Archive for ‘ZideZi’

20/04/2010

Tipa din Gibraltar si, nu în ultimul rând, „suedeza” lui Paul

Paul Gabor scotoceste prin blogosferă si prezintă personaje vii. Scotoceala lui e mai mult decât meritorie; e un efort pe care îl face, se simte de la o postă, cu mare plăcere. Iar rezultatul e extraodinar. Ti-e dat tie, cititorul, să descoperi lumi.

Două exemple:
Dana Nedelea, românca din Gibraltar („Aventura ei se desfasoara in Gibraltar, un minuscul teritoriu in Peninsula Iberica aflat sub tutela Marii Britanii. In Gibraltar exista guvern propriu, ministri si “hartogari” ca peste tot in lume, sunt aprox. 30 de mii de locuitori si peste 100 de formatii de rock.”, asa o introduce Paul)

Lialia, roscata din Militari care a făcut furori în Suedia

20/04/2010

Drogurile de pe panou

Fotografie făcută din maşină, la intersecţia Petricani – Bd. Tei (sau aşa ceva), lângă benzinăria Lukoil. Îmi place concentraţia de elemente din acest cadru, în care, aparent, doar mărul „drogat” e viu. Încă.

Am observat un lucru: copiii observă panourile publicitare chiar mai bine decât adulţii. În urmă cu câţiva ani mi se părea un ultracatolicism să interzici reclamele la ţigări (sunt împotriva fumatului). Acum sunt mai înţelept şi ştiu că micuţii înregistrează tot.

De aceea, am ajuns să salut panourile antidrog. Iniţial, mi s-au părut idioate. Dar mesajul e simplu, uşor de înţeles şi, sper, de efect (atât cât se poate). Cel puţin copiii despre care ştiu eu (ai mei, ai colegilor) ştiu că drogurile sunt un lucru rău. Poate pentru că le povestim noi, poate pentru că se uită la filme (cu acordul părinţilor!), poate şi datorită unor astfel de panouri.

P.S. Eu încă nu mi-am dat seama dacă blogul spunenudrogurilor ajută la ceva sau nu.

19/04/2010

O recenzie cam bună

Am primit un ziar din Timisoara, Renasterea bănăteană, care contine o cronică de carte, unde Laurentiu Nistorescu (nu-l cunosc) scrie despre cartea mea.

19/04/2010

Horoscop

Ştiu oameni care iau asta în serios. Adică, aparent se amuză. Fac miştouri. Dar tot trag cu coada ochiului la cele „serioase”, de pe net sau din broşuri. Aşa, şi? Aşa şi nimic. Cel puţin în cercul meu de cunoscuţi şi în cel al cunoscuţilor de rangul doi (cunoscuţi ai cunoscuţilor), nu se iau decizii în funcţie de ceea ce scrie la horoscop.

Eu am trei amintiri cu horoscopul. Prima e din vremea studenţiei. Se schimbaseră vremurile, era în primele luni ale anului 1990, scriam la revista ING (a Politehnicii), şi aveam de umplut rapid un colţ de pagină rămas gol. Am „tras” un horrorscop la mişto, că se purtau atunci horoscopuri prin toate publicaţiile.

Două zile mai târziu, eram în tramvaiul 34. Pusesem ochii (aşa, estetic) pe un pâlc de trei tipe foarte vesele. Ce zic eu vesele, râdeau în hohote! M-am apropiat. Din ce în ce mai mult. Şi am văzut că râdeau citind horrorscopul. M-am simţit cu conştiinţa datoriei împlinite. Am scris despre asta şi aici (şi mi-am luat-o!).

Despre a doua nu vreau să povestesc. Persoana căreia i-am editat o vreme horoscopul activează încă, e o somitate, cred, şi îmi spunea că ea chiar studiază înainte de a spune ce şi cum.

A treia întâmplare e legată de un puştan de 16 ani, care se apucase să scrie la un ziar local dintr-un oarecare oraş. La un moment dat, pe lângă alte nimicuri importante pe care le scria acolo (era foarte talentat), a trebuit, nu ştiu de ce, să scrie rubrica horoscop. A dat o notă personală subiectului şi a ţinut rubrica respectivă vreo 4-5 luni.

Finalul a urmat unei întâmplări anume: o mătuşă a vizitat-o pe mama puştiului spunându-i cât de încântată e de horoscopul din ziarul local, mult mai buna, incomparabil!, decât cele din ziarele de la Bucureşti. „Numai de-aia cumpăr ziarul ăsta, pentru horoscop. Mă nimereşte la fix. Nu fac nimic până nu citesc horoscopul”. Când a aflat una ca asta, puştanul a renunţat la această îndeletnicire. Nu poţi să te joci „din burtă” cu soarta semenilor.

Voi ce experienţe aveţi cu horoscopul?

17/04/2010

Pepsi cu narcise

Am observat că se plantează flori de primăvară în mai multe locuri din oraş. Am văzut narcise galbene şi lalele minunate, de toate culorile. Ca tot românul, mă întreb cât vor rezista nerupte. Eu cred că sunt mai multe decât ar putea ei să rupă.


Narcise şi panseluţe fotografiate joi în apropiere de Doamna Ghica


Grup de narcise privind la o sticlă goală de pepsi

17/04/2010

Etapele Oraşului PA

Etapa 1: Scara blocului (GE Călin)
Etapa 2: Apartamentul (GE Caligul)
Etapa 3: Macadam (GE em)
Etapa 4: Cimitirul (GE LeeDee P)
Etapa 5: Semaforul (GE Mariana)
Etapa 6: În autobuz (GE Leo)
Etapa 7: Pizza/mâncare chinezeasca (GE Călin)
Etapa 8: Pe scenă (GE LePetitPrince)
Etapa 9: Orasul electric (GE Gabi)
Etapa 10: Faleza (GE Laura Driha)
Etapa 11: City Mall (GE starsgates)
Etapa 12: Parcul (GE thestoryofalady)
Etapa 13: Strada Ulmilor (GE ioana)
Etapa 14: Căldură mare (GE Lady A)
Etapa 15: Catedrala (GE Dan)
Etapa 16: Bal mascat (GE Cristian Dima)

Etichete:
16/04/2010

Un copac cu flori

Am tot asteptat lumina perfectă, dar n-a venit. Asa că am fotografiat într-o lumină imperfectă. Măcar florile sunt încă perfecte.

 


Am făcut fotografia azi-dimineată, între blocuri, în zona Baba Novac. Dacă as fi lărgit mai mult cadrul, v-ati fi dat seama că dragii de copaci cu flori pot fi frumosi si în medii „ostile”. Dar fotografia ar fi fost strivită…


… Asa că am preferat să dau un pic cu zoomul

16/04/2010

Oraşul PA. Proză arhiscurtă

Anunt un nou concurs de PA-uri (proză arhiscurtă) = texte care să respecte regula 500 de semne plus-minus 5%.

Concursul se desfăsoară în mai multe etape, fiecare având câte o temă proprie, legată de viaţa urbană, anuntată de Organizator. Fiecare etapă are o gazdă, Gazda Etapei (GE), care stabileste termenul (4-5 zile) până la care participantii îi pot trimit PA-urile, prin mail.

Temele vor fi alese de Organizator, la propunerea participantilor. În principiu, participantul a cărui temă a fost aleasă devin GE/
NOU!… după o discuţie cu LeeDee P., pare mai tentantă ideea de a stabili mai întâi cine e GE şi apoi de a-i lăsa libertate totală, în limitele acestui regulament (în principiu, cele mai importante libertăţi sunt acelea de a alege tema şi de a stabili deadline-ul).

La concurs poate participa oricine. Participantii se pot alătura concursului oricând. Cu alte cuvinte, sunt asteptati noi participanti inclusiv la ultima etapă.

PA-urile sunt jurizate, prin mail către GE, de arbitri „racolati” din rândurile participantilor si al spectatorilor. Este recomandabil, dar nu obligatoriu!, ca fiecare participant să încerce să jurizeze.

JURIZAREA. Fiecare arbitru trebuie să acorde 10 voturi unui număr de cel putin patru si cel mult sapte PA-uri. Arbitrii sunt rugati să tină cont de regula 500 de semne plus-minus 5%. Pe baza numărului de voturi, GE alcătuieste clasamentul de etapă al PA-urilor. Un autor poate avea mai multe PA-uri în clasamentul de etapă. În caz de egalitate de voturi, mai bine plasat este PA-ul votat de mai multi arbitri.

CLASAMENTUL GENERAL. Pe baza clasamentelor de etapă, Organizatorul calculează clasamentul general al autorilor (pe care îl postează pe acest blog), astfel:
PA-ul de pe locul I în clasamentul de etapă îi aduce autorului 10p în clasamentul general
Locul II – 8p
Locul III – 7p
Locul IV – 5p
Locul V – 4p
Locul VI – 3p
Mentiune* – 2p
Participare** – 1p

* Primeste Mentiune un PA care n-a prins locul VI, dar a fost votat de cel putin un arbitru
** Fiecare PA, chiar dacă n-a fost votat sau a fost scris după deadline îi aduce autorului 1p în clasamentul general.
Notă. Un autor punctează în clasamentul general, după fiecare etapă, doar pentru un singur PA (cel mai bine plasat în clasamentul de etapă, indiferent câte PA-uri scrie pentru etapa respectivă).

Premii.
Castigătorul concursului este cel clasat pe primul loc in clasamentul general final. Va primi, din partea Organizatorului (adică eu), singura carte pe care am scris-o până acum si un loc de cinste pe Pagina de Onoare.
Pot fi acordate si alte premii (eventual, premii de etapă).

Legea pingback. Participantii se pot pingui (sic!) între ei. Mă astept ca GE să beneficieze de pinguri consistente.

UPDATE.
– Pe lângă acest concurs se pot organiza altele. De exemplu, sper că cell61 va duce mai departe concursul de ghicit. În urma unei discuţii cu starsgates LeeDee P., mă gândesc că n-ar strica un fel de concurs al arbitrilor (nu ştiu cum ar putea să arate, dar ştiu că ar putea să arate cumva).
– În Pahico a existat, în urmă cu ceva timp, un concurs Oraşul. Aici sunt PA-urile pe care le-am scris eu pt acel concurs. Ca idee.

15/04/2010

Patru ore până la concurs!

Am facut un regulament pentu noul concurs de PA-uri despre care vorbeam ieri. Am setat blogul să-l afiseze la miezul noptii. Regulamentul e perfectibil. Pe baza discutiilor de maine, il vom definitiva.
Ideea cea mai tare e aceea că etapele vor fi organizate, prin rotatie, de oricine doreste sa faca acest lucru. Mai multe, peste câteva ore!

Etichete:
15/04/2010

Masina de joi

Si de ce să nu schimbi masinile, în fiecare zi, asa cum schimbi batistele* sau ciorapii?

* Mai foloseste cineva batiste „textile”?

14/04/2010

Proza arhiscurtă se întoarce

Teaser

Voi anunta vineri începerea unui nou concurs de proza arhiscurtă. Va fi ceva interesant si, fireste, nou. Stati pe aproape si dati sfară în tară! 😉

Etichete: ,
13/04/2010

Asa simte el, muzică

Fotografia am găsit-o în revista Felicia.

Azi dimineată m-am întâlnit la metrou cu Adi Dobre. Mereu povestesc cu plăcere cu el. De astă toamnă, îmi spune, nu s-a mai uitat la Stiri. Un om întelept.

Totusi, în urmă cu câteva zile, s-a nimerit la o terasă unde plasma era fixată pe Pro TV. „Parcă era altă lume. Crime, accidente tragice, parcă toti românii doar asta au în minte, să-si dea în cap”, mi-a zis. Apoi mi-a spus că se bucură că stirile TV au ajuns doar niste tâmpenii fără de care se poate trăi. Si încă bine. Că vede oameni normali la metrou, că vin pe blogul lui (unul cu o scriitură aleasă) zeci de copii de 20 de ani din Ploiesti care gândesc normal. M-a bucurat injectia de normalitate din discutia cu Adi Dobre.

Câteva minute mai târziu am descoperit o altă insulă de normalitate: interviul cu Matei Bucur Mihăescu.
„Asa simt eu: muzică”, a răspuns pustiul la o întrebare a lui Dan.

Ca de obicei, povestea personajului ales de Dan se scrie sub ochii nostri. La interviu poate participa oricine vizitează Ziarul de la ora 5; cu totii sunt chemati să pună întrebări. Vă chem si eu să intrati într-o lume deosebită. O lume asa cum trebuie să fie.

13/04/2010

A fi sau a nu fi cu dividi

A ajuns şi Dilema Veche să vândă revista ca anexă a unor dvd-uri… Vestea e proastă numai pe jumătate.
Hai să privim, totuşi, şi jumătatea plină a paharului: e un prilej de a aduna colecţia Charlie Chaplin, ceea ce e ok.
Ar fi trist însă ca doar aşa să se salveze Dilema, unul dintre cele mai bune săptămânale care apar în România (nu cred să existe vreun alt loc cu aşa o concentraţie mare de semnături grele pe pagină).

13/04/2010

Un pic de Buşteni

Am tot vrut să vă arăt un tablouaş de la mine din casă, făcut de fiu-meu încă din urmă cu un an. Acum dau link la el, c-am ajuns să ne dăm prin bloguri ;).


Vă arăt, totuşi, o miniatură. Cu copyright

Etichete: ,
09/04/2010

24 de ore la un loc

Ordonez aici detaliile cele mai importante ale concursului 24 de ore.

Am rânduit toate PA-urile, frumos, pe etape. Există si numeroase PA-uri din urmă (scrise după deadline) – le găsiti aici.

Aici e marfa brută si aici lista participantilor.

Iar aici e clasamentul general final. O felicit încă o dată pe Mariana, care a urcat pe Pagina de Onoare, îi felicit pe Laura Driha si pe cristian si pe toti cei care au participat la acest adevărat PAraton.
Mariana si Laura au primit deja cartea mea, ca premiu. Astept încă două adrese: cristian (locul III) si Caligul (cel mai merituos* participant al concursului de ghicit).

* Si participarea lui cristian a fost foarte merituoasă, dar el va primi, oricum, un exemplar.

PROVOCARE ORDINARĂ.
Dacă e cineva interesat să facă vreun fel de analize sau statistici legate de PAraton, e mai mult decât invitat să o facă. Mă bucur să consemnez, deocamdată, cu plăcere, pahicriticile 1 si 2 ale lui Caligul. Merită citită cu nesat!

Etichete:
08/04/2010

Părerea mea despre un derapaj

La început a fost blogul. Apoi a fost blogrollul, un instrument care te ajută să ajungi mai lense acolo unde găseşti texte care-ţi plac. E simplu. În caul meu, primele două consemnări au fost Alin Fumurescu şi Mihnea Măruţă. S-au adăugat, treptat, Cuburile Angelei, a Anca, Raza de soare şi ceilalţi prieteni din blogosferă. Cercul de prieteni se mărea, fabulos. La fel, blogrollul, alcătuit, cu egoism, pentru uz propriu şi prea puţin pe principiul reciprocităţii (cel puţin în prima fază… Dar şi acum, când sunt bătrân, un sfert de linkuri din blogroll duc către bloguri care nu linkuiesc spre mine, ceea ce mă face să cred, cu sinceritate, că nu sunt destul de bun. La Mihnea în blogroll, de pildă, deşi suntem amici şi în real, nu se află niciunul dintre blogurile mele. Şi? Citesc mai rar blogul lui sau cu mai puţină plăcere? Nu.)

O menţiune importantă: în vremurile romantice, treceam regulat pe la tot blogrollul, şi arătam asta, fără să mă simt obligat să o fac şi fără să simt că vizitaţii ar trebui să se simtă obligaţi să întoarcă vizita. Era, dacă vreţi, egoismul meu: făceam ceva ce îmi plăcea – îi citeam şi gata. Treptat, mi s-a împuţinat timpul şi mi-a crescut blogrollul. Am aflat, la un moment dat, despre ZeList. Am încercat să observ ce face dintr-un blog un blog de succes. Ce au atât de special blogurile din Top 100? Din Top 10? Unele mi s-au părut remarcabile, altele imposibile. Nu era nicio logică.

Apoi am aflat despre valenţele zelistene ale blogrollului şi, ambiţios cum mă aflu uneori (sic!), am deschis o pagină dedicată Skimbului de link. Un compromis, probabil, dar care m-a adus în contact cu câteva bloguri deosebite. Deci nu există alb sau negru. Trăim într-o lume color.

Ca să scurtez, pot înţelege preocuparea de a aduna puncte ZeList. E o joacă, similară celei de a aduna puncte într-un joc fantasy, de pildă. Nu ştiu dacă poziţia în ZeList şi atât poate aduce bani. Îmi doresc să fie aşa. La nivelul meu nu e. Într-un joc există jucători mai pasionaţi decât alţii. Şi asta se ştie. E problema fiecăruia.

Ceea ce observ însă, de-o vreme, e că paginile de comentarii ale blogurilor pe care le mai frecventez (unde e ora 25??) sunt tot mai pline de pinguri. Am senzaţia că ne citim tot mai puţin, cu adevărat, dar ne pinguim tot mai mult. Forma bate fondul, deci. Asta e trist, din punctul meu de vedere.

Am mai aflat, recent, pentru că mi-a spus-o el, că Paul Gabor şi-a ascuns blogrollul. A făcut o pagină separată pe care n-o mai ţine la vedere. Aşa, şi? Păi, nu mai dă puncte în ZeList! Am încercat să râd. Cui naibii îi pasă, într-adevăr, de ZeList?? Vreau să spun, cui dintre cei care îl citesc pe Paul Gabor pentru că le place ce scrie el? Şi eu mi-am propus recent să fac o curăţenie de primăvară. Dar n-am avut timp pentru asta.

Miza ZeList mi se pare minoră. Nu e treaba mea să-i critic pe cei care au scopul de a da bine acolo. E jucăria fiecăruia. Dar sunt amărât atunci doi prieteni ai mei, Vania şi Paul Gabor se ceartă. Paul a ajuns la concluzia că blogosfera e mizerabilă.

Se spune că prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei. Dar duşmanii prietenilor mei îmi sunt duşmani? Şi dacă ajung să se „duşmănească” prietenii între ei, ce trebuie să fac? Să aleg unul? Nu. Să încerc să-i împac şi să le spun, cu pritenenie, ce cred eu că au greşit. Cu riscul de a-l supăra pe unul, pe celălalt sau pe amândoi.

Mie mi-e greu să înţeleg, atunci când vorbim despre oameni cu scaun la cap, o ceartă pornită de la un subiect atât de minuscul, cum e ZeListul. Dacă asta ne ţine aici, atunci mai bine plecăm acasă şi cultivăm roşii (de exemplu). Pot înţelege neskimbul de link. Tot aşa cum pot înţelege că oamenii, oricât de maturi ar fi, se pot enerva. Mi-e greu să înţeleg vorbele grele. Detest violenţa, de orice natură ar fi ea. Vreau pace.

CONCLUZIE ÎN CEL MULT 500 DE SEMNE
Blogosfera din jurul meu trece printr-un moment delicat. E riscant s-o numeşti mizerabilă, generalizând, deşi, câteodată, e de înţeles subiectivismul. Preocuparea pentru pinguri alterează atmosfera pentru că poate naşte excesul de zel şi poate da în reproşuri, care pot degenera. Ar trebui să ne întoarcem la text. Bunele intenţii şi bunul simţ sunt necesare. Fără ele, mai bine plecăm acasă. Se spune că scopul scuză mijloacele. Eu cred că scopul e să comunicăm, să ne împărtăşim, să ne perfecţionăm scrisul, să învăţăm, să creştem (nu neapărat în ZeList).

Mi-ar plăcea ca Vania şi Paul să-şi dea mâna sau măcar să nu-şi întoarcă spatele. Sunt oripilat de vorbele grele şi îndrăgostit de întorsăturile de frază măiastre.

08/04/2010

Alt concurs de poezie

Am primit vestea despre un alt concurs de poezie interesant, cel de pe versul.ro. E timp destul pentru participare. Dar, atenţie, timpul zboară repede!

Etichete: ,
06/04/2010

(Su)pozitii sexuale legendare

Nu stiu ce m-a apucat, dar am aruncat un ochi pe la statisticile blogului, să văd cine si ce caută la acest blog. Am aflat astfel că cineva, nu stiu cine, a dat căutare pe google fix asa: pozitii sexuale legendare. Mă rog, treaba lui/ei.

Dar a devenit, iată, si treaba mea, întrucât pe pagina a zecea (da, a căutat bine, a scotocit!) apare o referire la o postare nevinovată de pe blogul meu. Cu alte cuvinte, unde dai si unde crapă.

P.S. Postarea originală cred că a avut parte de ceva succes, din moment ce e pe locul 1 la căutările google pentru sintagma despre care am vorbit. Mie genul ăla de umor nu-mi place. Na, am si eu defecte!

Etichete: , ,
06/04/2010

Si de pe trotuar se ridică, nu-i asa?

Am fotografiat operatiunea de ridicare a unei masini parcata pe trotuar, pe Bd Dacia, peste drum de Muzeul Literaturii Române. S-a întâmplat într-o zi de vineri, cu o zi înaintea lansării cărtii mele. Apropo, cartea se găseste deocamdată doar la librăria MLR, fiind disponibilă si prin comenzi online (că m-a întrebat cineva).


Poate de vină e faptul că totul s-a întâmplat la nr. 13. Vania stie ce spun.