Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Captură a articolului. Sursa: cioaravopsita.ro
Am lăsat să treacă o zi. Apoi încă una. Am zis că-mi trece. Emoția. Mă bucur când se scrie frumos despre cineva care e în mare formă și are înainte tot drumul. Dacă vreți să citiți un text emoționant (și încă nu ați făcut-o), vă recomand amintirile lui Vladimir Brylynski despre Sanda Nicola. Atenție, textul are un puternic impact emoțional, așa că vă sfătuiesc să țineți o batistă pe-aproape. Citește în continuare
Vedere din Hunedoara. Vedere spre curtea interioară a Castelului Corvinilor. Foto: Remus Suciu
La Casa de Cultură din Hunedoara (pe atunci i se zicea Cinema ”Arta”) am ținut prima oară o fată de mână. Avea un inel cu pietricică roșie, era frumoasă foc, o chema Felicia și eram colegi de grupă. Grupa mijlocie. Tot acolo, într-o săliță de la etaj, ne întâlneam cu Eugen Evu, Lucian Murărașu, Virgiliu Vera, Sergiu Vintilă, Ovidiu Băjan, Nuța Crăciun și gașca la cenaclu. O grămadă de amintiri. Citește în continuare
Imagini de la filmările pentru spotul FFE, cu Tudor Gourgiu și Manuela Hărăbor. Sursa: facebook/ffe.ro
Sunt curios cum va arăta spotul Festivalului Filmului European 2015 (ediția a XIX-a), gândit de Tudor Giurgiu. Mărturisesc că m-am oprit să aflu amănunte, de dragul surprizei. Citește în continuare
Secvență din filmul ”Acasă la tata” (r. Andrei Cohn, 2015), care va deschide Festivalul Filmului European. Sursa: ffe.ro
În ceea ce mă privește, abia aștept Festivalul Filmului European (FFE) – pentru că e un eveniment care îmi place, pentru că vor fi câteva filme pe care vreau să le văd neapărat și câteva evenimente conexe la care vreau să particip și, da, pentru că sunt implicat în comunicarea acestui eveniment și îmi place. Citește în continuare
Șarpele avea burta umflată, parcă ar fi înghițit o minge. Așa ni se părea. În orice caz, nu putea intra în gaura lui de șarpe din cauza burții. Poate de lene. Oricum, l-am cules din iarbă fără grabă. L-am dus la țeavă, i-am băgat țeava în gură. Înainte de asta l-am pus să muște o cârpă, de care am tras cu putere până și-a lăsat în ea toți dinții. I-am scos din burtă mingea, care era o broască. I-am dat să fumeze. Apoi l-am umplut cu apă. Când ne-am plictisit de el, încă trăia. Însă foarte puțin. Citește în continuare
Pernă pentru baie. Sursa: homex.ro
… a fost probabil cea mai nebună dimineață din viața mea. Trecuseră două zile de la insolație. Încă mă mai durea capul atunci când îi schimbam brusc poziția, ca după o beție din care nu îți mai amintești decât prima parte, cea cât de cât decentă. Citește în continuare
Vedere din București. Trasoare pașnice în Piața Palatului. Festivalul Luminii 2015. Foto cu telefonul: Călin Hera
Îmi place când oamenii ies în oraș ca să caște ochii împreună. Îmi place când sunt avizi să participe la evenimente. Așa s-a întâmplat în centrul Bucureștiului vineri seară, așa va fi probabil și în această seară, când am văzut trasoare pașnice în Piața Palatului – la Festivalul Luminii. Citește în continuare
Copilăria domnului Lică s-a terminat la 42 de ani, într-o zi de marți. ”În cazul ăsta, plec”, i-a spus Fosta. Spre seară, dl. Lică a găsit acasă totul la locul lui. Mai puțin lucrurile Fostei. Dispăruseră cu ea cu tot. Până luni, dl. Lică a crezut că totul e în regulă, că micile certuri sunt doar niște prostii, că ei se iubesc și asta contează. Marți dimineață încă era convins că așa e. Abia seara a realizat că, poate, s-a înșelat. Citește în continuare
Mai sunt 13 zile până la debutul Festivalului Filmului European 2015 (ediția a 19-a). Fimele vor fi proiectate în București (7-14 mai) la Cinema PRO, Studio, Elvira Popescu, respectiv la Craiova, Iași, Tîrgu Mureș și Hunedoara – detalii aici. Mai sus e animația care anunță evenimentul pe ecranele din Centrul Vechi.
Vedere din București. Semiluna tolănită pe sârmă. Foto cu telefonul: Călin Hera
Via Facebook.
Unul dintre cei doi mușchetari de la Orășelul Copiilor. Sursa: Dan Ghenea
Așa-zisul ansamblu statuar pe care l-am denumit ”Soarta sărutului” nu e singura monstruozitate din Parcul Tineretului. Un prieten de pe Facebook mi-a atras atenția că în celălalt capăt al parcului, intrarea dinspre Brâncoveanu, la Orășelul Copiilor, se află ceva comparabil în ale kitsch-ului: doi mușchetari plasați strategic! Citește în continuare
Vedere din București. Dimineața pe Pache. Pache Protopopescu. Foto cu telefonul: Călin Hera
Dimineață aglomerată. Ca fiecare dimineață din timpul școlii, în care a plouat un pic. Începuse cu ploaie. La opt jumate, norii au început să se risipească. Mașinile nu. Am făcut 10 minute de la Foișorul de Foc până la Calea Moșilor (către strada Mihai Eminescu). Am avut deci timp să fotografiez Foișorul în oglindă. Ieri.
Laurențiu Damian a demisionat din funcția de președinte al Senatului UNATC
Într-un moment în care cinematografia și teatrul românesc par pe val, dedesubt e fierbere. Fierberea e bună, dovedește că există viață, dar poate însemna și energii consumate în jocuri cu mize uneori mici. Citește în continuare
Vedere din București. Foișorul de foc văzut în oglinda retrovizoare. Foto cu telefonul: Călin Hera
Vedere din București. Grup statuar în Parcul Copiilor (Tineretului). Foto cu telefonul: Călin Hera
Vedere din București. Palatul CEC, văzut de pe terasa Carului cu Bere. Foto (cu telefonul): Călin Hera
A sta la o bere liniștită. într-o după-amiază oarecare. La Caru cu Bere. A privi de-a lungul trotuarului spre Palatul CEC. A fi și a te bucura. Modest și încrezut totodată. A asculta vorba turiștilor străini, care știu că, dacă au ajuns în București, trebuie musai să Caru cu Bere. A simți bucureștenște. A-ți aminti o altă bere simplă, gustoasă, din alt timp. A simți zidurile vechi. A te bucura. (întrucâtva) A fi. Citește în continuare
Vedere din București. Aeul 15 din apropiere de Obor. Foto cu telefonul: Călin Hera
Din ce în ce mai incitant. De la mit la legendă urbană. De pe pereții blocurilor pe bloguri și pe pereții de pe Facebook. Din imaginația unui artist al străzii (dar ceva mai mult decât atât) în imaginația celor care îl privesc și sunt contrariați. Citește în continuare
Ane Brun. Sursa: printscreen videoclip These Days
Ce se poate întâmpla atunci când, undeva prin Norvegia, se întâlnesc un avocat care cântă jazz și o pianistă? Se poate întâmpla un lucru bun. Așa aș defini-o pe Ane Brun, fiica celor doi: un lucru bun. În vârstă de 39 de ani, Ane Brun, născută Brunvoll, cântă atât de bine încât le aduc mulțumirile mele părinților ei – că au crescut-o într-un mediu care a ajutat-o să facă muzică (Ane are o soră, Mari Kvien Brunvoll, ea însăși cântăreață, și o alta, Bjørn Brunvoll, artist fotograf; o familie de artiști așadar.). Citește în continuare
Dl. Lică este obosit. A șofat fără oprire trei ore prin ploaie și întuneric, după o zi densă la birou. Vrea să ajungă mai repede, cât mai repede, dar simte că trebuie să treagă un pic pe dreapta, să se dezmorțească, să respire aerul curat al nopții, să bea o cafea. Oprește în parcarea motelului, care strălucește în noapte de parcă banda led care împodobește forma bizară amplasată la intrarea în parcare anume fusese pusă acolo, să-i atragă domnului Lică atenția.
– Obosit? Citește în continuare
Călin Hera. PA-uri şi mirări 