Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Ora de caligrafie. S… la Libertatea noastră |
 | CalinH la A doua zi după. Cum arată soci… |
| Gențiana | Călin Her… la Rezemat de Retezat |
| Gențiana | Călin Her… la Prima lecție. La schi |
Panoul ăsta e, acum, mult mai jumulit decât în momentul în care l-am fotografiat eu. Am zis să fiu domn si să-l arăt lumii în perioada decentă. Altceva vreau însă să vă spun: că am pus niste poze d-astea, electorale, pe presa.nu, unde am încercat să văd ce transmit afisele, panourile si bannerele electorale după ce votul s-a consumat.
– Iubesc. M-am îndrăgostit de amantă, şi-a spus bărbatul, devenit, fără s-o fi vrut, suflet de vânzare. Deseori, Pricop era răscolit de amintiri. Din autobuz privite, urmele mediului rural întâlnite în capitală erau cel mai teribil avertisment. Se simţea captiv în lumea paşilor pierduţi, trăind ca într-o continuă şedinţă foto obositoare, între două-trei limite. File de poveste, cum era răsfăţat odată, simţise pe propria-i piele puterea fantasmei şi asta de atunci de când fetele Retzatului îl transformaseră pe el, clovnul vesel de pe perete, într-un banc vechi.
Atunci a văzut începutul ninsorii. „Vine iarna bine-mi pare”, se trezi îngânând.
– Dar de ce plânge bebe?, s-a întrebat deodată, ca şi cum ar fi vrut să facă un dribling în plus.
Intentionam ca aceasta să fie ultima etapă. Aveam o fotografie anume pentru acest eveniment. Unul dintre voi, îl numesc aici pe LorDIf, mi-a dat planurile peste cap, propunând o fotografie care face toti banii.
Asadar, penultima etapă vă provoacă sa scrieti PA-uri inspirate de fotografia de mai jos.
Deadline, vineri, 12.00.
Baftă!
„Poza e facuta acum 2 ani la SF. Gheorghe, Aratarea din imagine e realizata de voluntari din peturile lasate in urma de cinefilii prezenti la festivalul de film Anonimul”. L-am citat pe autorul fotografiei, LordDIf
Poveste cu solzi Leo
Dragonul de plastic nu scuipă flăcări. Scuipat a fost el, solz cu solz, de cavalerii festivali. Monstrul nu sperie pe nimeni. Atestă cuminte legenda cum că… oamenilor nu le pasă. Visează la gloria unui schelet de dinozaur expus într-un muzeu celebru, suscitând mirarea vreunui gură-cască. În acest scop, rage mut, dezvăluind inofensivii dinţi de plastic. Paşi pe nisip îl ignoră, lipsiţi de remuşcări, şi-i mai aruncă un solz, întru veşnica nedezintegrare.
Dacă bun-simţ ar fi, nu s-ar mai povesti.
Cei 3 R cristian
Cei 3 R serpuiau ghemuiti printre petice de tufisuri, asudati, dar increzatori.
– Bai Ramoane, tu o iei acana, din stanga, sa nu ta simta, si-l prinzi da coada, da sa-l tii bine!
– Auzi Reale, tu o iei invers si te duci direct la piepti si sari fix in beregati!
– Bine ba Rivanoale, da tu ce faci?
– Ba io stau de sase si vin cu calu si caruta cand nu mai misca…
Rivanol, Ramon si Real, cei trei R, au devenit in scurt timp Cavalerii Dragonului din Curtea Palatului cu 36 de Turnulete din Strehaia.
Doldora de plastic Călin
Eu sunt dragonul din PA. Mi-e
privirea semeaţă,
mi-e inimă hoaţă.
Fur priviri fără să vreau neapărat asta,
le fur şi le închid în sticle,
le arunc în mare, le arunc în aer, le adun la loc.
Sunt doldora de plastic.
Poartă noroc.
Eu sunt dragonul care sună a gol
atunci când vântul îi gâdilă coada
(mă refer la partea care iese din nisip atunci când sunt domol).
Anul Dragonului de PET va fi eco-friendly sau nu va fi deloc Dan
Cresc într-o zi cât alţii în zece; ritmul de dezvoltare demografică şi sporul natural sunt infernale. Apoi, odată cu apariţia primilor molari, tăioşi precum dinţii ferăstrăului, încep a slobozi în jurul lor numai foc şi pară, pustiind totul pe o rază de mai multe mile. Se spune despre această atmosferă pestilenţială, degajată de monstrul din polietilen tereftalat, că devine complet biodegradată taman după 1.000 de ani. Păstraţi curăţenia!
Nemernicul LePetitPrince
A fost ura la prima vedere. Hidos cum e mi-e teama ca daca il mai privesc o data o sa am un cosmar la noapte. Din cap pana in coada e plin de bube cu coaja. Niste basici gretoase. Trebuie sa-i multumesc nemernicului. A adunat toate bubele altora.
Monument în cinstea lipsei de bun-simt LordDIf
Grabiti să prinda bronzul de dimineată Costiclă din Plastic si PETrică sporovăiau veseli despre băuta făcută cu o seară în urmă. S-au oprit în dreptul unor indivizi ce construiau de zor o formă din peturi. Privindu-i, Costiclă din plastic zise :
– Noroc de noi că au materie primă, pe criza asta ar trebui să ne ridice o statuie.
Mai curios din fire PETrică întrebă:
– Ce construiti dom’le acia?
– Un monument în cinstea lipsei de bun-simt, veni sec răspunsul.
Iubiri abandonate Mariana
Ce iubite eram cu câteva zile în urmă! Eram adorate din priviri…Eram mângâiate cu ambele palme…Eram sărutate şi apoi sorbite strop cu strop…Fluidul nu se opunea menirii lui. Dar…când n-a mai rămas din noi decât golul, forma, amintirea gustului şi a setei potolite, am fost abandonate în nepăsare…Şi totul a devenit gunoi…Fiecare sete potolită a adus alte jertfe uitate…Şi omul ne-a numit gunoi…Trist…,,Gunoiul” şi nepăsarea nasc monştrii aceia ce se vor răzbuna ca după o iubire egoistă…Cu flăcări de ură vor aduce o sete infinită…nemaipotolită nicicând…N-am fi vrut să fie aşa…
Dragonul din PA gabi
Parcă te ştiu de undeva. Aveai maţele împrăştiate pe plajă, te-ai luptat pentru vreo comoară ascunsă-n nisip ? Eşti născut dintr-o agresivitate manifestată pe furiş, departe de ochii celor care pot sancţiona – când au timp. Ai zăcut foarte mult timp aşa descompus, până când mâinile unor oameni cu suflet te-au adunat într-un chip. Cum spuneam, mă bucur acum să te văd cu ochi ştrengăresc de copil. Rămâi întreg, dragonule din pet.
PUBLICAT DUPĂ DEADLINE
Şopârla cu sânge rece Simion Cristian
Şopârla cu sânge rece se odihnea la soare. Nisipul fierbinte îi gâdila plăcut pielea. Prin cap îi treceau zeci de gânduri, toate legate de sticle goale. De plastic. Fredona fericită PET Show Boys-Domino Dancing. Nu o deranjaţi! Păstraţi liniştea şi …curăţenia.
Atmosfera de astăzi, asa cum am perceput-o eu, mi-a adus aminte o fotografie făcută în vara anului trecut, într-un anumit loc al unei cafenele din Viena. Am tot ezitat s-o public. Dar, asa cum am spus, mi se pare în consonantă cu atmosfera.
Observatie: în vara anului 2008, Austria si Elvetia au găzduit, împreună, Campionatul European de Fotbal
Sorin Stanciu vede, ca nimeni altul, frumosul oriunde. Pentru cei care s-au păcălit cu precedenta fotografie cu scaieti, iată o alta:
„Nu stiu daca ai sau nu ghete insa bocanci trebuie ca ai deoarece umblii pe munte. Datorita distantei si respectului fata de proprietatea privata uite o „pictura” de la Mos Niculae. Sarbatori Fericite”, mi-a spus Sorin. Foto: Sorin Stanciu
Găsiseră, printre dărâmături, liste cu foştii angajaţi ai Fabricii de Ace. Cei mai mulţi sunt şomeri, deci vor pune botu’, şi-au zis. – Facem o mică excursie, bem o bere, mai povestim, ne distrăm. S-aveţi buletinele cu voi!, le-au zis la urcarea în autocar. „Idioţi”, şi-a zis dl. Lică, văzând traseul ales: comune şi sate cenuşii, de şes. Înainte de prima oprire, le-au dat nişte bani. Apoi i-a dus în sediul Primărie să voteze „cu şefu’”. Au ţinut-o aşa până seara. La plecare, erau veseli cu toţii. Se-nţeleseseră să voteze cu ăl’lalt, de-ai dracu’, că nu mai au fabrică.
Sorin Stanciu mi-a scris: „O sa facem cu crema ghetutele si o sa imbracam hainele bune, miroase a cozonaci, vin fiert si scortisoara. Zambim ingaduitor, tinem copiii pe genunchi si-i mangaiem pe crestet iar apoi uzitam de vechile trucuri. Mergem in parc la plimbare, hai la bunica s-o vedem; dar am votat. Am votat convinsi ca o facem pentru viitorul lor insa nu stiu de ce, repentand fatidic istoria, vom gasi in ghete aceeasi bata alba.”
Textul a însotit fotografia de mai jos:
Atentie, Mos Nicolae! Foto: Sorin Stanciu
Când am ajuns la birou am început să străunt. În două ore am consumat toate batistele de hârtie. După prânz, mi-am pus o mască. Ar fi fost bine să plec acasă. Dar am mai zăbovit pentru rutină. Şi pentru că am vrut să scriu un comentariu despre duminica limonadei.
Fotografia a fost făcută de colegul meu Silviu Sergiu
Ea îşi descheie singură nasturii de la cămaşa înflorată.
El stă într-o rână pe pat.
Ei se pregătesc să facă sex neprotejat.
Lui îi place să mai privească o dată.
Lor li se pare că seara a devenit prea îngustă.
Ei i s-a blocat fermoarul de la fustă.
Ea îşi muşcă buzele, supărată.
Ele se supără aparent fără motiv,
se pierd cu firea, inexplicabil. El devine activ.
El îi muşcă buza de jos, buza alintată.
Ei i se ciocnesc globulele albe de globulele roşii.
Ei au rupt demult fermoarul. Acum respiră ca moşii.
Jurizarea etapei cu iezi va dura până duminică, 12.00. Astept voturile arbitrilor la ticorosu@yahoo.com.
În atentia arbitrilor (oricine poate fi arbitru!): PA-urile etapei le găsiti aici. Trebuie să acordati 10 voturi unui număr de cel putin 3 si cel mult 7 PA-uri!
Vă multumesc.
Clasamentul PAcrelor
1-2 Interviu Leo, Treime gabi 8/4
3 Asteptare Mariana 5/3
4-8 Tăticii n-au niciun pic de imaginatie LordDIf, Rural develoPAment… Zazuzu, Stire de la fata locului… Teodora, Scufita si lupul cell61, O floare si trei grădinari Maria 4/4
Au primit voturi toate PA-urile, autorii lor punctând în clasamentul general, astfel:
Redevenire Mariana*, Caprita cu ochi zglobii LePetitPrince 3/1
Trei idei cucuiete Marius Ola 2/1
Capra plus trei iezi Simon Cristian, Cum fu cristian 1/1
NOTĂ.
Au votat cinci arbitri: gabi, cell61, Mariana, LordDIf, Călin
Clasament general
1. Leo 46p
2. gabi 39p
3. Călin 38p
4. Teodora 32p
5. Paul Gabor 28p
6. cell61 23p
7. LordD’If 22p
8. Mariana 19p
9. LePetitPrince 17p
10. cristian 10p
11-12 Simion Cristian, starsgates 9p
13. Maria 8p
14. Dan 7p
15. Ioana 6p
16. Mikal Eon 4p
17. Zazuza 3p
18-22. zbordefluture, shanta4uall, A.Dama, Amrita, Maria Postu 1p
Noua PAfototemă e propusă de Simion Cristian. Nu stiu cât o s-o mai tinem cu concursul ăsta. Merge prea bine ca să-l întrerup, dar poate e mai bine să-l ucidem când e în plină glorie.
Deadline: luni, 23.59.
Baftă!
O fotografie de Simion Cristian
Marmura Simion Cristian
Videne, după ce termini cu tipărirea buletinelor de vot şi numărarea lor din doi în doi, vreau să-mi faci statuie din cea mai bună marmură. Dupa ce e gata, vreau s-o expui în faţa Parlamentului meu Unicameral!
Într-o dimineaţă trece pe acolo, un moş . Vreo 10 minute stă moşu şi se holbează la statuie.
-Ce-i tataie, îl întreabă unu’, de ce eşti nelămurit?
-Pai , zice moşu’, are 2 baiuri. Unu, că nu se scrie “Băsescu pentru pace” ci “Odihnească-se în pace”.
-Pai da, dar nu-i mort încă!
-No, că ăsta-i al doilea bai!
Eternul feminin Mariana
Din fuioarele de gânduri ce se aşază lin pe suflet, ea, femeia, soţie şi mamă, iubită şi prietenă, doamnă şi roabă, ţese necontenit la şalul fericirii ei… Când inima-i tresare de vreun dor neştiut, privirea scrie un poem în lacrima tăcerii, iar mâna brodează nervos , împungând pânza cu acul, ca într-o răzbunare pe destinul ce îi ţine departe pe cei dragi…Aşa e ea de când lumea şi aşa pare că va râmânea, ca o statuie neclintită, ca un simbol al eternului feminin…
Dalta Iubirii Mariana
În palma Ta nu sunt
Decât o piatră de granit
Pe care degetele Tale o mângâie
Căutându-Ţi chipul de soare…
Simt cum mă apropii de inima Ta,
Cum obrazul Tău m-atinge,
Şi cum pleoapa Ta mă răcoreşte
Cu adierile dorului de chipul de copil…
Îmi atingi cu un sărut blând
fruntea închipuită în piatră…
Şi cu dalta din mâna Ta dreaptă,
Dăltuieşti în granitul rece
o inimă nouă, caldă, largă
cât o cetate în plină pace…
Carmen Sylva Leo
Piatra coase piatră, cu privirea aţintită aiurea, între trecut şi prezent. Mâini măiestre, anonime, au înmuiat-o ca pe o pastă a istoriei, remodelând femeia cu sânge nobil şi veşminte din popor, care mânuia cu aceeaşi dibăcie şi cuvintele, şi acul de cusut.
Cântecul pădurii cântă din piatră. Piatra coase piatră. Nimeni nu mai pătrunde misterul frumuseţii femeii de odinioară.
Silogism cell61
Băieţelul se uita hipnotizat la statuie. Lângă el, mama aştepta răbdătoare. “Ce-o fi în mintea lui?” se întrebă ea.
– S-a întâmplat ceva, dragule?
– Mama, statuia asta e a lui Carmen Sylva?
– Aşa e.
– A fost o regină, nu-i aşa?
– Adevărat, o mare regină. De ce?
– Să ştii că eu, când voi fi mare, nu o să mă duc la război ca să fiu rănit.
– Dar ce-ţi veni, dragule?
– Păi tata îţi spune “regina mea”.
– Da…
– Ne-a spus la şcoală că porecla ei era “mama răniţilor”, dar eu nu vreau să-ţi zică şi ţie aşa.
Pe fata cristian
-Dragii mei! Lucrez la modelul asta de cativa ani. Trebuie sa fie intotdeauna pe fata, niciodata pe dos. Fiindca asa trebuie sa fie orice ochi, cum se cuvine, care se respecta.
-Dragii mei! Recunosc, mi-e greu. Am ajuns cu modelul la o lacrima. Ea poate fi incremenita sau impietrita.
-Dragii mei! Nu cred in lacrimi impietrite. Deci, chiar daca ma voi intepa, voi continua sa tes pana cand voi reusi sa tes o lacrima incremenita. De bucurie.
Alchimistul LordDIf
Ani la rând, închis în laborator, a încercat să descifreze secretul nemuririi. Amestecând solutii, pierdut în calcule imposibile, nu a încetat niciodată sa spere ca într-o zi va uimi lumea. Chiar si pe patul de moarte, aproape nebun nu si-a acceptat esecul rostind cu greutate inainte de a-si da obstescul sfarsit ’si totusi exista’
La un secol după moartea sa, autoritatile i-au ridicat un monument. Sculptat în marmura neagră stă scris pentru eternitate:
“Nu am renuntat nici macar atunci cand am realizat ca planul meu iluzoriu va fi un esec răsunator” Thomas Ike – alchimist
Semnătura pe iubire Mariana
Aşezat în genunchi, ca în ceasul rugăciunii de seară, sculptorul face o adâncitură în pământul grădinii regale cu genunchii lui obosiţi, dar fericiţi. După atâţia ani de adorare, de iubire tăinuită, va dăltui în marmura rece, chip de regină a sufletului lui… Între dăltuiri şi mângâieri domoale, îşi aude inima cântând de dor tremolo… Cu o tandreţe nepământeană , dalta lui face să răsară un chip de lumină neclintită…Din marele bloc de marmură, înlăturând tot ce nu semăna cu ea, marele artist îndrăgostit, şi-a pus, tot din genunchi, semnătura pe iubire…
Admiraţie gabi
Poveştile ca aceasta încep cu a fost odată ca niciodată în România, o ţară frumoasă cu căldări uriaşe, pereţi de prăpastie, iezere curate şi nori rezemaţi pe creştetul munţilor, un destin al prinţesei de Wied peste care s-au răzbunat viforniţe vrăjmaşe.A rămas şi ea neclintită într-o stană de piatră şi chip de nedrept purgatoriu.La început am privit-o cu teamă şi apoi un surâs de plăcere m-a cuprins ca în faţa unei scene de teatru ce creşte într-o cupolă înaltă. Înainte de-a o părăsi, privirea mea a învăluit cu admiraţie femeia regină, scriitoare sau Mecena cu sânge albastru.
Agonie si extaz Dan
O statuie-epopee, care imbina mai multe teme generoase: unele dragi iubitorului de arta, altele celui care e atras de istorie si, nu in ultimul rand, teme destinate celor care studiaza indeaproape cunoasterea spiritului uman. O statuie-roman biografic al unei Regine a Romaniei si a tuturor celor pe care i-a adulat, indragit, ori ajutat: George Enescu, Elena Vacarescu, Nicolae Grigorescu, Vasile Alecsandri, Pierre Loti, Mark Twain, Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Mite Kremnitz si multi, foarte multi mari Anonimi.
DUPĂ DEADLINE
Ganduri zbordefluture
Stau bine aici… se gandi doamna.
E relaxant… chiar daca cateodata imi amortesc picioarele.
Aer liber…
Pasarele..
Fosnetul frunzelor… Atunci cand sunt. Cand numai sunt… ma ia frigul sa crosetez mai repede decat de obicei, poate reusesc sa ma incalzesc.
Lumea se mira de prezenta mea aici. Li se pare ca nu sunt potrivita in acest tablou.
Dar ce stiu ei?
„Beeej”, fotografie ”de pe baltă” de Sorin Stanciu, în timpul unei partide de pescuit
A lucrat la Fabrica de Ace. Ultima leafă i-au dat-o la demolare. A luat şi bonus: 10 kile de ace cu gămălie. La scurt timp, l-a părăsit soţia. La partaj, un singur lucru i-a cerut nevasta: 5.483 de ace, fix câte zile au fost căsătoriţi. Asta l-a durut, că i-a luat peste picior năzuinţele şi micile realizări profesionale şi domestice. A vrut atunci să înghită toate acele, să scape de viaţa asta de doi lei. Dar le-a împrăştiat prin living. I-a luat 4 zile să le adune, câte unul, minuţios, cu drag.
„Am copilărit la parter. A fost o vârstă la care mă simteam viteaz atunci când săream fără să ating pervazul. Acum îmi place perspectiva pe care ti-o dă ultimul etaj. Dar nu se mai pune problema săritului.”
Citatul e din interviul pe care mi l-a propus Dan. Îmi place ideea că interviul poate continua acolo, de-a lungul întregii zile.
Trebuie să mă ţin de ceva. Îmi vine să zbor. Îmi vine să plutesc. Îmi vine să înnebunesc. Să-mi iau câmpii, aşa. Într-o parte e zidul. Ca în legenda meşterului Manole. În alta e iarba, ca o legare la pământ. Ca un fulger invers. Ca un avânt. În sus aş pluti, ca agăţată de un vrej de fasole. Dar mă strânge o dâră de aur. Aici, pe inelar. Mă-mpiedic în voaluri. Deci fug în zadar.
În această fotografie, mireasa nu mai e singură si nu mai pare că zboară, ca-n PAfototema de zilele trecute. Am zis că e corect să v-o arăt 😉
Vă propun să ne mai jucăm încă o dată, asa cum am făcut-o în urmă cu niste zile.
Vă astept sa aduceti aici, la comentarii, un link către orice articol doriti, aflat pe blogul vostru. Lângă link asezati si titlul cu pricina. După două-trei zile voi posta toate aceste linkuri, încercând să încheg o poveste cu cuvinte date (titlurile voastre).
Precedentul experiment, aici.
Pornise Necuratul la drum, de se ofilea iarba pe unde trecea, de la duhoare, şi toţi oamenii se dădeau deoparte din calea-i. Istovit şi flămând, a ajuns la un han.
– Vreau să mănânc ceva, i-a spus hangiului.
– Mai întâi trebuie să munceşti pentru mâncare, şi l-a pus să are un ogor.
După ce şi-a făcut treaba, a mâncat şi i s-a făcut sete. Hangiul l-a pus să cureţe, ca plată, bălegarul din grajd. Mai apoi, sătul de foame şi de sete, l-a văzut pe hangiu răsucindu-şi o foaie de tutun.
– Aş fuma şi eu o iarbă de-a mea, dar nu mai pot munci.
– Plăteşte, a zis hangiul.
Atunci, Dracul şi-a scos un ochi.
După ce a fumat, a poftit la jupâniţa din han. Ca plată, şi-a scos şi celălalt ochi.
Hangiul l-a dus într-un beci unde o ţinea pe baba-ghionoaie, nevastă-sa. Scăpat de amândoi, s-a luat el cu jupâniţa, căreia i-a dat cei doi gologani cu retină. Iar femeia i-a băgat în sân.
De atunci nu se mai ştie dacă şi pe unde-şi mai vâră dracu’ coada, dar ochii lui îi fac treaba mai departe.
Deci, nu-s într-o ureche. În schimb, sunt moale şi pufos. Uneori râd (am zâmbet nepereche). Când dorm, visez frumos. Când dorm în braţe, zic. Visez că mă ridic şi-apoi dansez, în gând. Şi vă sărut, pe rând.
P.S. Acesta a fost PA-ul meu din etapa Ursuletului de plus, a cărei PAfototemă a fost o fotografie de Leo
Ieri am stat acasă cu copiii. Au fost un eveniment memorabil, alcătuit din mai multe evenimente memorabile. Astfel:
1. Fiica mea m-a bătut la Memory. E uimitor cum reuseste să tină minte, mai bine decât mine, ce e îndărătul cartonaselor cu poze care se aseamănă. N-a fost o întâmplare, m-a bătut de mai multe ori la rând. A reusit să-l învingă si pe fiul meu, care e un pic mai mare. La Cash, mi-am luat revansa. Fiul meu a fost pe locul II la Cash. Si la dame l-am bătut pe fiul meu. E drept, el a jucat pentru prima oară. Mi-amintesc că nici tata nu se lăsa bătut când jucam sah. Adevărat, când eram mai mic, uneori începea meciul fără regină, apoi fără o tură, apoi fără un cal sau fără un nebun. Atunci când am scos prima remiză, am fost cel mai fericit băiat mare!
2. La un moment dat, copiii au început să topăie si să strige „Geoană minte ca un porc, Geoană minte ca un porc!”. I-am certat că vorbesc urât. Apoi m-am certat pe mine. Televizorul era pornit, pe stiri. Berceanu tocmai rostise, apăsat, celebra propozitie. Ar trebui pusă bulină pe stiri, cel putin atunci când vorbesc unii politicieni… Dar asta e doar o naivitate.
3. Am fotografiat câteva desene ale copiilor. Altele le-am scanat. Li le-am ridicat pe bloguri. Am voie să public si aici câte unul.
Peisaj cu flori, soare si inimioare
4. La un moment dat, am atipit. Copiii au fost atât de draguti, încât m-au lăsat să dorm aproximativ 30 de minute. Îmi amintesc că si tatălui meu îi plăcea să doarmă pe o canapea, în camera în care ne jucam noi, copiii, cu chiuituri. Se trezea atunci când făceam, subit, liniste.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 