Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici. | Lance la Să mori ucis de tocul unei… |
 | Kornnn13 la Ilarion și conexiunea parasoci… |
 | Ilarion și conexiune… la Dialogurile ilarionice |
| Ilarion și conexiune… la Dl. Lică şi dl. Smart TV |
Unul dintre primii cititori ai acestui blog, care pe vremuri era Ceva care umblă, a cedat rugămintilor, somărilor, amenintărilor, gudurelilor, implorărilor, sfaturilor, îmbărbătărilor (sic!) si si-a făcut blog. Un blog care a început foarte promitător. Un blog de blogroll 😉
De acum, puteti da click pe LePetitPrince !
Azi dimineată am butonat, ca tot omul cu copiii plecati în tabără. Pe TV1000 era Flash Gordon, un film pe care nu-l văzusem niciodată (dar citisem cartea, adică stiam bine melodia Queen).
Am stat până la final, bucurându-mă ca un copil de un film copilăros. Mi-a plăcut vârsta copilăriei trucajelor, jocul slab al actorilor, povestea simplă si m-am bucurat auzind replici pe care le stiam din melodie. Si Ornella Mutti!
Un astfel de film, luat la cafeaua de dimineată, îti poate face o zi frumoasă.
Munţii Olimp. Om mică secvenţă surprinsă înainte de a ne împresura ceaţa. FOTO: Călin Hera
În ceea ce ne priveşte, am ajuns la Litochoro, ultima localitate dinainte de munte, un pic după prânz. Eram hămesiţi, aşa că am pierdut o oră şi jumătate la masă.
La 14.30 lăsam maşina la Prionia. Era sâmbătă şi erau multe maşini parcate acolo.
Munţii Olimp. Ultimele retuşuri înainte de a lăsa maşina să se odihnească niţel – Fotografie făcută de Adi B.
Munţii Olimp. Hartă care-mi place, chiar dacă nu e foarte folositoare. Am găsit-o aici
Urcuşul de la 1.000 de metri la 2.720 m (Refugiul Giosos Apostolidis) e greu dacă eşti neantrenat. Ghidurile estimează că e nevoie de 6 ore. Simţi fiecare minut, mai ales dacă ai plecat de la Bucureşti la 2.30 dimineaţa şi ai condus vreo zece ore. Simţi fiecare metru pe care îl urci. Transpiri toate berile băute şi nebăute. Urcuş tipic, deci.
Sunt câteva locuri în care e musai să faci popas ca să-ţi umpli ochii de privelişti, plămânii de aer pur şi imaginaţia…. Imaginaţi-vă cum poate fi un loc amplu care se numeşte Platoul Muzelor!
Munţii Olimp. La ieşirea din pădurea de Pinus cembra. Foto: Călin Hera
Pe creasta dinainte de Platoul Muzelor am fost ajunşi din urmă şi dinainte şi din toate părţile de o ceaţă groasă şi foarte umedă. Eram destul de obosiţi şi am fi vrut să fi ajuns deja la refugiu. Cărarea era foarte bună, marcajele excelente (intercalate cu bălegarul proaspăt lăsat de caii de aprovizionare). Ştiam că suntem pe drumul cel bun, dar în cele aproximativ 90 de minute de bâjbâială (a fost o ceaţă olimpică!) am reevaluat teza potrivit căreia călătoria e importantă, nu destinaţia (ulterior am revenit la filosofia din versurile Anei Blandiana – „Mi s-a spus să te caut, nu să te găsesc” -, dar am făcut asta la adăpostul unui acoperiş) .
Când am auzit talăngile cailor, m-am bucurat. Când am văzut, în ceaţă, lumina refugiului, la 60 de metri depărtare, am râs. Când am băut cana cu ceai fierbinte, i-am mulţumit lui Dumnezeu. Că am ajuns acolo şi că sunt împreună cu fratele meu şi cu prietenii mei din copilărie.
Apoi am adormit, întins pe-o masă (refugiul era plin). Am dormit butuc, de la 10 seara la 5.45 dimineaţa, când s-a dat startul la micul dejun.
Mulţi ne-au spus: uitaţi-vă la voi! Mulţi ne-au spus: nu mai aveţi vârsta aia! Mulţi ne-au spus: nu e o simplă plimbare.
Multora le-am dat dreptate: am ruginit, suntem departe de cei care eram în urmă cu 20 de ani. Atât de departe! (Nici măcar tânărul meu frate nu mai are 20 de ani.)
Şi, totuşi, am făcut-o!
Am fost acolo, noi, rablagiţii, multinaţionalelistii, burticeii, fundu-n-maşină-istii. Chiar noi. Tură-fulger, ca pe vremuri. O, zei!
P.S.
Nu-ntrebaţi genunchii mei nimic,
priviţi fotografiile, citiţi scrierile.
Bucuraţi-vă, împreună cu mine.
Dar nu-ntrebaţi genunchii mei nimic.
Zeii de aceea sunt zei
pentru că nu-i interesează genunchii oamenilor.
Ei stiu că important e sufletul, care pune în miscare totul.
Căci măreţia zeilor trebuie contemplată şi atât.
Abia atunci înţelegi, abia atunci ai fost aproape de ei
şi asta doar pentru că i-ai prins în toane bune.
Aşadar, bucuraţi-vă împreună cu mine,
Dar nu întrebaţi genunchii mei nimic.
Fotografie făcută pe vârful Skala (2.866 m)
Vârful Mitykas (2.917 m), cel mai spectaculos, mai înalt, mai fascinant din întregul Olimp (fotografiat aici de pe Platoul Muzelor)
Peste trei ore plec într-o expediţie-fulger în Munţii Olimp. Mă aştept la o experienţă interesantă, pe care mă voi grăbi să v-o împărtăşesc.
Când i-am spus unde merg, fiu-meu mi-a dat un sfat, cu toată seriozitatea de care poate fi în stare un copil bun:
– Tati, să nu iei de acolo nimic din ce-i al zeilor.
– De ce?, l-am întrebat.
– Pentru că te vor lega de o stâncă şi vor trimite un vultur să te muşte cu ciocul.
Aşadar, doar fotografii voi „lua”. Vă spun s-o ştiţi de pe acum.
Apropo de plonjat într-o fotografie, v-o arăt pe cea realizată de amicul meu Remus Suciu, un adevărat meseriaş! Cred că e făcută de pe unul din lacurile de acumulare de pe Râu Mare (probabil de pe ultimul, din dreptul castelului de la Sântămăria Orlea. E fără cuvinte!
P.S. Totuşi, încerc câteva cuvinte pragmatice. E vorba despre concursul ăla, cele 7 minuni naturale ale lumii. Până marţi noaptea se mai poate vota pt Retezat (chiar şi la telefon, formând 0041 77 312 404, apoi codul pentru Retezat – 541!). Acum, Retezatul e pe 12. Dacă ajunge pe 11, e în semifinală. Ar fi cool! (Am aţâţat ceva patriotism local?). Amănunte, în Evz.
Autor: LePetitPrince
Palariile de dama se prind cu „ac de palarie” ca sa nu alunece de pe par.
Ce-ar fi sa-i spui unei doamne, in loc de „am ac de cojocul tau”, „am ac de palaria ta”?
Nu cred ca s-ar simti amenintata.
Autor: LePetitPrince
Am tepi, intep, am nasul ascutit
Sunt cenusiu, urat, ghebos si inrait.
Nu puneti mana, puteti sa v-otraviti,
Sa sangerati, mai rau, puteti sa si muriti !
Cumplit intors pe dos,
Tacut si incruntat oricand
Sunt paradoxul cel mai paradox
Am tepi si totusi, sunt asa rotund !
Autor: LePetitPrince
Discutia dintre cele doua femei trecute bine de a doua tinerete se auzea fara sa faci efort sa tragi cu urechea.
Se oprisera din plimbare pe trotuar si sporovaiau luandu-si vorba una alteia din gura.
„Vai de Bucurestiul nostru, cand o sa traim si noi civilizat?”
” Cica, Micul Paris? Ha-ha! ”
„Poate mititelul Paris, ha-ha!”
„Totusi”… incepu concesiv prima, „in ultima vreme”…
„da”… aproba pe nerasuflate cealalta.
„Au pus flori…”
„… si banci”
” negresit, e mai frumos!”
„si mai curat!” se repezi interlocutoarea.
Nu au observat inca un aspect pozitiv: culoarul pentru biciclisti.
Acolo se oprisera sa discute, pe culoarul pentru biciclisti.
Copiii se bălăcesc. Cam de multişor. La un moment dat, fetiţa descoperă buricele degetelor şi tălpiţele încreţite. Are o revelaţie:
– Tati, am îmbătrânit?
Sulina
Un targ linistit care se intinde de-a lungul Dunarii si traieste prin ea.
Dupa ce rumoarea debarcarii se sfarseste si ne imprastiem care incotro, oraselul se cufunda in linistea lui de capat de lume, parca dormitand sub un soare ce arde nemilos.
Doar pe strada 1 mai misca cate ceva – strazile paralele cu Dunarea nu au nume, sunt numerotate dinspre faleza spre interior. Toata viata oraselului pare a fi concentrata pe faleza: farul, biserica, banca, magazine, restaurante. Pe restul strazilor, de-o parte si de alta, se insiruie case, unele foarte vechi, case grecesti, placate cu scanduri de lemn. Recunosc chiar si cateva case pescaresti tipice asa cum sunt multe pe litoralul bulgaresc la Sozopol si Nessebar. Acolo ele sunt incluse in patrimoniul cultural Unesco. Aici sunt in paragina. Pacat.
Oricat te-ai invarti prin orasel pasii iti sunt atrasi de faleza. Pe o cladire impunatoare poti citi “pensiunea Jean Bart” – un localnic crede ca acolo ar fi fost sediul capitaniei.
Memoria Sulinei
Majoritatea localnicilor nu pot sa indice casa in care a locuit Jean Bart. Intrebi de ea si esti directionat spre casa natala a dirijorului George Georgescu. Casa marelui dirijor: o casuta de lemn, parasita, cu geamuri sparte. Cu o placa memoriala pe ea.
Adevaratele urme ale lui Jean Bart( Eugeniu P. Botez) se gasesc de fapt intr-o aripa din batranul far transformat in muzeu.
DunareaFluviul stie. A fost aici si cand Sulina era un mic catun in care piratii isi faceau de cap si cand a venit Comisia Europeana si a sprijinit construirea farului si a digului. Tot aici era si mai tarziu, cand siguranta navigatiei a facut din Sulina unul dintre cele mai cosmopolite orase unde convietuiau laolalta greci, romani, rusi, lipoveni, turci, englezi, francezi.
Autor: LePetitPrince
La ora imbarcarii, pontonul Hera, (chiar asa se cheama), s-a umplut de lume plecata la drum “cu catel, cu purcel”: rucsaci , saci, sacose; un nene cara niste cazane imense, o tanti impingea un carucior. Localnici, turisti, tineri, batrani, copii. Dupa ce lumea si-a ocupat locurile totul a intrat in normal, calatoria a decurs in conditii civilizate.
Aveam sa navigam prin inima Deltei – canalul Sulina trece chiar prin mijlocul Deltei. Adevarata inima a Deltei, pulseaza, insa, dincolo de stufaris.
Drumul de apa trece printre malurile inverzite, umbrite de salcii ce plang pana aproape de pamant. Din loc in loc se vede cate o bucata de barca iesind din stufaris. Pescari. Pasarile tulburate de zgomotul motorului isi cauta plutire in alta parte.
Nava isi urmeaza drumul lasand in urma pontoanele -”gara”, guri de intrare in satele insirate de-a lungul canalului: Partizani, Crisan, Maliuc.
Dupa cca 2 ore de navigatie ajungem in cel mai estic punct al tarii. Sulina.
Deşi sunt cârpit de somn, am nevoie de poezie înainte de a mă culca. Sunt încântat că am găsit-o fix acolo unde am căutat-o. Am aflat un foarte cochet şi poetic drum ocolit, un cercel interior care s-a desprins cu oarecare durere, o rotulă şi-un sfârc pe post de geamandură şi am aflat un ŞotroPA. Deocamdată.
Şi am mai învăţat ceva, de la un om bun: atunci când eşti binevenit, ai impresia că tu ştii întotdeauna când să vii. Venitul este pus în valoare de cel la care vine. (Coincidenţă, am descoperit un PA despre o persoană tatuată într-atât încât n-a ştiut cum să aştepte tatuajul perfect, a ratat Venirea.)
PS La Andi pe blog nu pot intra.
UPDATE. Acum, cã-i dimineaţă, am găsit info despre o teribilă cursă de patinaj pe burţile peştilor, am descoperit spiritul Barcelonei şi tastatura cu două taste, am rămas cu întrebarea „care-o fi pedeapsa pentru plagiat a rugăciunilor?” şi am mai descoperit un inel, unul foarte aparte. Şi acum ştiu că un blog poate fi setat să posteze singur (dar nu ştiu cum se face asta…)
… şi, după cum spuneau strămoşii noştri, dacii, still counting.
M-am întors din mica mea vacanţă. Fireşte, am adunat o droaie de poveşti, fotografii, învăţături şi oareşce oboseală (m-am încăpăţânat să conduc „dintr-una”). Am şi mâzgălit câte ceva, ca pe vremuri, cu pixul pe hârtie. A fost bine, vă rog să rămâneţi aproape. Planuri mari.
P.S. Excursia la Paris am ratat-o, cei care au citit pe aici ştiu de ce. Am ajuns în Grecia, pe insula Corfu. Sidari e o mică localitate din nordul insulei. Celebru aici este Canal d’Amour, care e mai fain chiar decât în poze.
Mai jos e lista autorilor. Am descoperit, cu spaimă, că n-am inclus în concurs un text foarte bun. Îi cer scuze Cristinei, milioane de scuze!
Casandra Anca
Oameni transparenti drawforjoy
Ochii limpezi Gabi
Omul transparent 1 drawforjoy
Transparență (întoarce-te) Gabi
Vacantă transparentă Geanina
Rime transparente Geanina
Răcoare transparentă Gabi
Transparent (priveste) Gabi
Transparentă (genul de scriere) Gabi
urban kiss cristinutza
Hazardul a hotărât Geanina
Mirare starsgates
Ianus Vania
Totzi peshtishorii Geanina
Omul transparent (ar putea fi) Robert T
Om transparent (priviti în mine) Lisandru
Tara de sticlă Lisandru
În transă ajnanina
Fondue de fructe ?
CHARME windwhisperer
Sunt omul transparent Ioan Bistriteanul
Struțul si omul transparent Călin
being a child janis loop
Mos Crăciun noapteaiguanei
Poeme translucide Bianca
Transparentă (se trezea) Anca
Bratele noastre goale Andi
Cioburi sau om transparent Lisandru
Omul transparent (s-a dus) stargates
PS Sper să fac calculele in timp util. Să vă spun, adică, cine a câstigat concursul de ghicit.
S-a încheiat concursul Omul transparent.
1. Vă multumesc mult pentru participare. Sunt încântat cât de multe lucruri frumoase si valoroase au apărut pe blogul meu în aceste zile!
2. M-as bucura să mai treceti pe aici si după ce povestea asta cu concursul va fi devenit amintire.
3. Îi felicit pe câstigătorii concursului:
Cioburi sau om transparent (Poezie),
Omul transparent1 (Desen) – autor drawforjoy
Transparenţă (se trezea) (PA) – autor AncaMk
Ianus (Proză) – autor Vania,
urban kiss (Film) – autor cristinutza.
4. Marele câstigător este Lisandru, autorul operei Cioburi sau om transparent!
5. Îi rog pe câstigători să se gândească ce premii îsi doresc. Cu unul singur nu voi negocia deloc. Este vorba despre Lisandru, a cărui dorintă va fi poruncă pentru mine.
6. Ofer o Mentiune specială Claudiei G. pentru un text trimis după deadline .
Am numărat bulinele roşii şi am încercat să organizez lucrurile. Am încercat să fiu consecvent cu regulamentul, precizările şi regulile de punctare stabilite. Dacă am făcut vreo eroare, îmi cer scuze şi vă rog să mă ajutaţi s-o corectez.
Până una alta, a rezultat următorul
Clasament neoficial
1. Cioburi sau om transparent – 17 buline roşii
2. Casandra –12
3. Totzi peshtishorii 11
4-5. Sunt omul transparent, Omul transparent1 – 8
6-7. Transparenta (se trezea), Mirare -7
8-9. Oameni transparenţi, Tara de sticla – 6
10-11. Ianus, urban kiss – 5
12-14. Poeme translucide, Om transparent (priviti în mine), Struţul şi omul transparent – 4
15-16. Mos Crăciun, Omul transparent (ar puea fi) – 3
17-19. Transparent (priveste), Bratele noastre goale, Ochi limpezi – 2
20-21. Ochi limpezi, being a child -1
Celelalte 9 opere n-au primit nicio bulină.
Am căutat apoi să aflu cum stă situaţia pe categorii. Iat-o:
Poezie
Cioburi sau om transparent 17b
Casandra 12b
Totzi peshtishorii 11b
Sunt omul transparent 8b
Om transparent (priviti în mine) 4b
Poeme translucide 4b
Transparent (priveste) 2b
being a child 1b
Transparenţă (întoarce-te) 0b
Rime transparente 0b
Răcoare transparentă 0b
Desen
Omul transparent 1 8b
Oameni transparenti 6b
Struţul si omul transparent 4b
PA
Transparentă (se trezea) 7b
Mirare 7b
Tara de sticlă 6b
Bratele noastre goale 2b
Ochii limpezi 1b
Vacantă transparentă 0b
Transparentă (genul de scriere) 0b
Omul transparent (s-a dus) 0b
Proză
Ianus 5b
Omul transparent (ar putea fi) 3b
Mos Crăciun 3b
Hazardul a hotărât 0b
În transă 0b
Fondue de fructe 0b
CHARME 0b
Film
urban kiss 5b
Prin urmare,
Câştigătoarele categoriilor
sunt:
Poezie – Cioburi sau om transparent 17b
Desen – Omul transparent1 8b
PA – Transparenţă (se trezea) 7b
Proză – Ianus 5b
Film – urban kiss 5b
În Marea Finală* se califică cele cinci câştigătoare împreună cu toate operele care au obţinut cel puţin 5 buline roşii (totalul necesar pentru câştigarea unei categorii – Proză). Aceste opere vor face obiectul unui poll.
*Am socotit că, organizând astfel o mare finală (poll anonim, un om – un vot), vor creşte şansele ca Marele Câştigător să fie cea mai bună Operă. Cunosc dezavantajele democraţiei în aprecierea artei, mi le asum. Până la urmă, pot acorda mai multe premii, la o adică 😉
Omul transparent
(primit după deadline…)
Autor: Claudia G.
Zi ploioasa de vara. Tunetele si fulgerele se intrec in spectacol. Norii se razboiesc. La un moment dat, fac pace. Ajungand in statia de autobuz, omul nostru simte ca il jeneaza ceva in talpa. Se sprijna de stalpul ce poarta in varf placuta cu numele statiei si numerele autobuzelor care circula pe acolo. Dint-o data, un val de caldura i-a strabatut tot corpul. A asteptat pana si-a revenit, pana a prins putere si a pornit spre locul de munca.
Toata lumea il privea mirat. La inceput a fost mandru de asta, apoi a inceput sa fie iritat, ca in final sa devina rusinat. Se privea in toate geamurile cladirilor pe langa care trecea. Se admira in geamurile autoturismelor parcate. Era el. Normal . Cel care plecase de acasa.
– Azi este suparat, iritat, nu e in apele lui, se auzi in spatele lui.
“Oare de unde stiu asta?Cum imi pot citi gandurile?” se intreba omul nostru.
A intrat in birou. Incearca sa se adune, sa inceapa munca.
Colegii il tintuiau cu privirea. Au scos carnetele si incercau sa noteze ceva, dar privirile lor descriau dezamagirea.
Ce se intamplase de fapt? Devenise transparent. Stalpul, inmagazinase electicitate de la fulgere, si prin atingere, se preschimbase intr-un om transparent. Avea doar contur. In oglinda, transparenta nu era sesizabila si nici el nu avea capacitatea de a observa.
Ideile geniale straluceau si circulau prin artere si vene. Oamenii voiau sa le noteze. Insa, viteza mare nu le permite sa fie descifrate. Ajungeau la creier, si capatau o alta forma, marime, culoare. Se materializau. Prindeau viata. Se conturau. In forma finala erau viu colorate, fomre perfecte, fara colturi. Erau fine, fara asperitati, jucause.
Emisfera stanga se ocupa de ideile concrete, matematice. Se vedea cum neuronii faceau sedinte. Dimineata pentru adunari si scaderi, dupa amiaza pentru inmultiri si impartiri. Pe seara, este program de biologie, fizica si chimie. [Toate acestea au fost analizate cu multa atentie de catre colegii omului transparent].
Emisfera dreapta, raspunde de partea creative: arta, literature, limbi straine. Colegii de birou ai omului transparent au vazut neuronii pictand cele mai frumoase peisaje, scriind cele mai intresante opera literare.
Inima omului transparent continea mult bine. Era de o culoare roz inchis, frumoasa. Erau acolo arhivate, toate faptele bune facute de om.
Plamanii erau fericiti ca nu au fost afumati cu fum de tabac.
Elementele figurate ale sangelui sunt asa bine organizate. Isi stie fiecare sarcina si o indeplinesc temeinic, fara sa cracneasca.
Au trecut asa 2 saptamani. Colegii si-au insusit lectiile de anatomie, psihologie si de viata privind transparenta colegului.
Intr- o zi, l-au intrebat:
– Ce ti s-a intamplat de te-ai transparentizat? Oricum esti un om usor de citit. Emotiile iti sunt imediat intiparite pe chio. Dar acum… s-a intrecut masura pot spune, comenta o colega.
– Nu inteleg despre ce vorbesti.
– Esti transparent. Vedem tot ce este in tine.
– Ciudat. Eu nu vad. Stiu ca nimic nu este intamplator. Problema e ca sunt transparent pentru cei care au nevoie sa invete ceva privind “in interiorul meu”, mult mai profund. A doua zi, omul si-a revenit la normal.
Privind transparenta oamenilor, trebuie sa ne analizam si sa ne perfectionam. Fiecare dintre noi este transparent la un moment dat in viata.
Cai. Desen pe nori de Tudor.
Un bun amic, Tudor, al cărui blog mă fascina încă dinainte de a face eu unul, a început să deseneze pe nori.
O întreprindere pe care unii ar socoti-o similară tăiatului frunzei la câini. Eu cred că e o ocupație foarte serioasă și sunt gata să particip la acest plăcut efort, după puterile mele. Nu știu de ce, dar am impresia că mulți dintre voi veți face la fel. 😉
UPDATE. Între timp, Tudor a mai desenat câţiva nori şi o familile. Lucru pentru care îl felicit.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 