Mă pregătisem să dau o raită printre blogurile poetice, pentru „raportul” meu săptămânal. Dar am ajuns la Cristian Lisandru. Stiu că nu-i treaba mea. Dar asa cum m-am bucurat atunci, sincer, acum m-am întristat. Cineva mi-a spus, în tinerete, că, pentru a putea fi cu adevărat scriitor, e nevoie de o suferintă adevărată. Stiu că nimeni nu ar alege suferinta.
01/10/2010
Legendarul poet al Gării de Nord
Am ajuns, cam din întâmplare, la această secventă din filmul Filantropica (2002, Nae Caranfil), un film pe care eu îl consider unul dintre cele mai bune filme românesti ever. Si în film, si scoasă din context, e o bucurie. E ca un PA, ca un superPA. O fi de vină si faptul că scena e jucată de Florin Zamfirescu si Mircea Diaconu?
01/10/2010
Cum te păzesti de infarct
„Salvati-vă de infarct urmărind acest videoclip de 30 de secunde” – Am primit acest text de la Societatea Română de Cardiologie si Fundatia Română a Inimii, însotit de rugămintea de a populariza filmuletul. Ceee ce fac – poate prinde bine.
01/10/2010
Steaua – Napoli 3-3. Pentru ei
În primul rând, a fost un meci (Steaua – Napoli 3-3) palpitant. În al doilea rând, nu cred că trebuie să ne îndreptăm toată furia si toate frustrările înspre arbitrul polonez Borski. Poate că trebuia să încheie meciul după corner. L-a mai lăsat câteva secunde. Dar nu el i-a scos pe stelisti din careu în acele secunde în care încă se juca si erau vreo 6-7 jucători de la Napoli. Italienii puteau să mai dea, lejer, 5-6 goluri, în afară de cele 3 pe care le-au dat deja. Da, si Steaua a dat două bare într-o fază. Da, e posibil (probabil?) ca, dacă situatia ar fi fost inversată, dacă Steaua ar fi fost condusă si ar fi alergat după egalare, meciul să nu fi durat atât.
Ceea ce vreau să spun este că nu „cârnatul polonez”, cum i-a spus Gsp, e de vină, ci fix cei de la Steaua, începând cu Gigi Becali si faptul că a schimbat nici nu mai stiu câti antrenori, conditia fizică precară si lipsa de cultură (fotbalsitică, cum altfel?) a jucătorilor. Si, zău, nici „cel de-al 12-lea jucător” n-a fost cine stie ce.
Mi-a plăcut titlul din Evz. Poate că azi, la rece, veti găsi vreunul mai bun. Dar ăsta din evz, „Steaua, ucisă în stil mafiot”, mi se pare foarte bun.
30/09/2010
Familia Flinstone, o epocă de piatră plus 50 de ani
Cum să nu consemnez aniversarea celor 50 de ani de Familie Flinstone, după ce google a avut bunăvointa de a saluta momentul printr-un nou logo excelent?
Logo-ul google folosit azi, 30 septembrie 2010, ziua aniversării Flinstonilor, care, în urmă cu 50 de ani, erau difuzati in premieră, pe ABC.
Găsiti în Evz o poveste a familiei, dar si in alte locuri, of course.
Eu am amintiri frumoase cu Fred si Barney&Co. Copiii mei se miră că îi stiu, întrucât le-am spus, deseori, cât de naspa era televiziunea pe vremea lui Ceausescu.
30/09/2010
Vrăjitorul de la All Blacks
30/09/2010
Concurs literar. Se poate si proză arhiscurtă
Condeiele tinere si ambitioase au parte de un concurs literar, care va fi marketizat bine spre foarte bine, se pare. Amicii de la toateblogurile.ro mi-au atras atentia asupra concursului si mă bucur să pun si eu umărul, cum se spune, la popularizarea lui.
Asadar, dragii mei prieteni talentati, notati-vă că există un concurs literar interesant, la care puteti participa cu poezie, proză scurtă si/sau scenariu. Textele trebuie trimise până în data de 31 octombrie, deci aveti la dispozitie un interval de timp decent. Concursul are un regulament, cititi-l!
29/09/2010
Fără statui la Universitate
Stiam că statuile vor fi scoase, pentru că urmau „lucrări de investigare, cercetare, depozitare si conservare ale constructiilor în vederea construirii parcajului subteran Piata Universitătii” (beneficiar Prointec România, executant Comimpex, aviz constructie 7343/03.09.2010 – dacă am notat bine). Ultimele dăti când am parcat lângă BCR, seara, era tot mai anevoios. Stiam, deci.
Dar când am văzut, cu ochii mei, excavatoare în loc de Spiru Haret sau Mihai Viteazu, am avut o strângere de inimă. Era ca si cum ar fi dat bomba si ai fi fost nevoit să treci mai departe, ce să faci?
Fotografie făcută de mine luni, 27 septembrie 2010, în Bucuresti, la Universitate
28/09/2010
Car cu boi cam cât un Ferrari
Poate un tablou pictat de un român să fie vândut cu un sfert de milion de euro? Cei de la Artmark cred că da. Ei speră că joi, 30 septembrie, vor da lovitura la licitatia pe care o organizează la Sala Operei Nationale Bucuresti (bd. Mihail Kogălniceanu 70-72). Ei mizează pe un „Car cu boi” al lui Nicolae Grigorescu, provenind din Colecţia Teodorescu din Bârlad. Este tabloul din imaginea de mai jos.
Car cu boi, ulei pe pânză, 60 x 80,5 cm, semnat si datat dreapta jos cu rosu, Grigorescu 1890, valoare estimativă 150.000 – 250.000 de euro (pretul de pornire se va situa sub limita minimă a evaluării) – am citat din catalogul licitatiei, care poate fi urmărită live pe http://artmark.ro
Licitatia e mai amplă, însă, sunt muuult mai multe lucrări scoase la vânzare, unele la preturi accesibile (dacă aveti deoparte 15.000 – 20.000 de euro pentru mici răsfături).
Poate că acest tablou va fi vândut cu 120.000 de euro, cu 200.000 sau deloc. Până când vom afla pretul corect, să notăm că e cotat cam cât un automobil Ferrari. Dacă cineva v-ar da acesti bani si v-ar cere să cumpărati, musai, fie masina, fie tabloul, ce ati alege? (Si de ce?)
28/09/2010
Provincia Corvina cu miere
Primesc de la Eugen Evu ultimul număr al revistei Provincia Corvina, pe care o scoate, la Hunedoara, cu îndârjire. Două surprize (în ordinea numerătorii paginilor): prima, un text scris de Valentin Leahu, bătrânul meu coleg din vreema revistei Expres; a doua, o mică prezentare a „încă tânărului poet Călin Hera” :).
Facsimil – paginile din revista Provincia Corvina, nr. 1 (53) septembrie 2010, în care Eugen Evu vorbeste despre cartea mea.
Click pe foto pentru o lectură mai lesnicioasă!
Fotografie făcută de Remus Suciu în vechea cramă a Castelului Huniazilor (azi i se spune, insistent, Castelul Corvinilor), în timpul lansării cărtii mele, Îmi pun singur miere în ceai. Aici sunt, ca de altfel de-a lungul întregului eveniment, alături de Eugen Evu.
Găsiti aici Revista-1 revista, în format pdf.
27/09/2010
Google la 12 ani
Am spus-o de câte ori am avut ocazia: îmi place grafica specială de la google. Azi chiar am suflat în monitor, dar numai asa, usor, să nu sting eu lumânarea aniversară a google.
Logoul de azi, când google aniversează 12 ani
Wayne Thiebaud, autorul logoului de azi. Aici sunt o droaie de desene de-ale lui
P.S. Mă folosesc de prilej ca să vă arăt ceea ce, poate, n-ati salvat: logoul din ziua Aghatei Christie.
Mi-a plăcut atmosfera din acest desen. Tie cum ti se pare, Oana? 😉
23/09/2010
La grădinită cu Peugeot EX1 :)
N-ati prea văzut chestii auto pe blogul meu (în afară de masina-frunză, aici si aici , dacă nu mă însel). Îmi place să conduc, as face oricând turul Europei cu masina, visul meu e să bat Route 66 de la un capăt la altul, să ascult muzică country până la tâmpire si să mănânc ouă cu suncă pe la câte un motel prăpădit, cu 2$ portia. Ceea ce vreau să spun e că sofez cu plăcere, fără să am pretentii că as fi cel mai tare din parcare, si îmi plac masinile faine.
Ei, bine, am văzut azi noul Peugeot EX1 si, habar n-am de ce, mi-a plăcut. Nu cred că as umbla cu asa ceva, desi, dacă vreunul dintre cititorii mei mi l-ar face cadou, fermecat de slovele mele, l-as folosi să-mi duc fetita la grădinită (de exemplu).
Noul Peugeot EX1. Fotografiată si infomatie luate de pe masini.ro
Am găsit si un filmulet de prezentare, pe YouTube. Banal, dacă mă întrebati pe mine, dar, nu stiu de ce, am stat să-l văd până la capăt.
22/09/2010
Zâna Măseluţă se întoarce
Vine o vreme când dinţişorii de lapte ar vrea să plece. Sau poate nu vor ei, dar îi împing afară dinţii cei noi şi-i clatină zdravăn copiii care abia aşteaptă să se vadă că se fac mari.
Acela e momentul Zânei Măseluţă ( pe nou). Pe vechi, aruncam dintele căzut în spate sau peste casă (în vacanţele de la ţară) sau pur şi simplu se pierdeau undeva, după ce erau studiaţi atent de ochii curioşi ai copilului.
Am observat că mai mulţi adulţi împărtăşesc copilului temător de mare minune ce i se întâmplă mici secrete, din acelea pe care le ştie toată lumea. La rândul meu le-am spus copiilot chestia cu aţa cu care îţi legi dintele clătinat la un capăt şi clanţa de la uşă la celălalt, apoi chemi pe cineva să deschidă uşa. N-am pretins că eu însumi aş fi procedat aşa, în copilărie (aş fi minţit); le-am zis doar că e şi asta o metodă. Zilele astea am auzit însă cel puţin trei adulţi povestind că aşa făceau ei, ca şi cum ei ar fi iventat metoda (poate era un fel de a fi mai convingători sau poate ei chiar credeau asta; nu am pus întrebări suplimentare).
Până la urmă, dinţişorul a fost scos cu mâna (după multe clătinături; ţin să menţionez: muuuulte!).
Ştiu că, pentru copil, ideea că vine o Zână, noaptea, îşi ia dintele şi lasă în locul lui un ban e mai tentantă decât interesul pentru valoarea acelui ban. Valoarea e dată de joc, de mister („dar ce face cu atâţia dinţişori?”). Mai ştiu şi că, azi-noapte, Zânul cu tricoul galben a căutat. la lumina telefonului mobil, mult şi bine. Dinţişorul nu fusese lăsat sub pernă, ci ţinut strâns în mână (până la un moment dat). Acum e totul OK, copilul râde în somn, ştirb şi fericit.
NOTĂ. Recomad şi Adevărul despre Zâna Măseluţă.
21/09/2010
În tribune la Milan Junior Camp
Am primit niste fotografii „oficiale” de la Milan Junior Camp. Surpriză: apare si nenea în vreo două cadre 😉
Unul dintre oamenii ăia care se uită să-si vadă copilul în tricoul acmilanez sunt eu. S-a întâmplat astă-vară, pe stadionul din Regie, în timpul editiei a treia (?) a Milan Junior Camp România.
21/09/2010
Grupul de bloguri Ce, Ci, Che, Chi, Ge, Gi, Ghe, Ghi
Ideea de a grupa astfel mi-a venit de la un exerciţiu la lb. română pe care l-a făcut fiu-meu.
Astfel: găsesc la Mikka (Ceai şi cafea de dimineaţă) un adevărat poem în proză.
Pe blogul Chestii care ne omoară, piesa săptămânii e One in a million (Guns’n’Roses)- că, doar, vine concertul (merge vreun cititor al acestui blog?)
Geanina afişează aceleaşi nopţi virgine pe care deja le ştim pe de rost :p
La geminis aflăm dovezile unei călătorii sublime.
Geocer ne cheamă să mai aberăm şi noi un pic, ca anul trecut.
La giulia szavo aflăm muzică de calitate.
geotax, cu al lui dispecer de blogosferă, ţine teoria formelor fără fond în politică.
UPDATE1. Gina îsi pune problema lui a fi, pornind de la accidentul stupid de la concursul Red Bull.
La recomandarea făcută de g1b2i3, recomand la rându-mi rezultatele partiale ale cellei, care mie mi se par foarte finale si foarte apetisante.
NOTĂ. Ajutaţi-mă să completez lista cu alte bloguri din interesantul grup. Eu atât am găsit prin blogroll, dacă am căutat bine.
20/09/2010
Desenul cu familia la locul de joacă
Am scanat un desen făcut de Carina, la grădinită. Din păcate, nu l-am scanat prea bine – sunt probleme cu contrastul (stiu, LeP, tu mi-ai zis!). Sper însă să distingeti ce-i acolo, pentru că vă provoc la comentarii. Eu cred că e un desen foarte eco (copacul e mai mare ca blocul) si foarte orientat spre familie. Probabil că tati trebuie s-o tină mai mult în brate.
18/09/2010
Marş cultural solitar. Oarecum eşuat
Marşul cultural despre care vorbeam e aproape de final (în sensul că, la ora asta, finalul a avut loc). Din păcate, cei care au spus „vom fi mulţi” au vorbit doar aşa, naiv. O fi fost ideea prea exaltată, ori nu ştiu de ce, dar ia uitece spune organizatorul Laurian Stănchescu: „Sunt trist pentru că nu credeam că voi pleca singur la drum, şi nu credeam că voi rămâne singur pe drum”. Găsiţi aici mai multe.
Lucian Stănchescu, solitar, la Haţeg, în timpul marşului cultural Bucurşti-Sarmizegetusa. Foto: Remus Suciu
16/09/2010
Pata de miere se răspândeste
Un tânăr domn mi-a cerut cartea (în urmă cu niste săptămâni). Azi m-a anuntat că pe website-ul Forward Romania „si pe 3 retele de socializare” a apărut o recenzie a ei, semnată Julia Salanki. Am citit amplul articol si i-am multumit autoarei (pe care o invidiez că locuieste într-un oras atât de frumos, cum e Bistrita).
P.S.1 Mi-a plăcut că, în introducere, se vorbeste despre proza arhiscurtă 😉
P.S.2 Vă astept, sâmbătă, să vă arăt un nou poem. Abia astept să-l trec pe curat si să-l aranjez. Cred că „s-a copt”.
NOTĂ. Ca să vezi tărăsenie: înainte ca eu să public aici despre recenzie, ea era deja promovată pe polimedia 🙂
Călin Hera. PA-uri şi mirări 