Archive for ‘ZideZi’

09/11/2010

O după-amiază de toamnă pe strada Arthur Verona

Cum am fost nevoit să rămân în Bucuresti în weekendul care, deja, e mult în urmă, desi as fi vrut din răsputeri să ajung la Cluj, unde un foarte bun si vechi amic avea nuntă, am zis să îmbin utilul cu plăcutul si mi-am făcut o parte din drumuri pe jos. Pasii m-au purtat prin mai multe locuri, dar abia când am ajuns pe strada Arthur Verona mi-a picat fisa că n-ar strica să fac niste fotografii. Lumina era perfectă: era acel soare de toamnă târzie, care inventează mereu culori noi.
N-am fotografiat oameni si nici copaci (totusi, în câteva cadre apar ceva crengi încă înfrunzite). Am făcut fotografiile cu telefonul, sculă care a fost construită pentru alt scop… Iată ce a iesit:

Fatadă din Bucuresti, aflată la interscetia străzilor Arthur Verona cu Dionisie Lupu, care, de multă vreme, iese în evidentă datorită desenelor graffiti. Am o fotografie a vechiului desen (o caut!), acum e alta, la primăvară probabil că va fi schimbată si asta. FOTO (cu telefonul): Călin Hera

Fatada de la intersectia străzilor Arthur Verona si Dionisie Lupu, din Bucuresti, văzută aici dinspre Dionisie Lupu (mai precis, de pe trecerea de pietoni de la capătul str. Arthur Verona). FOTO (cu telefonul, într-o zi de sâmbătă, 6 noiembrie 2010, pe la prânz): Călin Hera

UPDATE. Am găsit fotografia despre care vorbeam mai sus. E făcută astă-iarnă, în luna februarie.

Fatada de la intersectia străzilor Dionisie Lupu si Arthur Verona, fotografiată iarna de un fotoreporter EVZ

04/11/2010

Dreptul copiilor de a minti

Aflându-mă eu într-un grup de oameni care discuta despre una-alta, cineva a spus, la un moment dat, că niste tipi din Iasi au avut o idee super, pe care au implementat-o deja: carnetul de note electronic. Ce se întâmplă? Şcolarii îşi primesc notele şi pe computer, în paralel cu documentele clasice, iar părinţii primesc zilnic, pe telefoanele mobile, SMS-uri cu rezultatele copiilor (am citat dintr-un articol publicat în Evz).

Cei cu care vorbeam erau încântati că, atunci când moda va ajunge în Bucuresti, copiii lor nu isi vor mai putea ascunde notele – nu vor mai avea secrete fată de părintii lor (sau, măcar, situatia lor scolară va fi la liber pentru părintii atenti la tot si la toate).

Am o altă opinie. Eu cred în dreptul copiilor de a minti. Să ne întelegem: prefer, ca părinte, să stiu ce face copilul meu la scoală. Ideal e să discut cu el despre asta în fiecare zi. Nu ca un bau-bau. Trebuie să descoperim împreună plăcerea de a învăta, omenescul de a gresi. Trebuie, în acelasi timp, să accept că fiul meu si fiica mea au personalitati proprii. Nu sunt niste prelungiri ale mele.

Dacă eu, părintele lor, nu am reusit să le câstig încrederea, nu le pot fi prieten, atunci e vina mea. Dacă ei mă mint, o fac pentru că eu îi oblig să mă mintă. Copiii mei sunt perfecti, atunci când se nasc; pentru minusurile ulterioare eu am o vină importantă. Dacă ajung să fac politie cu copiii mei, s-a dus naibii toată legătura tată-fiu. Asa cred.

Etichete: , ,
03/11/2010

Fatadă decăzută în centrul Bucurestiului

Mi-e ciudă de fiecare dată când trec pe această stradă si văd această fatada tristă, dincolo de căzăturile căreia ghicesc vremuri mai luminoase (fără să fi fost vreodată vreo reusită arhitectonică deosebită, se vede cu ochiul liber). Nu stiu când a fost ridicată clădirea, nu stiu povestea ei, dar cred că i-a fost mai bine si, da, îi poate fi si mai rău…

toamn 007

Fatada fotografiata pe straduta dintre Banca Nationala si Calea Victoriei (colt cu Librăria M Eminescu). FOTO: Călin Hera

P.S. Îmi amintesc campania pornită de Alex

02/11/2010

Cel mai fain acoperis (clasament PA-uri)

În urma voturilor dumneavoastră, PA-urile rundei a patra, Acoperisul, a concursului de proză arhiscurtă Cinci săptămâni în palon s-au rânduit astfel:

(clasament de etapă)

1. Acoperisul cerului 75 v
2. În locul potrivit, la momentul potrivit 25 v
3-4. Hamlet şi pisica neagră, Desavarsit 20 v
5. Între cer şi pământ 19 v
6. Noua placere a bunicului 17 v

 
Au mai primit voturi
Indispensabil, Discipolul, Deputatul cu acoperis 16 v
Acoperişul 9 v
un alt tren, Impediment, Iscoada, Peron 6 v
Pe pivot 2 v

 
După deadline
Masină de spălat decapotabilă

 
Neeligibil (a depăsit numărul de semne), dar cu un punct în clasamentul general
Acoperis

 
Total voturi: 261

 
 

A rezultat următorul
 

CLASAMENT GENERAL
1. LeeDee P. 45p
2. Ion Toma Ionescu 40p
3. Dan 38p
4. Bogdan 31p
5. Adela 22p
6. Cristian Dima 17p
7-8. LePetitPrince, Petra 12p
9-10. Victor, Sictireli 11p
11. Geocer 10p
12-14. Anca Vrînceanu, starsgates, Gabi 8p
15-16. Simion Cristian, Călin 6p
17. Carmen Negoiţă 5p
18. dragoselu 4p
19. Vania 3p
20-21. Ioan Bistriteanul, Mariana 2p
22-23. Bianca Dobrescu, Gabriela 1p

UPDATE.
Am modificat clasamentul de etapă în sensul că textul lui LeeDee P. a primit acelasi numar de voturi (20) cât cel al lui Dan. Am primit dovada – un print screen luat la ora 23.00. Îi multumesc lui Dan pentru precizare.

02/11/2010

Cele mai bune solutii web (publicitate)

Studio Media Pixel este o firma formata din tineri pasionati de Web Design, aparuta in 2008. Pentru creare site Studio Media Pixel are la baza cunostiinte profesionale, oferind cele mai bune solutii web. In afara de serviciile de realizare site cei de la Studio Media Pixel ofera si servicii de optimizare site, gazduire web, design grafic.

21/10/2010

Cea mai bună gazdă (vot proză arhiscurtă)

Vă invit să votati PA-urile care v-au plăcut cel mai mult. Fiecare are dreptul la trei voturi (dacă mai era încă un PA trimis în timp util, se făceau 16 si aveam dreptul la câte 4 voturi).
Atentie, votarea durează fix 24 de ore, din acest moment. Asa cum vă spun de când a început concursul, anunatati-vă prietenii! 😉

P.S. Ar fi interesant dacă am spune ce am votat si de ce. Cred.

NOTĂ. Aici sunt PA-urile, în toată splendoarea lor. Mărturisesc că mi-e greu să aleg doar trei.

21/10/2010

1.FC Koln de Pipera

Am fotografiat acest autobuz, care a apartinut echipei de fotbal 1.FC Koln, în fata statiei de metrou Pipera din Bucuresti, azi dimineată, joi, 21 octombrie 2010. FOTO: Călin Hera

M-am întors câtiva pasi ca să fac această fotografie (ardelenii reactionează mai agale, poate de-aia). Îmi amintesc tramvaiele din Nurnberg circulând pe strada Liviu Rebreanu, prin anii 1993. Aveau un aer aparte, cu usi care se deschideau/închideau automat, cu scaune curate, elegante, din lemn, cu afisaj electronic. Le stiam din Nurnberg si m-am bucurat să le folosesc în Bucuresti. (După vreo doi ani au început să se strice, dar nu despre asta vreau să vorbesc acum.)

Autobuzul inscriptionat cu însemnele clubului 1.FC Koln a fost folosit de echipa din Bundesliga în urmă cu cel putin 30 de ani, cred. (Chiar, vă întreb: stie cineva când a fost acest autobuz „autocarul” echipei de fotbal 1.FC Koln? Eventual cu dovezi foto 😉 ). Cu sigurantă, oamenii s-au bucurat pe vremuri, atunci când clubul a achizitionat masina asta. Probabil că se simteau meseriasi călătorind cu acest autobuz. Va fi fost confortabil. Cine stie ce rablă a înlocuit?

Iar acum, minunea a ajuns autobuz rablagit la mama naibii, în Bukarest, Rumanien. Sic transit gloria mundi!

UPDATE.
Multumită lui Serban Popescu, pot să vă arăt ultimul autocar achizitionat de 1.FC Koln (în luna iunie, anul 2008, fix înainte de criză!). Un autocar de 13 metri lungime, cu 30 de locuri, TV, internet si alte minunătii la care nici nu te gândeai în epoca autobuzului de mai sus.


Autocarul de acum seamănă cu o Săgeată Albastră (rosie), nu-i asa? Am luat fotografia de la site-ul clubului FC Koln

20/10/2010

Cel mai bun whisky (despre proza arhiscurtă)

Tinând cont rezultatele votului pentru PA-urile primei etape (cel consemnat la miezul noptii de luni spre marti, când se dăduseră 120* de voturi), iată clasamentul primei etape a concursului „Cinci săptămâni în palon”:

1. The party 19 voturi
2. Haiku 16v
3. Hoinar 13v
4-5. Necrolog, Un whisky mic pentru Caniul meu 10v
6-7. Beţie, Gustul de ploşniţă al libertăţii 9v
Au mai primit voturi:
RĂTĂCIRE, Un whisky bun şi o femeie frumoasă 7v
Doctorul 5v
Regăsire, Nimic nu se compară, Javra ordinară plângea 4v
Încă un „bum” 3v
(Total voturi: 120)

Au mai trimis texte
– după deadline
Paharul de whisky
Proces tehnologic
–n-au respectat „clauza 500”
Fascinatia clipei
Un whisky bun

*În clipa în care scriu există în poll 133 de voturi, dar deja sunt neoficiale.

Iar acum

clasamentul general la zi

1. Bogdan 11p
2. Dan 10p
3. LeeDee P. 9p
4-5. Cristian Dima, Sictireli 6p
6. dragoselu 4p
7-8. LePetitPrince, Simion Cristian 3p
9-13. Petra, Carmen Negoită, gabi, Vania, Geocer 2p
14-17. Ion Toma Ionescu, Gabriela, starsgates, Călin 1p

NOTĂ.
Mai jos, lista participantilor de până acum: bogdan, LePetitPrince, Dan, dragoselu, Cristian Dima, Simion Cristian, Carmen Negoiţă, Geocer, starsgates, LeeDee P., Petra, gabriela, Cristian Dima, gabi, Sictireli, Vania, Ion Toma Ionescu, Călin

18/10/2010

Un whisky, un vot

Vă invit, dragi prieteni, să votaţi PA-urile care v-au plăcut, Sunt cele eligibile din prima etapă a concursului de proză arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon„. Le găsiţi pe toate aici.
Fiecare dintre voi are dreptul la trei voturi (am socotit aşa: la fiecare cinci PA-uri de pe tabloul principal se adaugă un vot – sunt 14 PA-uri eligibile, fiecare arbitru are la dispoziţie câte trei voturi; arbitru poate fi oricine apare pe aici 😉 ).
P.S. Chemaţi-vă prietenii! 😉

Cred că am uitat să setez durata poll-ului. Voi lua în considerare, deci, situaţia înregistrată la miezul nopţii dintre luni spre marţi, astfel încât marţi dimineaţă să putem anunţa tema noii etape, care va fi aleasă pornind de la PA-ul câştigător.

Baftă!

P.S. Le mulţumesc frumos tuturor celor care au participat la prima etapă a concursului. Vă aştept şi la următoarele, atât pe „veterani” cât şi pe aceia care încă n-au apucat să participe.
Îmi pare rău pentru textele care nu s-au încadrat în „norma” de 500 de semne (dar nu mai mult de 550 de semne) şi pentru cele sosite după deadline.

15/10/2010

Phishing la drumul mare

E greu de crezut, dar încă se încearcă scheme d-astea. Iar dacă se încearcă, înseamnă că sunt oameni care, cum se zice, pun botu’.
Despre ce e vorba?

Probabil că multi ati primit deja mesajul de mai jos, din care citez: „Dupa ultimele calcule ale activitatii dumneavoastra anuale am stabilit ca va sunt eligibile pentru primirea unei rambursari a impozitului in conformitate cu sectiunea 501 (c). Valoarea impozitului returnat este de 473,27 RON. Va rugam sa ne trimiteti cererea de rambursare a impozitului si sa asteptati 6-9 zile pentru verificarea datelor introduse.”
Semnează un anume Cristian Marin, sef serviciu de comunicare si relatii publice, din cadrul Ministerului finantelor.

Sună bine? Sună, cum nu?

Dar asta cum sună?
Pentru a accesa formularul de plata va rugam sa va completati datele aici”, si e dată o adresă web . Pagina care se deschide seamănă cu cea a Ministerului finantelor publice (adresa corectă e mfinante.gov.ro, adresa copiata e mfinante.ro). În fine, cei care au apucat să intre acolo înainte ca siteul să fie raportat pentru phishing erau îndrumati să indice un cont în care să le fie virati banii, numărul cardului si codul de securitate al cardului :))

Grădina e mare. E mare grădina.

Etichete: , ,
12/10/2010

Andreea sare mai departe

Jurnalista Andreea Strachină (Evz), în timpul unui salt cu parasuta, în tandem

Când am primit invitatia, mi-a trecut o clipă prin cap gândul „Ce-ar fi să?”. Dar numai o clipă. Pentru că mi-a fost frică, de-aia. Cred că la fel de frică mi-ar fi fost si în urmă cu 20 de ani si mi-ar fi si peste 20 de ani.
În acelasi timp, am stiut că e o ocazie. O oportunitate jurnalistică a-ntâia. Nu citesti prea des reportaje care încep la sol, continuă la 3-4.000 de metri, apoi coboară lin (cu viteze de până la 110 km/h), legate de niste sfori cu pânză în capăt.

Asa că am vorbit cu doi colegi mai tineri, reporteri speciali. Unul s-a aărtat foaaarte entuziasmat de idee. I-am dat lui invitatia (Discovery channel a oferit unor jurnalisti sansa de a sări cu parasuta, la Clinceni, marketând astfel emisiunea „Supravietuitorul”). Au trecut mai multe zile, însă, si tot n-avea timp. Măi, măi.

Azi am aflat, din întâmplare, că a sărit cu parasuta. Nu el, ci ea: Andreea Strachină, o tânără jurnalistă care m-a dat gata. A fost mai bărbată decât trei bărbati.

Azi m-a oprit să-mi spună multumesc. Mi-a povestit pe nerăsuflate. Mi-a zis că nu i-a fost frică. Doar câteva secunde, când s-a deschis trapa/usa avionului. Mi-a spus că-si simtea obrajii ca-n desene animate (se vede si în fotografie).

A scris misto. Îi văd entuziasm în ochi. Fără asta, nu poti face nimic. Tineti minte numele ei. Eu, unul, voi fi mai atent.

NOTĂ. Neapărat urmăriti filmuletul de pe evz.ro!

11/10/2010

Apus de soare pe Autostrada Soarelui

Apus de soare fotografiat pe Autostrada soarelui

Apus de soare în octombrie Foto: Călin Hera

Aseară a trebuit să dau o fugă. Să duc două mâte cuiva care avea nevoie (vă amintiti, poate, povestea cu pisica si vietile ei finite). Nu insist asupra lui miau-miau, nici a celei care a stat cuminte în cutie, nici asupra celeilalte, care a simtit nevoia să facă o tură pe la pedala de ambreiaj. Chestia e că, la un moment dat, le-am spus fiicei mele si fiului meu:
– Tragem un pic pe dreapta.
Le-am arătat apusul de soare, unul dintre cele mai încărcate de culori pe care le-am văzut. Am tras două cadre (cu telefonul), apoi am plecat mai departe. Mă uitam mai mult în oglinda retrovizoare decât în fată, dar a fost OK, eram pe autostradă (m-a depăsit si un Fiat 500, dacă mi-am dat bine seama ce era bolidul tzusti :)).

NOTĂ. Aici si aici sunt fotografiile făcute de fiu-meu, cu telefonu lui.

08/10/2010

Provocare de weekend

Domnilor* si domnilor,
Asa cum am promis, am ceva pentru dumneavoastră. Am primit o provocare pe care o socot inetresantă, în cadrul unui concurs PAfoto din Pahico. Foarte pe scurt, trebuie să scriu un PA pornind de la fotografia de mai jos.
Cum cele mai interesante provocări nu trebuie să rămână neîmpărtăsite si cum ne pregătim de un nou concurs de proză arhiscurtă, socot că e nimerit să vă sugerez a vă încerca pana. Asadar, scrieti, vă rog, toti cei care vă încumetati, un PA (text de 500 de semne, plus minus 10%) inspirati de fotografia cu pricina. Ei?


Asta e fotografia. Propunerea a fost făcută în Pahico de dragoeslu. Fotografia provine de pe site-ul iFun.ru, dacă m-am prins eu bine. Ei nu stiu de unde au împrumutat-o.

*Bineînteles că provocarea e adresată, deopotrivă, autoarelor de PA-uri. Dar am tintit-o către domni fiindcă, se stie, le eram datori.

Lor, dar nu doar lor: Dan, Alin Fumurescu (sper că, printe ideile vânate, se va afla si una care să-i inspire cele 500 de semne), Paul Gabor (avem si mere, e sezon!), Caligul (sper ca Pătrascu să nu se mai răzgândească), Cristian Lisandru (când se întoarce de la piată), Ioan Bistriteanul (dacă are timp printre voturile la concursul de poezie), Melicovici, paulgsandu, Iulian Tănase, Cristian Dima (mi-a plăcut manifestul pentru iubire, cred că merge si unul de 500 de semne 😉 ), dAImon (aflat în căutarea unor bloguri ardelenesti – poate-l ajutati!), daurel (P.S. Vezi, de-aia am eu două bloguri, ăsta si celălalt),Flavius Obeadă, Nea Costache, Serafim, Vania (nu mai ai scăpare!), geocer (că se gată TIB-ul), Mircea Popescu, Sictireli, Simion Cristian

Mi-ar plăcea dacă Roxana ar intrepretea si ea fotografia, în stilu-i inconfundabil ;). Si sunt curios cum ar ilustra Alex, Sorin si Remus ideea de mai sus.

P.S. Dacă am omis pe cineva, a fost fiindcă nu sunt deloc perfect. Dimpotrivă.

08/10/2010

Angela Gheorghiu ţi-a sugerat să îţi placă Angela Gheorghiu

Angela Gheorghiu, într-o lucrare de Linda Sutton.  (Am zis să ilustrez asa, că alte imagini cu ea ati văzut mai des, desigur) Sursa: site angelaghorghiu

Am mai scris despre titlurile mesajelor primite de la Facebook. Unul dintre cele care mă asteptau în Inbox azi-dimineată m-a amuzat – si asta mi-a prins bine, pentru că eram încruntat în urma scandalului iscat după interviul Liiceanu – Herta Muller de la Ateneu (revin cu asta).

Asadar, am aflat că „Angela Gheorghiu ti-a sugerat sa iti placa Angela Gheorghiu”. OK, îmi place 😉 Iar după ce am intrat pe noul ei site, mi-a plăcut iar. Dar, parcă, m-a cam intimidat. Asa sunt eu, timid.

Nu mă întrebati de ce am ales Sanie cu zurgălăi. Poate fiindcă e, totusi, cam frig.

06/10/2010

Cu ce se potriveste pasta de macese

Azi dimineată nu m-am putut opri, pur si simplu, si am ras sapte felii de pâine cu unt si cu pastă de măcese. Erau, unele, de pâine cu porumb si seminte de susan, altele de pâine de secară. Incredibil de bine a mers cu o cană de lapte cald cu cicoare. Incredibil! Asa ceva îti face ziua bună, măcar până la prânz.

Etichete: ,
05/10/2010

Amintire cu pastă de măcese

Măcese fotografiate de Remus SuciuMăcese fotografiate de Remus Suciu, pe coclauri. Apetisant!

Ador pasta (gemul) de măcese. În copilărie, pâinea cu unt si cu pastă de măcese era desertul meu favorit (cred că la fel ar fi stat lucrurile si dacă as fi avut acces la dulciurile de azi).

Prima însemnare din primul meu jurnal a fost despre o întâmplare cu pastă de măcese. Adormisem înainte de a-mi termina „pestisorii” si, la un moment dat, răsucindu-mă eu prin pat, am dat peste felia unsă. Fireste, tocmai visam lupte dârze (cu nemtii sau cu indienii, probabil – asta nu mi-o amintesc si nici cronicarul n-a consemnat). Am realizat destul de rapid că sângele de pe câmpul de luptă e pastă de măcese si m-am grăbit să merg la baie.

Dar n-am apucat să deschid bine usa camerei, că am văzut pe hol doi banditi cu lanterne în mână. Un salt mi-a fost de ajuns să mă ascund sub plapumă, loc în care am început să gândesc: de ce naiba stăteau nemiscati fiorosii banditi? Desigur, pentru că lanternele erau vizorul si gaura cheii, prin care pătrundea în holul întunecos lumina de pe scară.

Asta a fost. Rămân fan al pastei de măcese.

04/10/2010

O enciclopedie a exilului românesc

OK, se întâmplă din nou. Acum vă semnalez o aparitie editorială care mi se pare interesantă: Enciclopedia exilului românesc 1945-1989 (autor Florin Manolescu), Editura Compania. Este, spun cei de la editura Compania, „cel mai cuprinzator instrument de lucru în ceea ce priveste experienta si creatia emigratiei românesti”. Am încredere că asa e.
Asta e coperta enciclopediei. Cartea costă 170 de lei. Găsiti aici mai multe informatii.

04/10/2010

Fefeleaga, fiica dacilor

Aduc aici fotografia unei nepoate a Fefelegii (eroina nuvelei lui Agârbiceanu): Anamaria, care, au dreptate cei care o spun, pare o fiică de dac. Foto: Remus Suciu (evz)

Cred că nu asta asteptati de la acest blog, o s-o las mai moale cu recomandările, dar nu mă pot opri nici să mentionez un alt reportaj al echipei Ciprian Iancu – Remus Suciu, cel despre urmasii Fefelegii. Reportajele colegilor mei au mereu un aer de prospetime de care presa din România, chiar dacă nu-si dă seama, are nevoie.

UPDATE. Întrucât linkul de mai sus nu mai duce unde trebuie sau durează prea mult până se deschide articolul, reiau mai jos textul lui Ciprian:

read more »

01/10/2010

Pe mâine (mâinele de poezie)

Încerc (poate că unii dintre voi si-au dat deja seama) să reînnod o tradiţie: poeziile de sâmbătă. Aşa că, si mâine, vă aştept cu ceva nou-nouţ. Sunt foarte curios ce veţi spune.