Archive for ‘ZideZi’

04/09/2009

Concursul de PA-uri, după prima etapă

S-a încheiat prima etapă a concursului de PA-uri, etapa Mură-n gură.
PA-uri trimise până la deadline (deci care pot intra în clasamentul de etapă):

Amintire
Murăngură
mura, în sfârsit, în gură
Mura-n gură
Iubirea noastră serpuită
Grupul culegătorilor de fructe de pădure vă salută!

Le multumesc frumos celor care au scris PA-uri pentru acest concurs, celor care au vrut să scrie, celor care le citesc.

Vă rog, pe cei care doriti, să mă ajutati să ordonez aceste PA-uri, conform regulamentului acestui Concurs. Astept voturile voastre, la ticorosu@yahoo.com, până duminică, 12.00. Multumesc.

Anunt acum etapa 2: Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea
Deadline, marti, 8 septembrie, 12.00.
Notă. Facem o mică schimbare de regulament: PA-urile trebuie scrise pe blogurile voastre, iar mie îmi trimiteti, prin mail sau aici, sub formă de comentariu, linkul. 😉

04/09/2009

Amintire

Autor: ?

Stateam pe marginea prapastiei, cu picioarele atarnand in gol. Ai venit langa mine, te-ai asezat fara sa spui vreun cuvant, mi-ai luat mana intr-a ta si ai inceput sa batai usor din picioare. Dupa cateva minute n-ai mai rezistat si m-ai intrebat ce caut acolo.
Ti-am spus ca te asteptam, dar ca acum nu mai aveam curajul sa ma ridic.
M-ai privit cu repros: „Tu chiar vrei sa-ti dau mura-n gura, nu simti ca deja te-am luat in brate?!?”.
Asa era, pluteam deasupra norilor si totul parea atat de indepartat…

04/09/2009

Murăngură

Autor: ?

Murăngură se trezeşte mereu cu sprânceana ciufulită, pentru că doarme pe aceeaşi parte toată noaptea. Şi, cu faţa mototolită, aruncă vreo trei-patru felii de pâine în cuptor. Tre’ să mănânce şi el ceva.

Şi se culcă la loc.

Îl trezesc vecinii – pereţii sunt subţiri – care strigă : „Iar ai ars, bă, prostu’ satului, pâinea ? Ne gazezi ca la Auschwitz, bă… ! Mai bine am face colectă de posmagi, bă, că-n povestea aia pe care tu n-ai de unde s-o ştii, incultule ! Să ţi-i dăm mură-n gură, băăă…!”

04/09/2009

mura, în sfârsit, în gură

Autor: ?

gura bantuia flamanda pe dealuri, dupa ce batuse campii.
gasise la poale fragi, zmeura, si chiar mure in cosulete vandute de copii ciocolatii, dar nu, nu, ei ii trebuia doar mura aceea.
asa ca batea in continuare campii, dealurile, muntii, uscata si crapata de dor in soarele de septembrie, stiind ca, la un moment dat o sa o gaseasca.
si in clipa anume, cand a zarit-o, si-a dat seama ca soarele era prea puternic: pentru ca erau doo, la mica distanta, una de alta, amandoo tremurand la fel de ispititor si la fel de capabile sa o faca sa simta luna plina, sa se simta plina…
apuca si strivi delicat una din ele, si deasupra lor, alte doo se inchisera de placere…

03/09/2009

Bisericile pictate (si fotografiate) din Bucovina

Dacă tot am stat la Poiana de vis, adică în Sucevita, n-aveam cum să nu fac tura câtorva biserici, mai ales că Bucovina respiră religie (cel putin asa am perceput eu.) Pe câteva le mai vizitasem în copilărie, dus de părinti. Se pare că acum mi-a venit mie rândul să-mi car copiii acolo si să le spun să privească picturile ca pe niste benzi desenate (ca să prindă mai bine „povestea”).

b_Sucevita

Sucevita. Am fotografiat-o, aici, de pe un deal pe care am urcat cu entuziasm. Fiu-meu, mai ager, a alergat câteva ture între mine, care am ajuns primul sus, si fete, care au abandonat undeva, la mijlocul pantei. Fiindcă am stat la vreo doi kilometri de mănăstire, e clar că am vizitat lăcasul de mai multe ori. Cum aveam timpi morti (vorba vine), cum ziceam: Hai să dăm o tură! Mănăstirea Sucevita e, cred, preferata mea. În orice caz, îmi pare cea mai „bogată”. P.S. Am si poze mai bune, nu stiu de ce am ales-o tocmai pe asta, o fi robotelul de vină.

b_patrauti

Pătrăuti. A fost, cu sigurantă, biserica născătoare de cele mai puternice impresii pentru copiii mei. Motivul e, aparent, banal: am găsit-o închisă. Nu vă grăbiti cu concluzia, pentru că, la aproximativ 5 minute după ce am început s-o studiem, a apărut o tanti, într-un halat de casă (cărămiziu, cred).

b_mormant putna

Putna. Aici sunt mereu flori. Adevărul e că umbra lui Stefan, ca să-i zic asa, chiar se simte pe acolo, prin zonă.

b_moldovita

Moldovita. Multi spun că ar fi cea mai frumoasă mănăstire din Bucovina. Este, cu adevărat, foarte frumoasă, iar picturile se păstrează bine. Dar bucuria de a fi aici e dată, cel putin în anotimpul în care am vizitat-o acum, de curtea interioară a mănăstirii. Mai am poze 😉

b_humor

Humor. Cum am un simt al umorului foarte bine dezvoltat, cred eu, am vrut să râd. Nu mi-a iesit. Îmi vine să plâng când văd picturi sterse. Adevărul e că, în special sub dominatia austriacă, mănăstirile au fost lăsate vraiste si e chiar o minune că s-a păstrat atât de mult.

b_dragomirna

Dragomirna. A fost una dintre vizitele cele mai asteptate si, poate de aceea, dezamăgirea cea mai mare. Înăuntru tocmai se oficia o nuntă, asa că vizitarea bisericii a fost limitată drastic de acest eveniment. Fericit, of course! Turla era în renovare, îmbrăcată de schele. Măicutele, destul de acre. Ceea ce face toti banii (si nu costă nimic) este privelistea de dincolo de lac.

b_arbore

Arbore. Am ajuns aici când deja copiii se cam plictisiseră de atât turism ecumenic. Prin nu stiu ce întorsătură de situatie, mie tocmai îmi venise cheful. Mai ales că îmi trăsnise prin cap un proiect care-mi pare interesant, dar care mă va obliga să revin, pe îndelete. La Arbore am găsit o tanti cam întepată, care, totusi, ne-a lăsat să vizităm biserica. Este singura biserică din „serie” la care am ajuns, care are un cimitir în curte. Mă rog, celelalte, cu exceptia celei de la Pătrăuti, sunt în curti de mănăstire. Am precizat acest amănunt pentru că vă voi arăta si niste cruci.

03/09/2009

Mura-n gura

Autor:?

Sta ca bou-n sura
si asteapta mura-n gura
O tigara tare

primeste tigara
o aprinde-n data
indata o stinge

mura e cam tare
chiar de-i data-n gura
mai bine o tuica…

primeste si tuica
o si da pe gat
si-asteapta iara

inc-o mura-n gura

03/09/2009

Iubirea noastră serpuită

Autor: ?

Parcă aş fi pierdut ceva. Un gând, o idee, un început sau un sfârşit de vers. O rază bezmetică mă arde a neputinţă fiindcă n-am inţeles dacă sau când m-am oprit să-ţi reamintesc. Ne-am călătorit în bucurie şi e-adevărat că sufletul stătea chircit în rouă să se-adune. În cupola aurie, lângă tine. Oare când am permis secundelor să se îmbrace în scoarţa doar pentru că vine toamna şi-un rece trebuie să fie ? E mură-n gură că iubirea noastră şerpuită stă să se adune ca nişte ţevi de nai pentru a bea un vin asprit de toamnă aurie, împreună.

02/09/2009

PAverbe. Concurs de PA-uri

Vă propun un nou concurs, PAverbe. Regulile sunt simple:

i. la începutul fiecărei etape, e anuntată tema (un proverb, o zicătoare, o vorbă din popor)

ii. urmează un răstimp de 2-3 zile în care paricipantii trebuie să scrie PA-uri (texte de aproximativ 500 de semne) pornind de la tema dată

iii. PA-urile sunt trimise prin mail către ticorosu@yahoo.com

iv. jurizarea fiecărei etape durează, în principiu, cel mult 24 de ore

v. nu e nevoie de înscrieri formale în concurs, scrierea unui PA implică înscrierea

vi. poate juriza oricine (tot prin mail; fiecare arbitru are la dispozitie 10 voturi pe care le poate acorda unui număr de cel putin 3 si cel mult 7 PA-uri)

vii. primele 5 PA-uri, în ordinea clasamentului stabilit de arbitri, le aduc autorilor puncte în clasamentul general, astfel

1. – 7p

2. – 5p

3. – 4p

4. – 2p

5. – 1p

 

Observatie.

Participarea la o etapă îi aduce autorului bonus de 1p în clasamentul general (si PA-urile scrise după deadlineul de etapă oferă bonusul de participare, dar nu pot intra în clasamentul de etapă)

Notă.

Oricâte PA-uri ar scrie un autor într-o etapă, el va primi bonus si puncte doar pentru unul, respectiv pentru cel mai bine plasat dintre ele

 

viii. Premii

Aici încă mă gândesc. Probabil că autorul care se va afla pe locul I în clasamentul general final va avea posibilitatea să-si aleagă singur premiul.

Adăugire importantă.

Dacă vi se pare un concurs interesant, puteti da sfară-n tară 😉

PS
Tema 1. Mură-n gură
Deadline: vor fi luate în calculul clasamentului de etapă toate PA-urile primite prin e-mail până joi vineri, 4 sept., ora 18.30.

Etichete:
01/09/2009

„I-am scris tu de la biroul meu”

Stiti, cu totii, mail-urile ălea în limba engleză cu demnitari nigerieni mătrăsiti la schimbarea puterii, în urma cărora au rămas jde milioane de dolari numai buni de retras din bancă, cu ajutorul dumneavoastră. Stiti si că smecheria s-a extins si există numeroase variatiuni geografice sau de scenariu.

Ceea ce eu n-am stiut e că acum circulă mailuri în googromână. Primul pe care l-am citit vi-l arăt si vouă. M-a amuzat, de-aia. Iată-l:

Stimate prieten Sunt Mr.Mark Andrew De la Harlsden, Nord-Vest Londra, aici, în Anglia. Eu lucrez pentru NatWest Bank Corporation Londra. I-am scris tu de la biroul meu, care va fi de un avantaj imens pentru amandoi. In departamentul meu, fiind asistent manager (Greater London Biroul Regional), am descoperit o sumă abandonat de £ 13,4 milioane Great British Pounds (Treisprezece milioane, patru sute de mii Marii liră sterlină), într-un cont care face parte din una dintre clienţii noştri străini Late Dl Thompson Morrison, un cetăţean american care, din păcate, a pierdut viaţa în accident de avion din Alaska Airlines 261 de zbor, care sa prabusit pe 31 ianuarie 2000, inclusiv soţia şi fiica numai.

Alegerea sa va contactam este stârnit de la natură geografică de unde vii, în special din cauza sensibilităţii a tranzacţiei. , precum şi confidenţialitatea aici. Acum, banca noastra a fost de aşteptare pentru oricare dintre rudele să vină-vă pentru a creanţei, dar nimeni nu a făcut asta. Eu personal nu fi avut succes in a gasi rudele timp de 2 ani acum, am să vă ceară consimţământul de a va prezenta ca o rudă / va Beneficiar pentru a decedat, astfel încât veniturile obţinute din acest cont în valoare de 13.4 milioane de Lire poate fi plătită pentru tine.
   
Acest lucru va fi plătită sau în comun în aceste procente, 60% pentru mine şi de 40% pentru tine. I-au asigurat toate documentele legale necesare, care pot fi folosite pentru a-şi susţine cererea pe care le facem. Tot eu am nevoie este să completaţi numele dumneavoastră cu privire la documentele şi legaliza-o în instanţa de aici pentru a vă dovedi ca beneficiar legitime. Tot ce am nevoie de acum este cinstit dvs. Co-operation, confidenţialitatea şi de încredere pentru a ne permite a se vedea, prin această tranzacţie. Eu vă garantează că acest lucru va fi executată sub un regim legitim care vă protejează de orice încălcare a legii.
   
Vă rugăm să furnizaţi-mi următoarele: după cum am 7 zile pentru a alerga it prin intermediul. detalii va rugam sa este foarte urgent.
 
1. Numele dvs. completa
2. Numărul dvs. de telefon
3. Adresa dvs. de contact
4. Your Data nasterii
5. Ocupatia ta
  
Având în trecut printr-o căutare metodic, am decis să vă contacteze în speranţa că veţi găsi această propunere interesanta. Vă rugăm pe dumneavoastră de confirmare a acestui mesaj şi care să indice interesul dumneavoastră vă va furniza mai multe informatii. Stradui sa let me know decizia dumneavoastră cât mai curând posibil.
 
Puteti sa ma contactati la mail meu privat…

Etichete: ,
31/08/2009

Sfântul din salina Cacica. Marele Sfânt

Am coborât în salină. Cacica. Vreo trei sute de trepte. Le-am si urcat, nu-i vorbă. Cine n-a fost într-o salină, poate începe cu asta. Până la urmă, e mai bine să cobori pe picioarele tale decât cu liftul. Cu liftul ăla, vreau să zic, cu care coborau ocnasii. Cei de la Cacica se laudă că la ei n-au lucrat ocnasi, ci mineri.
Stăpânirea austriacă a fost bună, economic vorbind. Poate că si civilizator, ca să zic asa. Dar poate supăr. Riscul ăsta există mereu. National, crestineste, ortodox, a fost naspa. Am aflat-o la fiecare biserică din Bucovina.

bucovina 795

Acum e paragină. Glorie pierdută? Acum, adună bani din biletul de intrare, închirierea unui teren de sport într-o sală aflată la 50-60 de metri adâncime si ceva bucăti de sare vândute în săculeti si/sau găletuse

Revenind la salină si rămânând la biserică, am dat de o sculptură în sare. Într-un fel am văzut-o cu ochiul liber, în întuneric, altfel am văzut-o fotografiată cu blit si altfel fără. În oricare dintre ipostaze, mi-a părut nitel înfricosătoare. Poate e talentul sculptorului la mijloc, poate ceva din duhul sărat al adâncului, dar nu mi s-a părut ceva la care m-as fi închinat. Poate fiindcă am stat acolo, jos, doar ceva mai mult de 60 de minute. Nu stiu. Voi ce ziceti?

 

salina_sfant
Cu blit, varianta tac-pac

salina_sfant1
Fără blit, cu timp de expunere mai mare

 

31/08/2009

Pentru un tată si pentru fiica lui

Sunt alături de Orianda si de tatăl ei. În afară de această postare, am deschis o pagină specială, Din inimă, la care sper să ajungă cineva care o poate ajuta pe prietena noastră. Cum stiu că e vorba de ceva cu bătaie lungă, sunt sigur că orice ajutor, oricât de mic, va prinde bine. Doamne ajută!

Etichete:
31/08/2009

Veveriţa şi pisica neagră. Muzeul Satului

veverita

La început, am crezut că tăvăleşte o cârpă, ceva. Apoi am observat că e un rest de veveriţă (sună cinic). Am fotografiat, ce era să mai fac? Foto: Călin Hera

Am fost sâmbătă la Muzeul Satului. Sau vineri. Mă rog, n-are o aşa mare importanţă nici dacă ar fi fost joi. De data asta, am trei observaţii care se referă la femeile care stau pe la case. Nu pe la toate, abia o casă din cinci cred că e deschisă

1. În primul rând, ele sunt paznici şi femei de serviciu. (Pentru asta, ar putea fi buni şi bărbaţii.) Eu cred că ele ar trebui să îndrume vizitatorul, să-i prezinte comorile, să fie amabile. Copiii cu care am fost s-au urcat pe bordura unei case. „Daca veneaţi cu o plasă cu bălegar, ca să reparaţi, vă lăsam să vă urcati”, a explicat una, acru.

2. Alta mânca pe o tindă, în linişte. Măcar nu ne-a deranjat cât ne-am băgat nasul prin încăperi. Altfel, cred că e un job plăcut.

3. O altă femeie ne-a certat: „N-o fotografiaţi, că e nesimţită!”. Se referea la o pisică neagră care rodea de zor la o coadă de veveriţă. Atât mai rămăsese din biata făptură. Am dedus că femeia cu pricina văzuse faza, vânătoarea adică, de vreme ce era aşa indignată.

veverita1

Vedere din Bucureşti. Pare fioroasă mâţa asta, si deloc blândă. Zgârie rău! Foto: Călin Hera

29/08/2009

Ştefan cel Mare şi Sfânt însă Fără de Gumă

După luni bune de exerciţii, fetiţa de aproape cinci ani reuşise în acea dimineaţă să facă baloane de gumă. E de înţeles, deci, de ce încărcătura cultural-istorică a vizitei la Mănăstirea Putna a trecut pe planul al doilea. În timp ce tati îi povestea, cu o oarecare însufleţire desuetă, despre marele domnitor, fetiţa privea, încântată, baloanele tot mai reuşite.
– Chiar am venit degeaba până aici?, a întrebat tati, resemnat.
– Tati, Ştefan cel Mare avea gumă? Ştia să facă baloane?, a întrebat atunci fetiţa, ca să pară interesată de subiect.

 

baloane de guma

Băiatul de opt ani fotografiind fetiţa de aproape cinci ani şi baloanele ei de gumă. Undeva, în planul al paişpelea, biserica înăuntrul căreia e mormântul marelui domnitor

27/08/2009

Madonna. Praf

Dacă scriam azi-noapte, după concert, ziceam mai multe şi păream pe fază. Deja, televiziunile au tocat evenimentul în fel şi chip, mă gândesc. Nu reuşesc să descarc nici pozele făcute cu telefonul. Am fotografiat praf şi un peron de metrou pe care n-aveai cum să arunci un strigăt.
Madonna e o industrie. Banal? Presupun că da. Fetele din spate cântă foarte bine. Ea a intervenit din când în când, astfel încât să ai impresia că duce toată melodia. Se descurcă bine. Şi ţopăie grozav! Are o gaşcă mişto. Profresionişti. Pentru aceia cărora le place această muzică, a fost ok, în ciuda prafului.
În ceea ce mă priveşte, am rezonat cu câteva din melodiile/pasajele pe care le ştiam din tinereţe. Am rezonat cu tinereţea mea, cu o parte a ei.
Nu-mi pare rău că am mers la concert. Deşi, la un moment dat, am socotit că, de banii ăia, mai stăteam două zile în Bucovina.

PS A fost penibilă faza cu discriminarea. Madonna a încercat să transmită un mesaj. Reacţia o ştiţi. „Treci, cucoană, la ţopăială”, au huiduit oamenii. O clipă, mi-am imaginat că au huiduit discriminarea. N-a fost aşa.

26/08/2009

Am avut dreptate!

Da, am avut dreptate, măcar o dată în viaţă. De-acum, ce să spun, sunteţi liberi să mă ironizaţi 😉

Etichete: ,
26/08/2009

Ghici, ciupercă, ce-i?

IMG_0631

Poate părea banal, dar am petrecut ceva mai bine de o săptămână într-o altă ţară. O altă lume. Oamenii vorbeau româneşte. Am făcut câteva fotografii. Altfel, banale. A fost bine. Acum, m-am întors în marele oraş. Am un gol în piept. Dar e bine.

22/08/2009

Homo urbanus

Vâjâiala oraşului îi alungase la pensiunea dintre obcine. În primele trei zile, au fost fericiţi ca nişte copii prostuţi. În a patra, s-au trezit posaci, hotărâţi să scurteze sejurul.
– E prea frumos, e prea linişte, ne lipseşte forfota, şi-au exprimat ei apăsarea.
– Rezolvăm, le-a răspuns gazda, dar ei n-au auzit. S-au culcat cu sufletul încărcat, fără sărutul de somn uşor.
Când soarele era încă dincolo, gazda a scos bătrâna Dacie din magazie şi a pornit motorul, cu pârâituri, apoi a tras câteva claxoane care au amuţit cocoşii şi au pus pe lătrat câinii.
În camera de la etaj, musafirii din marele oraş s-au întors pe partea cealaltă, fericiţi.

16/08/2009

Amurg

Caroseriile taie ziua în franjuri precişi, ca în Cărtărescu, perioada optzeci. Aşchii de zi se adună în noapte. Sudează abrupt cartierul, şaormeria, cazinoul de la parter, orgasmul de la etaj. La început, totul se întâmplă în tăcere, o tăcere decentă, ca niște nituri înșirate corect pe o tablă de zerodoi.

13/08/2009

Ca un covrig

Dormea bine, aşa cum  dormi dimineaţa, când nu te-ai trezi nici plătit. Ceva îl ardea, însă. Erau doi ochi mari, curaţi, frumoşi. Băieţelul îl privea insistent, cu candoare. Soarele nu răsărise, dar privirea aceea tăia întunericul din cameră. De o parte era somnul, de cealaltă nerăbdarea copilului.

– E ziua mea acum?, a întrebat puştiul, care tocmai împlinise o vârstă ca un covrig gustos.

Etichete: ,