Era odată o țară ai cărei locuitori, visători de felul lor, care trecuseră de-a lungul istoriei prin multe încercări și dezamăgiri, prin evenimente care începeau aparent bine și se terminau inevitabil prost, dezvoltaseră o filozofie a preludiului, în care satisfacția supremă consta în pregătitul lucrurilor, al întâmplărilor din viața de zi cu zi.
01/11/2018
Dialogurile ilarionice
Dl. Lică trăiește încercând să se delecteze cu fiecare oră din viață. Ar fi hilar să pretindă că se delectează cu fiecare minut sau chiar secundă. S-ar păcăli în primul rând pe el însuși. Și nu e genul. În schimb, dl. Lică știe foarte bine că fericirea poate dura uneori doar o clipă, iar alteori îți trebuie ani să conștientizezi că ai trăit cu adevărat acea clipă. Dar asta e o altă poveste. Acum, dl. Lică trebuie să îi răspundă lui Ilarion la întrebarea dacă „după” mai este ceva și dacă da, ce? Trebuie să mai fie, explică dl. Lică, altfel n-ar avea rost. Dar dacă nu mai e nimic?, insistă Ilarion. Că n-ai de unde să știi. Hm, zice dl. Lică, și dacă n-ar mai fi nimic, tot ai mai rămâne o vreme în gândurile celor care își vor aminti de tine. Ceea ce poate fi deopotrivă fain și riscant, fiindcă totul devine subiectiv. Degeaba faci, dacă supraviețuitorul tău nu a priceput sau a înțeles grești. Dar eu am noroc, a mai spus dl. Lică și l-a privit pe Ilarion în ochii. Iar ochii albaștri ai prietenului său mai tânăr au scânteiat în fel aparte. Citește în continuare
06/09/2018
Cine este doamna Olimpia
Afiș mare pe coloanele de la cea mai nouă stație de metrou: s-a pierdut o femeie în vârstă de 87 de ani. Fotografia alb-negru a unei doamne apatice surprinde un ușor licăr în ochii femeii. Sau o eroare a copiatorului. O cheamă Olimpia și ține mâna stângă în poală. Are un inel subțiat, cu o piatră frumoasă, nefiresc de frumoasă. Citește în continuare
30/06/2018
omul înțelept pe malul râului
omul înțelept pe malul râului
stă
iată-l privind în liniște
universul prin firul transparent al undiței
ce încântare filozofică
cat dezmăț poetic
29/06/2018
cu picioarele pe pământ
… pe țărm stai cu picioarele pe pământ
ești predictibil
ai o traiectorie bine precizată
pe țărm sunteți drepți și fără nuanțe
ca o linie dreaptă
pe țărm sunteți dintr-o dată înstrăinați
ca într-un infinit accesibil
oricât ai pluti în derivă pe oceanul filozofic
tot țărmul rămâne rămâne rămâne
26/06/2018
ca o barcă trasă la mal
… ca o barcă trasă la mal
fără tine mă simt
ca o călătorie desculță prin nisipul care arde
fără șlapi
ca într-un paradis
despre care nu am cu cine vorbi
25/06/2018
Fosta, robotul
Tocmai atunci când rezolvase (închizând înțelept ochii) o dilema ce-l preocupase îndelung, dl. Lică s-a trezit în fața alteia, încă și mai grea. Să vă povestesc. Citește în continuare
21/06/2018
femeia cu cele mai frumoase unghii din lume
Are unghii frumoase, desăvârșite. Probabil cele mai plăcute la vedere unghii pe care ți le-ai putea imagina. Dar cine se îndrăgostește de o femeie doar pentru unghiile ei?! Citește în continuare
01/06/2018
Paul Gabor, șlefuitorul de pipe
Am în față o carte importantă, din care citesc oarecum dinainte de a fi fost scrisă. Paul Gabor a adunat într-un volum (Negustorul de pipe) câteva zeci de texte (către 200!). Texte-bijuterie.
29/05/2018
autoportret nereușit sau filozofia măgarului
… în fiecare poet există trei ființe
primul este naivul
ca o cutie de rezonanță urechile ciulite (se usucă pe dinăuntru când nu vine inspirația
și e în al nouălea cer când scrie ca după dictare)
talent
așa i se spune
dar totul secretul stă în calitatea urechilor
al doilea este un muncitor destul de îndărătnic
care trage în legea lui
uneori în doru lelii alteori până la epuizare
obsedatul producător de versuri
a treia ființă e copilul
ca o budincă în care ai pus tot ce trebuie dar nu s-a copt bine
un amestec de speranțe și disperare
o piele tăbăcită de animal nobil dar neînțeles
o privire pe care nu o uiți nu o uiți nu o uiți
24/05/2018
în căutarea ferestrelor albastre
… sau aș putea veni tiptil pe lângă baltă
ca un tâlhar romantic (cu fruntea lui înaltă)
și-atunci mi-ar da târcoale trei cocostârci cu gâlci
și-o pasăre flamingo cu cearcăne adânci
și câteva egrete cochete dar discrete
și lebedele negre umflate de regrete
și broaște verzi măiastre și sute de dezastre
… și dincolo de apă-s ferestrele albastre
10/05/2018
ne place la masă împreună să stăm
… ne place la masă împreuna să stăm
am pâinea si cuțitul
ai pâinea si cuțitul
fără mine probabil că
ai tăia apa de la robinet
(te-am văzut facând asta)
ai tăia felii de aer din ce în ce mai subțiri
mai subțiri ca zâmbetul care ți-a înghețat atunci pe buze
și a tăiat
și a început să ningă în luna martie târziu
(cu blândețe)
ca-ntr-o deplină nesăbuință
09/05/2018
iubirea e ca zborul unui pescăruș
…iubirea e ca zborul unui pescăruș
pe deasupra râului din centrul orașului
am fotografiat acest zbor de sute de ori
căutând cele mai bune cadre
le-am ales pe acelea în care pescărușul pare că se uită la mine
se gândește la mine
am păstrat fotografiile care în mod normal le plac și celorlalți
(pe celelalte le-am șters)
…și totuși iubirea nu e ca o zi glorioasă
în care obții multe multe like-uri pe Instagram
08/05/2018
cioara de lângă drum
Era o cioară matură, cu ciocul puternic, viguroasă, adaptată traiului rural, acolo unde întotdeauna e care pe care. O vietate socială, care își oferă destule momente de solitudine. Găsise o bucată de pâine uscată. Zburase câțiva metri, leneș, până la o baltă de lângă drum, rămasă în urma unei mașini dereglate a Salubrității. S-a oprit la marginea băltoacei, a coborât ușor ciocul, s-a uitat scurt de jur împrejur, cu o imperceptibilă mișcare a capului, apoi a lăsat bucata de pâine în apă. Însă foarte puțin, de parcă ar fi avut cunoștință de mitul celor trei secunde. După care și-a înfulecat prada (cu o înfulecare prelungă și neîntreruptă).
04/05/2018
apus de soare, început de mirare
importantă-i lumina
felul în care
îți spune trezește-te
sau hai la culcare
când bărbosul în blugi
își turează motorul
importantă-i lumina
crede azi trecătorul
03/05/2018
din ce este alcătuită marea
… de parcă marea ar fi alcătuită
din versuri scrise mărunt
care fierb se zbuciumă fac spume
te mângâie tandru
te strigă pe nume
30/04/2018
dacă oamenii ar fi clădiri
… dacă oamenii ar fi clădiri
s-ar plictisi enorm (într-o primă fază)
apoi ar începe sa se laude
cine are acoperișul mai țuguiat
cine are mai multe etaje
mai multe ferestre camere de supraveghere
cine are încuietorile mai sofisticate
și porțile mai ferecate
cine are izolarea fonică mai buna
și dintre zidurile cui nu se aude nici pâs
27/04/2018
am blugii rupți
am blugii rupți am genunchii juliți
parc-aș fi un bordei cu pereți scorojiți
mă opresc să respir și să beau apă rece
și să râd pe furiș și să dorm până-mi trece
dar pietrele cum se zice rămân
Călin Hera. PA-uri şi mirări 