Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Ora de caligrafie. S… la Libertatea noastră |
 | CalinH la A doua zi după. Cum arată soci… |
| Gențiana | Călin Her… la Rezemat de Retezat |
| Gențiana | Călin Her… la Prima lecție. La schi |
Autor: ? sau ?
Intoarce-te dinspre lumina
si porneste singur spre mare.
Umbla de parca n-ai exista,
de parca n-ai avea nici ganduri,
nici respiratie nici priviri;
Inainteaza pe plaja cu vantul in piept
respira adanc – pe gura, prin ochi.
Imbraca-te in spatiu
si nu mai intinde ca odinioara pe palma
valul sfasiat de furtuna,
azvarlit spre ceruri si apoi coborat milostiv pe pamant.
Calca pe propriile tale rasfrangeri fluide.
Dantela algelor,
stelele confuze ale meduzelor,
linistea imbibata cu sare,
devenind treptat densa ca albastrul amurgului…
Singur, singur ca un pescarus,
masoara-ti singuratatea cu departare,
umbla cu vantul in piept
asa cum ti-am spus,
si apoi deodata, curat si liber, usor
intocmai ca Pamantul,
intoarce-te in imbratisarea privirilor tale.
Autor: sugubăt 😉
La Paris să plec aş vrea
Premiul, transparenţa mea
Să ies din cotidian
C-un sejur parizian
În vacanţe-s consecvent
Precum omul transparent.
Mai mulți cititori ai acestui blog m-au întrebat: ce se întâmplă?
Celor care au deschis mai târziu televizorul le spun: se întâmplă un concurs la care a pus umărul neasteptat de multă lume bună. Cred că și premiul va fi unul special.
Mai sunt mai puțin de 24 de ore până la postarea ultimului text/desen/film/foto din concurs.
Apoi va urma o scurtă perioadă de validare a operelor participante (validarea va fi simplu de făcut, operele respective trebuie să fie, măcar pe departe, la subiect.)
Pentru această fază, va fi nevoie de un Comitet de Validare care ar trebui să fie alcătuit din 3-5 oameni. În afară de validare, CV va trebui să „trimită” fiecare operă către o categorie (poezie, proză, PA, desen, film samd).
Condiții de accedere în CV:
a) să dorească să se înhame la asta si
b) să facă validarea, în locul special amenajat pe acest blog, mâine, în intervalul 12.00-13.00.
Operele validate vor fi supuse apoi jurizării. Cum vom face asta? (Pentru că vreau să ne implicăm cât mai mulți în acest demers).
Fiecare membru al Juriului va avea la dispozitie câte 13 buline roșii pe care le va împărți explicit, în locul special amenajat pe acest blog, după cum va crede de cuviință unui număr de cel puțin 3 (trei) opere, respectiv cel mult 10 (zece) opere (pot „merge” toate spre aceeași categorie sau spre mai multe categorii, nu există nicio limitare).
Opera care va primi cele mai multe buline roșii, din fiecare categorie, va fi declarată câstigătoarea categoriei. Toate operele care vor acumula un număr de buline rosii cel putin egal cu cele obtinute de câstigătoarea categoriei celei mai slab cotate vor intra în finală = poll.
Conditii de accedere în J:
a) disponibilitatea de a citi oprele și de a împărți bulinele roșii în termenul stabilit (respectiv, până miercuri, 17 iunie, 24:00)
b) bunacredință
NOTĂ. Nu există nicio incompatibilitate între participarea la concurs și prezența în CV și/sau J.
P.S. Am spus vâlvătaie pentru că rămân impresionat de interesul de care s-a bucurat micul și stângaci organizatul concurs pe care l-am propus. Vă mărturisesc că în zilele de când am lansat provocarea am înregistrat un număr mai mult decât dublu de vizitatori ei blogului decât înainte. Concluzia mea: nivelul operelor participante e, probabil, peste cel al încercărilor mele literare, ceea ce mă ambiționează. (Poate fi vorba si de o oarecare curiozitate, competitiile au, întotdeauna, darul de a fi atractive.)
Mă strecor, timid, printre atâtea poezii, desene, filme si proze excelente, cu o informatie mică pentru voi, mare pentru mine: din motive pur subiective, am renuntat la sejurul parizian. Din câteva puncte de vedere, e o usurare.
Deja nu mai contează faptul că am pierdut niste bani (4 bilete de avion – cine naiba ar vrea să plece peste trei zile la Paris?) si faptul că încă nu stiu unde voi pleca in concediu la sfârsitul săptămânii: Important e că sunt vesel, linistit si mă simt ca în tinerete, când plecam la gară si nu eram sigur în ce tren voi urca. O senzatie delicioasa!
ADĂUGARE NECESARĂ. Le multumesc frumos tuturor celor care mi-au propus idei excelente pentru sejurul de zece zile de la Paris. Voi tine cont de ele anul viitor. Si, cine stie, poate le vor fi de folos si altor posibili cititori ai acestui blog. Căci nimic nu se pierde!
Autor: cine oare, cine oare?
S-a iscat un schimb de replici
Între Dielda şi Călin,
Iar Călin efervescent
A pus titlul TRANSPARENT.
Provocare zice el, genial,nu,nici banal
Vă invit, arunc mănuşa
La concursul cultural.
Veţi trimite un text aici ticorosu@yahoo.com
Nu greşesc, să am pardon
Texte fără semnătură
Public fără să am măsură
Măsură nu am măi frate,
Dar trimiteţi calitate.
Cine-a căştigat vom şti
La final şi vom zâmbi.
Premiul este pe măsură
Doar să faci act de cultură
Poezie, proză şi alte genuri PA
Aici pe blogul lui HERA.
Juriul cu onor l-anunţ
Sunteţi voi, căci sunteţi mulţi
Mulţi, tineri , neliniştiţi
Veţi vota precum simţiţi.
Sper că am fost elocvent
Nu-s eu OMUL TRANSPARENT
Despre el vreau să îmi scrii
Ca să avem ce citi.
Autorul m-a rugat să pun eu diacritice. Dacă e ceva aiurea pe partea asta, vina e a mea, să aveți în vedere asta când jurzati, rogu-vă
Astăzi universul s-a întors spre
înăuntru.
Vrabia înghețată spre nimicul
cald
ce mai dăinuie-ntr-însa.
Eu
mă uit cum se înmultesc în mine,
ca niște microorganisme,
visele
zadarnice.
Pământul aleargă
cu ochii în oglinda
retrovizoare
curios dacă ar izbucni sau nu
reactia nucleară
în cazul că s-ar risipi pentru creatie
cât se creeaza pentru
risipă.
Sământa
priveste în sine
cu ochii măriti de
teroare;
ce voi deveni:
gâza,
arbore,
floare,
om,
neom,
om,
neom ? …
Autor: sau autoare? Aceasta e întrebarea
Priveste
aceasta zi sperioasa si galbena
ca un boboc abia rasarit din gaoace.
Priveste
acest clestar ce nu cuteaza
sa se clinteasca.
Priveste
aceasta floare ce-si desface
inspaimantata de sine insasi
corola.
Priveste-le.
Niciodata nu te-ai vazut
de atat de aproape.
Autor: Desigur, cineva special
Genul de scriere pe care il fac acum nu este altceva decat un semn pe care-l dau pentru a arata ca traiesc, ca trec sau am trecut sau sper sa trec prin anumite emotii umane intense. Este mai mult un fenomen de orientare decat artistic, comparabil cu dungile de vopsea de pe o stanca de la marginea drumului. Dar pe de alta parte, intr-un anumit sens orice scriere incearca sa exprime pozitia fata de universul cuprins de constiinta. Bratele constiintei se intind si bajbaie si cu cat sunt mai lungi cu atat mai bine. In timp ce savantul este omul care vede tot ce se intampla intr-un punct din spatiu, scriitorul simte tot ce se petrece intr-un punct al timpului, rearanjand universul in imagini transparente.
Autor: ?
Iată-ne în liftul vieţii ataşat la vitrina universului urcând etaj cu etaj către eternitate. Între etaje, cu un impuls nebunesc privirea ta îmi pune diagnosticul cu o acurateţe demnă de un arhitect al universului. Fără să mă întrebi faci incizie pe sufletul meu care se simte de la prima palpare că e făcut cioburi. Mâna ta de modelator al întregului meu univers nu dă greş, cu o singură mişcare pătrunzi şi scoţi cioburile ce mi-au asfaltat sufletul turnând culoare de rubin ce transformă totul în mine.
Orice gest al meu este inutil, ai presărat pe chimia sufletelor noastre stele de diamant din dorinţa de a-ţi îndeplini visul malignizat transformându-mă cu o măiestrie de invidiat în femeia visurilor transparente. Acum poţi vedea inima ce tresare la fiecare privire a ta, masca nu-şi mai are rostul, aortele pulsează sclipiri de viaţă şi cu puterea gândului mă transformi în femeia prin care poţi vedea viaţa ce respiră prin toate cristalele aşezate cu grijă de tine în matca sufletului meu.
Cu mâna dreaptă îmi aşezi buclele într-un colţ al vitrinei dezvăluind locul ce-i dă sufletului vibraţii şi trezeşte în tine dorinţe nebănuite, iar cerceii de safir se topesc la atingerea buzelor tale lăsându-le cale liberă către interiorul sufletului meu. Mâna îşi urmează cursul cu grijă desenat de zâmbetul chipului meu, către bulgării de nea aprinzând flacăra divină în prezenţa degetelor aspre precum coralii de la atâtea incizii sculptate. Visai de secole la această transparenţă, visai neîncetat la aisbergul în care doreai să te scufunzi fericit pentru totdeauna ignorând barca ce striga din toate încheieturile S.O.S.
Atingerea aisbergului declanşeză transformări uimitoare în privirea mea, pe al cărui culoar transparent se preling smaralde care în cădere se transformă în perle ce se revarsă rând pe rând pe podeau liftului declanşând sunete ce vibrează la unison cu sufletele noastre. Mă priveşti adânc şi…
Uşa liftului se deschide brusc iar ochii din faţa usii pătrund dincolo de fiinţa mea transformată de măiestria gândurilor tale. Nu înţeleg mirarea celor din jur , dar radiez de fericire şi prospeţime prin transparenţa ce tu mi-ai dăruit-o.
Autor: cine? cine?? cine???
Cum ? Nu ştiaţi?
Când lumina cade pe sufletul oamenilor transparenţi,
se formează curcubeul!
Autorul poartă o mască, dar numai așa, de chichi, îl recunoști de la marginea orașului de-ai fi
Cum spunea oarecând un poet, noaptea ce trecu nu fu mai deosebită; aşa vin sute şi dispar…
Ca în fiecare an, ca să nu ştie vecinii că suntem singuri de Revelion, am pus îndrăgitele manele cât mai tare cu putinţă şi, din vreme-n vreme, ieşeam în fereastră să strig:
– Băăă! Noi ne distrăm, băă!…
Pentru a mă susţine, soţia chiuia în răstimpuri, iar Nataşa se zbenguia prin toată casa.
Recunosc, maneaua nu este tocmai genul nostru muzical preferat, însă, în ocazii festive, nimeni nu ar crede că te distrezi cu adevărat dacă ar răzbate un alt tip de muzică.
Cu toate că unele vecine îşi petrec majoritatea timpului la vizor, nimeni n-a aflat vreodată cine ne sunt oaspeţii din praznice. De aici, s-au născut felurite legende, cum că am fi vizitaţi de zâne ori de alte entităţi capabile a pătrunde în imobil pe căi oculte.
Către miezul nopţii, am urmărit televizorul, dorind să vedem mesajul domnului preşedinte către Ţară, aceasta şi datorită unui presentiment că este ultima ocazie de a-l mai vedea în noaptea dintre ani.
…Dar, nu l-a arătat! Sau, poate, a fost greşeala noastră, deoarece urmăream canalul Animal Planet. O fi fost pe alte programe…
Cum, de data aceasta, trecerea dintre ani s-a făcut la ora 24, puţin după aceea ne-am mâncat biscuiţii, iar eu am început să mă gândesc ce festin nemaiauzit să trântesc pe blog că s-ar fi petrecut…În cele din urmă, am decis să relatez totul aproximativ aşa cum a decurs, pentru că şi aşa nu ne citeşte nimeni…
Pe vremea cand trecatorii nu shtiau taina de la etajul shapte/
sticlarul modela suflete transparente;
nu se inventase, inca, opacitatea.
Totzi peshtishorii erau in poveste.
Omul transparent ar putea fi o simpla utopie, mai ales in veacul nostru grabit spre nicaerea.
Sufletul, acea imagine nealterata a dumnezeirii, ar putea constitui punctul de plecare, in aflarea transparentei mundane. Dar noi vrem sa vorbim despre Om, in carne si oase, material, nu in mod alegoric sau spiritual.
Exista oameni transparenti, dar acestia sunt greu de observat, de catre noi, umile fapturi slute, orbi la vederea ingerilor, minunilor si celorlalte creaturi cu aura de mitologie.
Dincolo de adorabilele noastre masti, exista undeva in adancul nostru, acel Eu launtric, dosit insa, ascuns privirilor celorlalti, insasi noi, cazuti prada iluziilor, nu ne mai recunoastem propiul chip. Copiii sunt fiinte transparente, curate, luminoase, pina cand nu vor fi apucat sa se contamineze, de la noi cei „maturi”, cu virusul opacitatii.
Nu va speriati, si eu sunt aidoma voua, am dat fericirea jocului si bucuria sinceritatii, pentru a culege in schimb, roadele nimicniciei acestei lumi in stare de putrefactie.
Poate doar mai lucid, un semn ca mai exista o speranta, putem redeveni copii, deci oameni transparenti.
La naiba cu regulile, scrise sau nescrise, ale societatii bolnave in care ne taram, lepadati-va mastile, si veti descoperi lumina din launtrul vostru. Nu suntem ingeri, nici zei, suntem oameni, sortiti greselilor si slabiciunilor, dar trebuie sa invatam un singur lucru, marunt dar esential, nu va ascundeti eul, nu va cufundati in caldura dogoratoare a prefacatoriei, este o liniste grotesca si falsa. Lasati sa razbata lumina din cugetul vostru, alungati intunericul, si savurati clipa reintoarcerii la gingasia si simplitatea unui sufelt de copil.
Am intalnit oameni trasnparenti, poate nici nu sunt atat de rari, precum am crezut, doar vederea noastra alterata de boala din noi, este cea care ne impiedica sa-i vedem. Priviti asadar mai bine in jurul vostru, incercati macar pentru o clipa, sa deslusiti dincolo de chipurile anonime, intr-un simplu zambet ce ascunde in el intreaga minune a fiintei, transparenta pe care o cautati.
Nu e asa ca a fost incredibil de simplu ?. Am descoperit ca un simplu zambet, o vorba buna, sunt semne ale trasparentei, idiomuri ale eternitatii, franturi de eternitate altoite peste negura sufletelor chircite de neputinta.
Neputinta de a recunoaste goana noastra dupa iluzii, in loc sa traversam tacuti si molcomi destinul harazit fiecarei minuni a demiurgului; vietile noastre sunt aidoma unor castele de nisip, furtuna transparentei va lasa in urma adevarate ruine, insa dincolo de plaja dezrobirii noastre ne asteapta o lume noua, o lume asemeni basmelor copilariei noastre, in care totul este posibil si visele devin realitate.
Asadar, Omul trasnparent il veti recunoaste simplu, este acel om care nu se lasa ghidat de normele societatii, nu-l intereseaza capriciile vremilor, pentru ca el stie cum sa-si conduca corabia vietii peste valurile inspumate ale devenirii.
Omul trasnparent pot fi eu, tu sau oricare dintre noi, singura conditie necesara, dar nu si suficienta, este sa dorim acest lucru. Totul porneste de la vointa, sta in puterea noastra sa devenim ceea ce vroim sa fim, restul depinde de rabdarea, credinta si visele noastre.
Autor: Dumneavoastră vă place să priviti înăuntru, asa-i?
Priviţi în mine, nu vă fie teamă,
Mă pun la dispoziţia cui vrea,
Sunt un tablou cu sufletul în ramă,
Iar sticla goală e natura mea.
Priviţi în mine, câtă transparenţă!
Chiar labirint de sticlă mă declar,
Şi nu ciobesc un gând de complezenţă,
N-am să sclipesc sub lupă în zadar…
Priviţi în mine, spuneţi de vă place
Când sunt tablou sau uneori vitrină,
Când crăpăturile nu îmi dau pace
Şi-mi caută, prin spargere, pricină…
Priviţi în mine sticla ordinară,
Mai rar cristal pe criza asta rea,
De vreţi să daţi cu-o cârpă, într-o doară,
Vă voi zâmbi prin strălucirea mea.
Priviţi în mine, nu vă cer vreo plată,
Programul e non-stop, concediu n-am,
De vreţi să luaţi cumva şi o bucată
Vă dau pe gratis câte-un colţ de geam…
Priviţi în mine semnul de-ntrebare,
Ce vrea şi ăsta, să îl spargem noi?
Când daţi cu piatra nici nu mă mai doare,
Iar când plecaţi mi-e tare dor de voi…
Priviţi în mine, sunt un geam cu viaţă,
Sunt lacrimile cioburi fără leac,
Dacă m-ar lua la circ, aş fi paiaţă,
Şi m-aş prosti, ca să vă fac pe plac…
Autor: Mai e un loc în primul rând, sau doriți în banca de la geam, rândul al patrulea?
În Ţara de Sticlă, în pofida unor păreri eronate care dau de înţeles că oamenii ar fi casanţi, locuitorii îşi trăiesc transparenţa cu mândrie. Ei văd unul prin altul, în fiecare zi, astfel că nu există secrete murdare, ipocrizia este un substantiv non-grata, iar fericirea luminează trupurile din interior. Veţi spune că probabilitatea ca un suflet să devină transparent poate fi încadrată la categoria utopii moderne, însă eu – ca unul care a fost acolo – declar pe propria răspundere că fiecare locuitor pe care l-am întâlnit în acea călătorie mi-a oferit în dar un glob de cristal. Printr-o tehnologie stăpânită încă din Epoca PreSticlei, oamenii introduc o parte a sufletelor lor în acele globuri, iar acestea – atunci când interacţionează cu energii pozitive depline – oferă privirii surprinse ceea ce eu am încercat să numesc Simfonia Sufletelor… În Ţara de Sticlă, omul transparent nu este sursă de batjocură. El îşi pune sufletul la dispoziţia oricărui musafir şi este cel mai bucuros atunci când, la despărţire, începe să vadă, câte puţin, în interiorul celor care pleacă…
Autor: ce surpriză, luați loc, e comod așa? Încă două zile, apoi puteți scoate masca!
Cum adica sa intru in transa ?
Simplu: eu iti spun niste cuvinte iar pentru tine o sa dispara aparenta realitatii pe care o vezi acum.
Si ce am sa vad?
Ceea ce este dincolo de realitate, ca si cum totul ar fi transparent…
Si chiar va deveni transparent?
Aparent nu, dar in mintea ta intrata in transa, da.
Ok. E ciudat, dar ma atrage. Intotdeauna mi-am dorit transparenta….
Ceea ce ti-ai dorit vei primi in timpul transei.
… iar el se relaxa, gandindu-se ca daca ceea ce vede acum ii va conveni mai mult decat realitatea de pana acum, va alege transparenta, chiar cu pretul de a ramane permanent in transa.
Si asa facu. Inca pe jumatate adormit, iesi din cabinetul hipnotizatorului, pregatit sa infrunte altfel lumea pe care o vedea acum altfel. Doar ca, transparent fiind, nici o parte din lume nu ii mai acorda, cel putin aparent, nici o importanta…
Autor: ?
… Na, ca m-au convins ! de, fete..ce stim noi… fundite, fustite si …zaharicale Pai spune asa ,draga, atunci e simplu! Cofeturi si zaharicale felurite au tronat din vremea ocupatiei otomane pe malurile Dambovitei si tare-s gustoase, mai ales cand verile se intind levantin, ca un serbet de trandafiri sau cand iarna te tine la gura sobei ! Si mai e ceva, chestia asta are chichita sa, caci dincolo de desfatare, desertul are la romani functie sociala . La o prajitura si-o cafea s-au cucerit inimi, s-au schimbat testamente, s-au facut legi, s-au pus la cale casatorii. Pana si in romane sau in piesele de teatru, cele mai interesante lucruri( punctele culminante , adica) se petrec atunci cand se aduc deserturile si caffeaua . Asociate neintimplator , dulcegaria si cafeaua sunt boli boieresti, incurabile , transmisibile prin gust si care se manifesta prin dependenta fata de savoare.
Dar sa lasam vorbaria, dragilor, ca nu de asta ne-am intalnit !!! V-am pregatit (acum in toiul iernii ) >>> Fondue de fructe>>>>,ceva decadent care ne v-a duce cu gandul …la o plaja sau…!!! Cum sa va spun eu mai bine… ..sau pe un camp de lupta:) E ca si cum ai merge pe urmele lui Napoleon si, pe campul de batalie , iti este adus un platou cu fructe proaspete pe care , cu ajutorul unei tepuse ucigase , il vei sacrifica in chocolate topita amestecata cu pulbere de nuca . Incepi sa intelegi lipsa de prudenta a imparatului si capitulezi in fata combinatiei rafinata de foarte dulce si amarui , de fructe reci si chocolate fierbinte cu arome de vanillie .
In timp ce ma gandesc ce sa tavalesc mai intai in chocolate , o felie de grapefruit or o capsuna…ma trazneste revelatia . Prin cap , desigur . Acum inteleg : pofticioasa si geloasa pe zei , cu ambrozia lor cu tot… omul a creat desertul…
Cred ca asta a fost intr-o dupa-amiaza de iarna , cand nu-l mai stapanea foamea , ci altceva trebuia potolit …gustul , dorinta de placere !!
Călin Hera. PA-uri şi mirări 