15/06/2009

concurs – CHARME

Autorul va ieși la iveală exact când va trebui s-o facă

…. Azi a fost racoare . O binecuvantare . Mai ales cand verile se -ntind , levantine, ca un serbet de trandafiri ,poti sa te gasesti intr-o calatorie racoroasa spre miazanoapte, in jocurile Aurorei Boreale cu lumina ,ori sa navighezi spre tarile mirodeniilor, sau ostroavele Antile . Dar calatoria in marea interioara m-a coplesit mereu . Periplu sentimental cu oprire in portul Charme , unde vin corabiile pline de bunatati si noi ! E o placere sa ai prieteni dragi in preajma la o ocazie speciala…

Asa incepe una din povesti , rostita molcom , la adapostul serii , intr-un loc special .

Ne-am asezat comod in fotoliile trase-n stofa rubinie , de jur imprejurul mesei , acoperita cu feta de masa scrobita si ne-am adancit in poveste . Comus , zeul care prezideaza la ospete , ar aparea si el acolo , tocmai cand o salata de rucola parca atunci culeasa dintre straturile de oleandru , ar veni la masa . Insotirea ierburilor proaspete cu pepene galben , cartof fiert si fasole verde ma facu sa cred ca am poposit intr-un orasel tolanit ca o cadana la umbra cedrilor trufasi . Mi-am pus servetul rosu in poala . Schatzi isi incepuse povestea despre ” adevarata Franta ” care , nu se afla la indemana ; nici la Versailles , nici pe malurile Loirei , ci acolo unde se inmoaie pamantul in mare . Ascultam depanarea molcoma a intamplarii ….in timp ce aroma de sparanghel ucis de tanar in crema , pentru placerile noastre , ma face sa pricep efectul otravurilor lui Marie Antoinette . Atat de apetisante , ca nu le puteai resista ! Schatzi isi mai aprinse o tigara , ceru inca un rand de vin si poposi in Cipru ; unde fructul migdalului amarui si melancolic , celebreaza alba nunta cu pieptul de pui . Nas de vaza si codos de exceptie le fusese bechamelul , datorita caruia unirea se facuse pana la capat , adica pana la incantarea papilelor gustative ala mesenilor .

Un trandafir inbujorat , de culoarea visinei putrede anunta placerea ce urma sa vie…..interzis de dulce , a desertului . O placinta cu mere astepta cuminte dinaintea noastra . Deasupra ei , o cupola de inghetata cu aer de baton de vanilie , se topea in zaharul pudra , precum turla bisericii in soarele de august . Alaturi , tarta cu branza ; o foaie in care se rasucisera ceva mascarpone si strugure stafidit se impreuna de zor cu un pui de lele de sos englezesc , tot numai fructe de padure care , poposise prin nu stiu ce intimplare , aci, in farfurie . Le gustaram pe toate , asa cum venea din spusele amicului si, fericiti si usor obositi , ca dupa orice calatorie , coboram in strada sa ne plimbam pe strazile tacute .

Cum fuge timpul : Nici macar sarbatoritul n-a observat trecerea in alta decada ..cu atata charme !!!

Etichete:
15/06/2009

concurs – Sunt omul transparent

Autorul (cine oare? cine oare?) a dat titlul „Omul transparent”. Mi-am permis să modific foarte putin titlul de concurs. Dacă nu e ok, sunt gata să fac ce-mi cere.

sînt omul transparent
cel ce îţi lasă privirile să treacă
spre lumea speranţei imaginată de tine.
doar inima
bate un roşu gelos
pe care vederea nu poate să-l treacă
deschid braţele larg
şi-mi apropii sternul de lacrimile tale
pînă căldura te mistuie
pînă ce ochii îţi devin roşii
iar tu transparentă.

Etichete:
15/06/2009

despre Eminescu

avea la răstimpuri
un sentiment ciudat
el n-a mai fost văzut de mult
dar starea lui ni s-a păstrat

Etichete:
15/06/2009

concurs – Struţul şi omul transparent

Autorul: ?

strut om

14/06/2009

concurs – being a child

Autorul doreşte să-şi păstreze anonimatul, încă

aceasta este o poveste
o poveste dintr-un film transparent
din vremea când descoperisem că vreau să hălăduiesc
printre pereţi de sticlă în cautarea fericirii

două uşi se deschid în direcţii diferite
peste un covor de neuroni cresc peştişorii de aur
cu tulpină şi frunze de apă
trebuie să ghiceşti
care dintre ei a căzut din poveste
şi ştie să împlinească dorinţele

un bileţel pluteşte deasupra lor
mă chinui să citesc în fugă
„alabalaportocala e o formulă magică”

am uitat să număr de la unu la zece
nu ştiu cum mă cheamă şi nici unde locuiesc
ştiu să pescuiesc
doar în barca de lemn din apele tulburi
lumea îmi spune că visez şi ar mai trebui să cresc
eu îi spun imaginaţie

ieri un trecător trăgea cu disperare
ferestrele care dau spre anticamera iubirii
şi-mi spunea că e zidită
eu am privit la stânga şi am râs
ce poate să facă un copil cu dalta şi ciocanul?
îşi zdrobeşte mâinile
apoi din nisip şi sare înmulţeşte peştii
îşi fărâmiţează picioarele
apoi din var şi siliciu modelează un alt peşte
se dă de trei ori peste cap
până restul de carne devine sticlă
şi râde colorat

trecătorii nu ştiu taina de la etajul şapte jumate
unde suflătorii ştiu că fericirea se ascunde în fiecare peştişor

aceasta este o poveste
de pe vremea când ştiam să stau cuminte
să las sticlarul să-mi modeleze sufletul

Etichete:
14/06/2009

concurs – Moş Crăciun

Autor: vom afla cine e, desigur!

Omul transparent

Avand planuita o zi caritabila – Mos Craciun prin spital – era convinsa ca ziua urma sa fie una reusita.
Cand a intrat in salon, Speranta nu se astepta sa vada zambete. Stia de la personalul medical situatia lor – erau sufletelele condamnate – copilasi intre 5 si 7 ani, in ultimul stadiu de leucemie.
Doar o pereche de ochi a privit-o cand a spus buna ziua, ai Angelei. Ceilalti dormeau. Mamica o tinea de manuta. De manuta ciuruita de perfuzii. Mana unui omulet greu incercat. Speranta s-a indreptat catre ea.
– Ce faci, Angelica?
– Sunt bine, mosule, raspunse copila cu voce stinsa, in soapta parca. Ma bucur sa te vad – ai venit acum special?
– Cum adica – special?
– Pai nu veneai mereu noaptea? Ai venit acum special la mine, stiai ca maine nu ma vei mai gasi?
Mama Angelei ridica privirea catre Speranta, intrebatoare si tare mirata.
– Dar unde pleci, Angela?
Atat mama cat si Speranta isi indreptara privirile sprea ea, asteptand misteriosul raspuns.
– Iti spun mai tarziu, acum arata-mi ce mi-ai adus! Ai venit singur? Omul Transparent nu a venit cu tine?
– Cine? Omul Transparent?
– Da, mi-a promis ca azi ma ia cu el, acolo.
– Unde, acolo?
– Arata-mi odata, ce mi-ai adus?
– Pai… eu cred ca iti doreai… o papusa Barbie si o trusa de doctor.
– Uraaa… Ce bine stii tu mereu! Pot sa te pup?
O stranse cat putu de tare in bratele ei firave.
– Mami, imi promiti ca vei avea grija de ea? Nu vreau sa se simta singura fara mine.
– Da, mami, dar unde pleci?
– Ti-am mai zis! Plec in calatori cu Omul Transparent, intr-un orasel frumos, cu multi copii, unde nimeni nu este bolnav, nimeni nu este trist si nu plange.
– Cine este omul Transparent?
– Nu stiu, a venit mai devreme si mi-a zis sa ma pregatesc, pentru ca vine mai tarziu sa ma ia. L-am rugat sa astepte sa-mi primesc cadoul mai intai.
Speranta si mama copilului se privira mirate.
Angela se intorsese cu fata la perete.
– Angela, iti este somnic?
– Da, putin! Aaaa… uite, a venit! – si isi ridica privirea spre luminatorul di ntavan.
– Cine, mama? Cine a venit?
– Omul transparent! Ce, nu il vezi? Eu plec, mami, imi dai un pupic?
– Angela, nu este nimeni acolo! Hai, culca-te, vorbim mai tarziu!
Mama isi saruta fetita cu dragoste, o mangaie pe frunte ocrotitor si o privi nostalgic.
Dintr-o data scoase un tipat animalic.
Angela plecase. Cu Omul Transparent. Acum era intr-un loc mai bun, fara durere si suferinta.
Speranta o mangaie pe femeie. Nu stia ce sa spuna.
Nu existau destule cuvinte pentru durerea ei. …
– Acum este linistita.
– Adio, Angela!

Dedicat tuturor sufletelelor care sufera amarnic, fara a avea nici o vina.

Etichete:
14/06/2009

concurs – Poeme translucide

Autor: deocamdată anonim

Omul transparent

a şuierat vântul pentru ultima oară,
zăngănitul de lanţuri îmi acoperă cuvintele
când inocenţa lunii separă pământul de cer.
cei vii îşi caută locuri de veci printre regrete
ierburi amare îmi cresc prin lanuri
luând forme de spice.

a şuierat vântul pentru ultima oară,
coliviile sunt deschise, dar nimeni n-a zburat
omul transparent mă priveşte peste umăr
îşi lasă urmele printre rânduri
încercând să scap de-nlănţuirea nimicului,
îi scriu poeme translucide.

Etichete:
14/06/2009

concurs – Transparenţă

Autor: vom afla cine e, la timpul potrivit

Se trezea dis de dimineaţă , de ani de zile încercând să surprindă răsăritul.
Deschidea ochii cu emoţie, şi în tăcerea camerei se auzea doar foşnetul genelor ştergând noaptea de pe cearcănele adânci.
Căuta fereastra aşteptând ca soarele să se-anine de ochiul ei .Dar , ca de fiecare dată, cu privirea cernută prin ochii bărbatului, zărea …asfinţitul.
Am să-mi schimb locul în pat, gândi femeia după încă zece ani,timp în care el deveni transparent precum geamul spre răsărit…

Etichete:
14/06/2009

concurs – Bratele noastre goale

Autor: îl vom afla după jurizare!

Naratorul transparent s-a întâlnit cu noi pe o uliță singuratică, întunecoasă, la umbra unei grădini fără flori. Iarba părea arsă, din loc în loc pământul se răsfrângea ca o rană, răscolit ca de gheare uriașe. Căutaseră cu toată furia, ne explica el tot ce vedeam și simțeam, plutind lent printre noi, căutându-ne privirile. Știam că minte. Ne adusese în colțul ăsta de reculegere doar să trezească atenția cititorului. Nu avea să se întâmple nimic. Aluneca printre noi într-o cheie ușor ironică, știind că astea sunt ultimele lui clipe. Alte tehnici literare vor încolți în sufletul autorului, alte transe de cinism literar ne vor amâna biografiile, în universuri narative mai greu de localizat… Dar acum, mii și mii de clipe de liniște. Atât de transparente.

Etichete:
14/06/2009

concurs – Cioburi sau… Om Transparent

Autor: veți afla cine după jurizare 😉

M-am reconstruit din cioburi,
Bucată cu bucată,
Vitraliu de sentimente,
Puzzle al contradicţiilor interioare
Şi suflet transparent prin care au putut privi
Nelipsiţii curioşi…
Peticirea constantă nu a atras după sine
Oboseala meşterului sticlar,
Astfel încât, dacă las în urma mea
Frânturi tăioase,
Găsesc timpul necesar pentru a mă apleca
Asupra bancului de lucru numit „eu”
Şi o iau de la capăt cu pasiune sporită.
Sticla din compoziţia mea nu valorează o avere,
Poate fi şi de lampă dacă e nevoie.
Mă şterg din când în când,
Ca să-mi văd mai bine interiorul,
Dau lustru nou frământărilor vechi,
Am uneori intenţia de a intra într-un cuptor,
Spre topire rapidă
Şi îmi imaginez că aş putea deveni
Chiar cristal în urma unei paradoxale reîncarnări
A sticlei personale…
Fiind alcătuit din cioburi, precum spuneam,
Trăiesc fiecare zi prin clinchet.
În nopţile prea lungi devin pahar cu picior
Şi beau gânduri seci, cu dor de beţie cruntă,
Sperând să cad şi să mă sparg
Spre a mă plăsmui la loc, cu răbdare,
Ciob lângă ciob…

Etichete:
14/06/2009

concurs – Piese din puzzle-ul transparent

Iată primul text din concurs (autorul îl veți afla abia după jurizare!).

Omul transparent

S-a dus… Dar îl revăd mai încolo… Uite-l şi acolo!
Hmmm, dar se pare că omul transaprent e mic de statură şi, odată cu trecerea anilor, devine opac.
Când e mic-mic e atât de… transparent că-i poţi citi tot pe faţă. Uite, urlă şi două perluţe îi curg din ochişori!
Sigur nu-i convine ceva! I-o fi foame, frig…
Când e fericit are un zâmbet atât de frumos pe faţă şi gângureşte…
Apoi încetul cu încetul creşte. Poţi vorbi cu omuleţul transparent şi ceea ce-ţi spune se vede şi pe faţa lui.
Mai târziu când creşte, de cele mai multe ori omul transparent… dispare.

Etichete:
14/06/2009

deocamdată dimineaţa

a rămas undeva în praful drumului mirosul de benzină
tabala camionului e din nou minereu
se pornise un fel de călătorie a vântului

de parcă li s-ar fi dat foc semnelor rămase
tălpile frig ca un imbold venit dinăuntru
greu îţi mai aranjezi părul pe frunte

mult după aceea găseşti de cuviinţă să aprinzi focul
de undeva luna iese strecurându-se ca un râu
are gust de zmeură şi pare foarte zgâriată

cineva strigă stai trage două focuri de armă
dar nu o nimereşte
se aude însă foarte clar cum focul se stinge iar

câinii încep să latre timid locul devine mai cald
dar numai acolo unde s-a născut
deocamdată dimineaţa

14/06/2009

concurs – Proba de foc lăuntric

M-a iscat un schimb de replici cu dielda. Mi-a venit un titlu: Omul transparent. Nici genial, nici banal. Dar e o provocare.

Vă provoc la un concurs. Scrieţi un text care să aibă acest titlu. Preferabil un PA, dar sunteţi liberi să alegeţi ce gen literar doriţi. Trimiteţi textul pe mail-ul ăsta, ticorosu@yahoo.com. Voi publica textele aici, fără semnătură. Le vom juriza împreună. La final, vom afla ce şi cine a câştigat. Câştigătorul îşi va alege singur premiul.

Cine ridică mănuşa?

UPDATE (ca să zic asa). Regulament.
1. Este vorba despre un concurs cultural. Participantii trebuie să producă un act de cultură original care să reprezinte/să transmită ideea „Omul transparent”.

2. Prin act cultural înteleg: text (poezie, proză – roman, nuvelă, proză scurtă, PA), desen, pictură, muzică, film, filmulet, artă culinară sau altele la care eu nu m-am gândit încă.

3. Creatiile participantilor trebuie trimise prin mail către organizator (ticorosu@yahoo.com). Organizatorul va le publica pe acest blog, fără a dezvălui identitatea autorilor.

4. La jurizare va putea participa oricine doreste. (Mă mai gândesc la detalii legate de jurizare, accept bucuros idei care pot fi mai bune decât ale mele sau le pot completa)

5. Deadline. Sunt două variante: a) până cel târziu miercuri, 17 iunie, ora 12:00 sau b) până cel târziu marti, 30 iunie, 12:00. Propun să luăm în calcul varianta a) si să luăm în calcul varianta prelungirii doar în caz de nevoie. Am ales aceste deadline-uri tinând cont de cele zece zile pariziene.

6. Premiul/premiile. Dacă vor fi multe creatii (a se defini „multe”), le vom împărti în categorii, fiecare categorie urmând a furniza un câstigător. Marele Premiu va putea coincide cu unul din premiile pe categorii..
Câstigătorul/câstigătorii are/au dreptul să-si aleagă premiul. Acesta poate fi orice îi stă în puteri Organizatorului să ofere, conform principiului nedisproportionalitătii (de exemplu, nu-mi pun masina la bătaie 😉 si nu cred că as putea urma exemplul lui Moş Dotat).

ADĂUGARE.
7. oricine are dreptul la a doua şansă; cu alte cuvinte, fiecare Participant poate participa cu câte lucrări crede de cuviinţă. Va fi luată în considerare lucrarea care punctează cel mai bine în clasamentul general.

P.S. În cazul în care considerati de cuviintă, puteti populariza concursul pe blogurile voastre. Hai să vedem ce iese, dacă iese ceva.

Etichete:
14/06/2009

Barcelona dumisale

Plecarea lui Teo spre Barcelona mi-a adus aminte că Liana s-a întors recent din frumosul oraş, încântată (Teo, îţi recomand însemnările Lianei, un călător savuros!). Şi mi-a spus, la vreo două zile după revenirea în Bucureşti: „Uite ce-am ratat!”

barcefata

barcespate

Fotografiile îi aparţin lui Aurel Manea, care spune că faima omului cu pricina ajunsese la el cu mult înainte de a-l întâlni. Blogul lui Aurel e excelent, am găsit acolo foarte multe fotografii de călătorie superbe (inclusiv seria completă a lui Moş Dotat)!

14/06/2009

Culorile doamnei

Am auzit ochii pădurarului. Tu aveai o bluză roşie, atât de roşie încât parcă zburase de la sine, mototolită, pe covoraşul negru. Îţi muşcam buzele şi degetele tale lăsau şanţuri pe spatele meu gol. Delicat şi deopotrivă sălbatic!

Te veneram, cu respect şi cu poftă, ca un poet muza, ca un leopard femela. Culorile toamnei înnobilau pădurea. Prinţul meu, parcă-mi spuneai, trăgându-mă spre tine.

Apoi am văzut pădurarul privindu-ne, cu ochii lipiţi de parbriz, cu fruntea îngustă, tâmpă, transpirat.

14/06/2009

Coroniţe (contra vântului)

Mã descopãr iscat de dezbaterea cu/fãrã coroniţă.

Şi constat că s-a activat în mine gena care-l făcea pe tata să spună despre bunicu-meu că „toată viaţa s-a p.şat împotriva vântului”. (Trebuie să-l povestesc pe bunicu-meu!). Cu alte cuvinte, când observ că o opinie tinde să devină cvasigenerală, mă mănâncă să o îmbrăţişez pe cea contrară, de dragul discuţiei.

Cu menţiunea că sunt de partea argumentelor exprimate deja de Anca, gala, Gabi plus subsemntatul (sic!), vin şi adaug: totuşi, o „nivelare” constructivă, văzută ca încurajare a celor mai puţin dotaţi, are părţile ei bune. Făcută cu cap, cu tact, cu har pedagogic, îi poate isca pe cei care ar fi pierduţi într-un sistem concurenţial clasic.
Dacă reuşeşti să-i salvezi pe aceştia fără a blaza vârfurile, câştigi partida. Un argument e acela că nu întotdeauna reuşesc în viaţă „tocilarii”. Fac averi, inventează, scriu istorie, au familii minunate nu neapărat aceia care învăţau bine la şcoală, care aveau coroniţă.

Etichete:
13/06/2009

Tablou cu Doamne iartã-mã

uite că am inventat o nouă modalitate de a greşi
asta e o aroganţă pentru că nu există noutăţi
toate au fost greşite deja în alte dăţi

ai dreptul la trei încercări ca să ghiceşti
aşa poate-mi vine şi mie vreo idee pe care s-o dezvolt apoi
că la şmecherii d-astea ne mai pricepem şi noi

îmi vine să umplu seara cu versuri şi o cană cu bere
să rimez cu mine însumi ca un fraier
să ciocnesc aiurea cu moleculele de aer

cine altcineva să fie acolo dacă nu dracu’ beat turtă
se holbează la mine are o privire de-a dreptul zbanghie
hai noroc zic şi îi suflu în nas damf de tămâie

dar ăsta nu fuge că e mai cu moţ
abia i-au mijit coarnele vrea să pară simpatic
îl ştiţi e genul acela de drac iniţiatic

se hlizeşte şi face semn să mai torn nişte bere
ca şi cum ar vrea să-mi spună un secret
ca şi cum eu însumi n-aş fi din cale-afară de discret

face cu ochiul are un singur ochi într-o parte a nasului
îl închide pe jumătate atunci când soarbe din bere
de parcă în felul ăsta ar vrea să mai prindă putere

n-am mai văzut pe mustăţile nimănui aşa multă spumă
parcă ar vrea să se bărbierească să-şi facă luciu pe obraz
e ceva ciudat cu dracul ăsta neted ca o bucată de praz

bâldâbâc face dracul deodată Doamne iartă-mă
se răsuceşte un pic şi plonjează în cană cu supleţe
fără zgomot fără stropi risipiţi aiurea fără tristeţe

este momentul în care îmi arde de obicei ceasul pe mână
aştept să se limpezească niţel lucrurile care au mai rămas
apoi îmi fac cruce şi mă pun să beau aşa fără taifas

Etichete:
13/06/2009

Corul prieteniei. Carnaval la şcoală

Povestea cu coroniţele m-a ajutat să nu uit o altă poveste, mai simplă, deci mai frumoasă, cred. Este vorba despre carnavalul de sfârşit de an.

Povesteam cu alt prilej despre doamnele de la grădiniţă (fiica mea are noroc). Unii dintre voi aţi apreciat-o deja pe doamna de Arte plastice, cea care a iscat celebrele desene cu sare şi cu săpun.

ileana Ei, bine, e o doamnă interesantă şi la fiu-meu, la after school. Femeia organizează zilnic tot felul de activităţi (şah, dansuri, vizite la muzee şamd). Pentru sfârşitul anului, a pregătit, cu mare discreţie, un carnaval. Ne-a spus doar când să venim. Ne-am găsit prichindeii costumaţi adorabil (ea însăşi a îmbrăcat un costum adecvat momentului). Ne-a condus în curtea şcolii, unde amenajase o scenă, la umbră, şi ne-a oferit un spectacol de o oră şi jumătate la care se opriseră să privească şi trecătorii (balcoanele blocurilor cu vedere spre curtea şcolii se umpluseră).

scena

Nu cred că avem numaidecât copii talentaţi, dar femeia asta (plătită jenant de prost) a scos din ei, cu bucurie şi entuziasm, ce era mai bun în acel moment, pe strada asta a creativităţii.

Şi i-a împrietenit. În primele săptămâni de after school, cei mici se plângea că cei mari (de clasa a treia sau a patra) îi îmbrâncesc, se poartă urât cu ei, ştiţi modelul. Ei, bine, la spectacolul ăsta am văzut o echipă. În timp ce unul îşi spune rolul, cu patos, ceilalţi îl murmurau, îşi mişcau buzele împreună cu el, de-a lungul versurilor, ca şi cum ar fi fost un cor al prieteniei.

NOTĂ 1. Fotografiile sunt alb-negru pentru că fiu-meu aşa a avut chef să seteze aparatul de fotografiat (era în perioada alb-negru), iar Minitehnicus nu şi-a dat seama.

NOTĂ 2. Carnavalul a fost urmat de un vals pe ternul de fotbal.

vals

NOTĂ 3. Fireşte, fiica mea nu a ratat momentul de a se urca pe scenă.
cari

Etichete: ,
13/06/2009

Coroniţe pentru toţi

Regula aia nouă, „coroniţe pentru toţi copiii”, are şi partizani şi adversari, după caz. Eu sunt, mai degrabă, de partea competiţiei. Cred că se pot găsi tot soiul de competiţii care să scoată ce-i mai bun din fiecare copil. Ar fi, deja, ceva constructiv. „Coroniţe la toţi copiii”, fără excepţie, poate însemna o nivelare a ambiţiilor, iar nivelare înseamnă găsirea celui mai mare numitor comun, coborârea, adică, la cel mai mic nivel de ambiţie din comunitate. Nu e ceva frustrant pentru copiii cu adevărat ambiţioşi, talentaţi, pentru vârfuri?

Colegii mei au încercat o dezbatere, nu foarte reuşită, după părerea mea, dar intenţia e cea care contează.

Etichete: ,