le-am făcut eu.
Sunt tot mai dese imaginile cu apa tâsnind din pământ. Adică din canale. Fotografie făcută în Deva, de Remus Suciu
Aici e o fotografie făcută de Adi Pîclisan în judetul Timis, în urmă cu trei sau patru ani
Drum distrus în judetul Alba. Pădurea nu se vede prea bine. Poate fiindcă nici nu prea e. Foto: Mihaela Moraru
Azi vă arăt trei fotografii care par a nu avea vreo legătură între ele. Dar poate au, cine stie?
Am realizat această fotografie în timpul incredibilei călătorii pe care am făcut-o în Muntii Olimp, în urmă cu un an. Mi se face pielea de găină si azi când privesc imaginile.
PS Click pe poză pentru a o mări. Merită!
Fotografie făcută în timpul micii excursii pe care am făcut-o la Weimar în vara anului 2008. Îmi place s-o privesc.
O descăpătânare pe care am văzut-o, vara trecută, pe peretii interiori ai unei biserici bucovinene (nu bag mâna în foc dacă e sau nu vorba despre Arbore, Pătrăuti sau Humor?).
Azi vă arăt trei lucruri făcute de mâna omului ca să bucure ochiul omului. Pe-al meu l-au bucurat, deci sunt om.
Am fotografiat, în probabil ultima zi în care am vizitat expozitia mondială de la Shanghai, un grup statuar (ca să mă exprim bombastic) amplasat la una dintre intrări, înainte de o mare parcare. Era un păstor (cu oile si cu măgarul lui). Toate „piesele” erau confectionate din gard viu si alte plante. Nu puteai să nu te uiti la migala măiastră a mesterilor. Si, totusi, niciodată n-am avut suficient timp să studiez mai în detaliu opera si nici să aflu numele autorului (dacă va fi fost trecut pe vreo placă, pe undeva). Abia în ultima zi mi-am rugat colegii să mă astepte nitel si am dat o fugă (la propriu) până aproape de turma păstorului verde. Am tras câteva fotografii, apoi am dar curs apelurilor strigate în limba română: „Hai, Căline, că-i târziu!”
Acest grup statuar l-am fotografiat la capătul unei zile pline pe care am petrecut-o în Weimar, în urmă cu două veri. Din păcate, instinctele mele de jurnalist (sau de simplu Călător) au fost cam amortite si nu stiu ce reprezintă. Nici n-am căutat anume, desi ar fi fost o întreprindere care mi-ar fi făcut cinste. Deocamdată, vă arăt imaginea.
Statuia lui Ciprian Porumbescu am fotografiat-o vara trecută, la Muzeul de la el de acasă. Dar nu imaginea e importantă aici, ci sunetul. Balada lui Porumbescu umplea tot parcul din jur, deci eram în Rai. Cum n-am avut inspiratia să înregistrez muzica, vă arăt doar fotografia.
PS Totusi, trebuie să fie cu muzică! Asa că vă arăt si acest montaj, coborât de pe youtube. Sunt aproape 6 minute, dar merită văzut/ascultat. Mie mi-a trezit nostalgii si un fel de bucurie prostească.
Chinezoaică frumoasă la Expoziţia Mondială de la Shanghai 2010. Foto: Călin Hera
Azi vă prezint trei hostese întâlnite la Expozitia Mondială de la Shanghai. Menţionez că organizatorii pare că le-au ales pe cele mai drăgute pentru Pavilionul lor. Deh!
Pe prima (foto sus) dânsa am întâlnit-o în pavilionul unei provincii din China (nu mai tin minte care…). I-am spus că e frumoasă, ceea ce mult a încântat-o.
Merg mai departe cu proiectul „Trei fotografii” si vă propun un alt set de instantanee realizat cu bătrânul meu Canon PowerShot A710.
Zid de franzele fotografiat în Ajunul Crăciunului la Atelierele spridusilor de la hotelul Caro
Fatada unei case din Weimar, fotografiată în vara anului 2008
Momâie fotografiată în Muntii Olimp, în urmă cu aproape un an. Ce vremuri!
Mi-am dus fiul la antrenamente la AC Milan Junior Camp. În copilărie nici nu aş fi îndrăznit măcar să sper că aş putea avea parte de aşa ceva. Poate că a fost mai mult o ambiţie a mea decât a lui. Surpriza e că-i place. Iar dacă îi place, atunci am să-l învăţ măcar ceea ce ştiu.
Iată-l la capătul traseului printre jaloane, o treabă mai grea decât pare, desigur 😉
Antrenamentul văzut după gard. În picioare, antrenorul italina şi translatoarea (click pt imagine mărită :P)
Cât despre părinţi, prin bălării…
P.S. Sunt nişte fotografii şi pe blogul fiului.
Vă propun un nou joc. Adică, nu joc, joacă. Voi încerca să public, cu o oarecare regularitate, câte trei fotografii care nu trebuie să aibă vreo legătură între ele (dar nici nu trebuie să n-aibă). Sper să transmit, astfel, o stare de bine. Ceea ce ne doresc tuturor.
TANDRETE. Fotografie făcută astă-primăvară în Grădina Zoologică. Îmi place că una dintre căprioare are ochii întredeschisi. Savurează momentul
BICICLETĂ. Si totusi se învârteste. Roata. Am fost fascinat de lumea bicicletelor din Shanghai, am fotografiat-o din toate pozitiile, în timpul scurtei mele călătorii din perioada 28 aprilie – 4 mai, a.c.
ZBÂRCITURI. Peisaj zgrumturos la poalele Vulcanilor noroiosi, fotografiat în data de 5 iunie 2010 (nu spun ora).
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
