Era hărmălaie. Zdranga-zdranga cu fum de carne friptă şi miros de ţuică. Arşiţă. Îmi transpirase părul (dacă mă-nţelegi). Şi deodată parcă au tăcut cu toţii. Până şi gâştele se opriseră din vacarm (praf şi puf). Se făcuse atât de linişte încât nu mai auzeam nici zgomotul cănilor, ritmul ţambalului sau tânguirea veselă a acordeonului, nici vocile piţigăiat-sâsâite ale babelor. Doar vioara ţiganului pletos. «Ce vioară, bre ?», m-au întrebat şi au râs. Dar eu asta am auzit şi asta-mi răsună şi azi.
Despre jurizarea concursului PA Enescu
Câteva cuvinte despre jurizarea concursului de Proză Arhicurtă PA Enescu: va exista un mic delay între terminarea unei etape şi comunicarea rezultatelor jurizării. Din mai multe motive, cel mai important fiind acela că aceia pe care i-am rugat să mă ajute la jurizare sunt oameni ocupaţi, dar deosebit de binevoitori şi de pricepuţi în ceea ce fac.
2. Maruca, iubirea vieţii lui George Enescu [Concurs]
Aşa cum v-am spus, Etapa 1 a concursului de Proză Arhiscurtă PA Enescu s-a încheiat. Acum vă aştept textele pentru Etapa a doua.
Se dă descrierea de mai jos şi se cere să alcătuiţi, pornind de la ea, una sau mai multe poveşti de aproximativ 500 de semne (cele de fix 500 vor primi un bonus) în care să vă imaginaţi, să repovestiţi, să surprindeţi ceva cecredeţi că este definitoriu pentru felul de a fi al mereu tânărului George Enescu, dragostea sa, caracterul romantic al sufletului său.
Deadline: vineri, 23 august, ora 24:00 (ora României).
2. Maruca, iubirea vieţii lui George Enescu
George Enescu a iubit-o enorm pe Maruca. S-a îndrăgostit de ea după prima audiţie a Poemei Române, când au fost prezentaţi unul altuia, la Ateneu. Avea 17 ani (iar ea 19, devenită de curând prinesă prin căsătoria cu prinţul Mihai Cantacuzino). Se reîntâlnesc opt ani mai târziu,
read more »
Concursul de Proză Arhiscurtă PA Enescu. Scurtă informare între etapele 1 şi 2
În primul rând vreau să le mulţumesc tuturor celor care au citit despre concursul de Proză Arhiscurtă PA Enescu, au scris texte, au vorbit despre el, au răspândit vestea, pe blogurile personale sau la bere 🙂 .
În al doilea rând, vă anunţ că Etapa 1 a concursului s-a încheiat (urmează jurizarea). Găsiţi aici textele primite până la deadline. Oricând, până la finalul concursului, puteţi trimite texte din urmă, care vă pot aduce puncte în clasamentul general, conform Regulamentului pe care îl găsiţi aici.
La cererea mai multor participanţi
Monumentul eroilor din Budişteni
Monumentul eroilor din Budişteni, ridicat cu sprijinul Societăţii „Cultul Eroilor“, Comitetul Central se află la bifurcaţia drumurilor care duc spre Glodu şi spre Schitu-Scoiceşti.
E o imagine clasică, pe care n-o bagi în seamă. Unul din sutele sau miile de monumente comemorative din satele şi orăşelele patriei. Un soclu înalt, un soldat din bronz, îmbcat cu manta, cu cască, cu o puşcă în mână (sculptor D. Măţăoanu), stema regală sub statuie, săpată în piatră şi câteva coroane de flori rămase de la ultima comemorare. Un stejar bătrân pe fundal, iarbă de jur împrejur şi un gard metalic scund, vopsit într-un albastru decolorat. Trecem mai departe.
Soldatul de bronz din vârful monumentului n-ar fi vrut fie acolo.
Când nu te văd, măcar să-ţi simt parfumul. Sonetul V, Shakespeare, tradus de Laurean
Laurean e din ce în ce mai prolific, ceea ce mă bucură. Mai jos, e Sonetul V. Aici e pagina lui de Facebook (unde găsiţi tot ce a scris în ultima vreme), aici e blogul lui, iar aici sunt traducerile sonetelor pe care mi le-a încredinţat până acum spre publicare. În fine, aşa cum ziceam, mai jos e Sonetul V.
Sonetul V
Aceleaşi ore care ţi-au croit
Trup adorabil desfătând priviri
S-or dovedi tirani cu-acelaşi chip
Frumosul covârşindu-l de sluţiri.
Timp fără tihnă, pe oricare vară
În iarnă o transformi şi o îngheţi,
Îngheaţă seva, frunzele-s povară,
Splendoarea-i desfrunzită sub nămeţi.
Când floarea vieţii nu o distilezi,
În vas de sticlă să o ţii captivă,
Nici fastul frumuseţii nu-l mai vezi,
Nici ce-o făcea să fie atractivă.
Te distilez şi iernii-i aţin drumul,
Când nu te văd, măcar să-ţi simt parfumul.
Cu voie faci iertabile greşeli. Sonet XLI, Shakespeare (tradus de Laurean)

William Shakespeare, desen luat de aici.
„E poate, zic eu, cea mai curajoasa traducere de pana acum, ce muta rostul geloziei naturale de pe frumusete, catre gratia feminina”, mi-a spus bunul meu prieten Laurean. Vă las să decideţi dacă e aşa.
SHAKESPEARE – Sonet XLI
Cu voie faci iertabile greşeli,
Când îţi lipsesc din suflet uneori,
Cum anii fragezi se cuvin rebeli,
Tentaţia ţi-e sfetnic deseori.
Eşti cavaler, astfel de cucerit,
Tu eşti plăcută, demnă de curtat;
Când o femeie-ncearcă, ce tâmpit
Renunţă fără a fi profitat?
Însă puteai să nu te-atingi de ea,
Strunind juneţe şi tumult hoinar,
El către desfrânare te forţa
Şi dublul legământ călcându-l iar:
Tentat de al ei farmec fecioresc,
De frumuseţea ta-am să mă feresc.
Those pretty wrongs that liberty commits,
When I am sometime absent from thy heart,
Thy beauty, and thy years full well befits,
For still temptation follows where thou art.
Gentle thou art, and therefore to be won,
Beauteous thou art, therefore to be assailed;
And when a woman woos, what woman’s son
Will sourly leave her till he have prevailed?
Ay me! but yet thou mightst my seat forbear,
And chide thy beauty and thy straying youth,
Who lead thee in their riot even there
Where thou art forced to break a twofold truth:
Hers by thy beauty tempting her to thee,
Thine by thy beauty being false to me.
Fotografia nereuşită a unei femei elegante
Avea o pălărioară fermă, cu boruri mici. Fustă neagră, din lână, urmărind coapsele. O cămaşă albă, cu ultimii trei nasturi descheiaţi, cu gulerul revărsat într-o dantelă discretă. Deasupra, un sacou scurt, urmând subtil linia subţire a taliei, respirând larg, apoi. Sandale negre, din piele, cu talpă din cauciuc, ciorapi albi, până la genunchi. Mănuşi albe. Ţinută sport, de o eleganţă aristocratică.
Era pe bicicletă, un model clasic. Deasupra roţii din faţă, un coşuleţ retro, foarte adecvat. Repet: avea o ţinută elegantă.
Am văzut-o atunci când am intrat pe strada Mihai Eminescu, dinspre Calea Moşilor. Am depăşit-o de câteva ori. La fiecare semafor, mă depăşea ea (str. Mihai Eminescu e foarte aglomerată mai mereu, în timpul săptămânii). La un moment dat, mi-am zis că trebuie s-o fotografiez. Dar telefonul meu nu e aparat de fotografiat, iar bicicleta ei, pare-se, mergea suficient de repede încât a rezultat doar dâra de mai sus.
Aşa că trebuie să mă credeţi pe cuvânt: zilele trecute, pe strada Mihai Eminescu din Bucureşti a trecut, pe bicicletă, o femeie foarte elegantă.
Miercurea fără cuvinte a administratorului de bloc
Pentru colecţia de vară lansată de Carmen.
Ultima modă în materie de spam
Spun din capul locului că nu vreau să vând castraveţi grădinarilor bulgari şi nici că mi-ar trece prin cap că voi fi descoperit cum se dă gaura la vreo macaroană de tip nou. Dar, ca om care se uită zilnic prin admin-uri de site-uri, protejate sau nu de programe anti-spam, constat că, de-o vreme, spam-urile sunt din ce în ce mai simpatice.
Au trecut timpurile în care ni se propuneau, pe şleau, bijuterii, fotografii deşcheate, viagra sau alte descoperiri ale ştiinţei şi tehnicii. Acum, textele care însoţesc mesajele spam purtătoare de linkuri şi alte coduri HTML meşteşugite, au o oarecare noimă. Maşinile care le creează adaptează mesajele la limba în care e scris textul de pe blog/site şi, să vezi minune, la conţinutul articolului spamat. Este posibil, chiar probabil, ca în acest fel să fie păcălite unele programe anti-spam. E mai complicat deocamdată atunci când vin pe site-uri .ro (sau pe wordpress-uri ale unor români) mesaje de la adrese/nume belgiene, englezeşti, luxemburgheze şamd. Dar meseriaşii care se ocupă de această nobilă activitate, spamul, vor găsi în curând leac şi la acest neajuns.
Una peste alta, salut Maşinăria şi consemnez unele dintre ultimele spam-uri încasate, o colecţie pe care vă invit s-o îmbunătăţiţi – din propria voastră experienţă.
- -”O darling, let my blessed ear feel How thy heart’s pulses beat, Under the ray of thy eyes clear And unspeakably sweet” (de la Arron Webstern şi Dorian Christensen – la articolul Sunt inimă şi ochi încăieraţi (Sonetul 46 tradus de Laurean)
- Ştiu că a trebuit să mă minţi, ştiu că a trebuit să înşeli, să pari fierbinte şi rafinată sub voalul purei înşelăciuni, aristocratul porno perfect, atât de elegant şi ieftin, sunt bătrân, dar încă îmi mai place asta, O mie de săruturi adâncime. (de la Truman Delgado – la acelaşi articol. Notă – e o traducere a A Tousend Kisses Deep – Leonard Cohen)
- În Revoluția Franceză drojdia Franței a cedat poftei de sînge şi a deschis uşa către rău. În zilele noastre, în plin proces de tîmpire electronică, este absolut sigur că, la 200 de ani mai tîrziu, această monstruozitate va fi punctul central al unor festivități orgiastice. Omul mediu se agață întotdeauna în mod disperat de clișee. Dacă i le-ar lua cineva, ar fi nevoit să cerceteze singur, să gîndească singur și să decidă și atunci ar trebui să înceapă din nou, altfel. Nu ne putem aștepta la un astfel de comportament elitist de la aceşti bieţi oameni. Celor pe care zeii vor să-i distrugă, întîi le iau minţile. (de la Silver Price – la articolul Falset şi la Sarh Brightman…)
- puterea gandului În „ţara mămicuţelor”, a „ţigăncilor împuţite” care pot, spre deosebire de românce, „să ţină cinci-şase copii”, în ţara ochiului vânăt al Alexandrei Stan, Traian Băsescu a vorbit despre prezidenţiabila „la modă” Elena Udrea şi despre „misiunea fundamentală a femeii”. (de la Ruby T. Heath, la articolul Zambezia, Cu cine seamănă Varanul)
- RL, ziarul care m-a sprijinit şi mi-a dat aripi pentru a face cele mai bune articole ale mele, este de asemenea complice în această horă de sexualizare a presei. Astfel, mai nou, pe site-ul romanialibera.ro vedem sexy-ştiri preluate din site-ul puişor al trustului, modista.ro. O vedem uitată pe site de câteva luni pe biata Marilyn Monroe nud (cu patru luni înainte de a muri). La cât de geroasă a fost iarna asta, dacă n-ar fi fost moartă deja, sigur ar fi decedat cât timp a stat topless sub privirile necruţătoare ale masculilor români cititori de presă quality. (de la Claudette Galloway la acelaşi articol)
- În toiul nopţii, Bulă, cu vînătăi pe faţă şi cu două valize în mîini, sună la uşa casei lui taică-său. – Ce-i cu tine, Bulă, la ora asta şi în halul ăsta? – M-am certat cu nevastă-mea. – Şi a îndrăznit curva aia să dea în tine? Eu, în locul tău, o făceam bucăţi! Bula, rînjind: – Dar ce credeai că am în valize? (de la Anemarie D. Hewitt la articolul De la Angela Gheorghiu şi Sarah Brightman la…)
- slinoşi, pe care, dacă ar avea ocazia, i-ar sfîşia/măcelări/sfîrteca/tranşa (vă ajung sinonimele?) cu prima ocazie?! (Jeanne Parrish la acelasi articol – citat împrumutat de Maşinărie de pe un blog 🙂 )
- Un coleg de serviciu al barbatului spunea ca acesta avea datorii la banci, iar in ultima perioada parea foarte obosit pentru ca lucra si ca taximetrist pentru a-si completa veniturile. De asemenea, el sustinea ca barbatul a fost testat psihologic in fiecare an si ca a trecut testele. El afirma ca masina barbatului a fost gasita, luni, de catre colegi, in apropierea lacului Tarnita, cheile fiind in autoturism. (de la Ahmed J. Atkins la articolul Portbagajul omului bun– citat regăsit în sumedenie de ştiri din data 1-2 martie 2012, despre taximetristul găsit mort, împreună cu copiii, în lacul Tarniţa – interesant aici e faptul că multe site-uri cu pretenţii lucrează din greu cu copy/paste!)
Mă opresc aici cu citatele, aştept, cum am zis, exemplele voastre şi o interesantă discuţie. Eventual.
Mere de la ţară
Cum m-a taxat amical Corectura.ro
Evelin Ceciu, cel despre care am spus că este energia vie din spatele fenomenului Corectura.ro, a acordat un interviu cotidianului cultural ZiarulMetropolis.ro (felicitări Adinei Scorţescu pentru idee şi pentru realizare!). Atunci când vorbeşte despre reacţiile care au urmat ştergerii contului Corectura Ro de pe Facebook, Evelin aduce aminte şi de intervenţia mea şi are amabilitatea să ofere un link către articolul de pe acest blog şi să facă o… corectură amicală (vezi imaginea din deschiderea acestui articol).
Îi mulţumesc frumos, ştiu că sunt un om între oameni, deci puţine greşeli îmi sunt străine (probabil). Iniţial am crezut că Evelin mă taxează pentru un presupus pleonasm
Cea mai ieftină uscătorie de rufe. Cu foto

Uscătorie ad-hoc pe un trotuar din Bucureşti, aflat la intersecția Delea Nouă – Învingătorilor. FOTO (cu telefonul): Călin Hera
Uscătorie ad-hoc pe un trotuar din Bucureşti, aflat la intersecția Delea Nouă – Învingătorilor. Am învins, fraților!
UPDATE. Aflu că mai ieftină ar fi fost o sfoară. Dar şi sfoara aceea ar fi trebuit agăţată de ceva, deci trebuia investit în cel puţin două puncte de sprijin. Problema rămâne deschisă.
Ţi-am luat un inel cu mustaţă
Cine n-a auzit încă de bijuterii cu mustaţă se cheamă că nu are în familie nicio puştoaică de 8-15 ani. Eu am, aşa că am aflat că există aşa ceva şi că are maaaare căutare în targetul precizat.
La început am ascultat, fără să vreau, dar oripilat, o discuţie despre asemenea podoabe. Discuţia avea loc în legendara mea maşină, aşa că n-aveam cum să n-aud şi să intervin, mai devreme decât îmi propusesem, întrebând „cum naiba?!” (am folosit o expresie mai adecvată rolului educaţional pe care un om la vârsta mea trebuie să-l joace în societate.
Facebook a şters contul Corectura Ro

Panou publicitar al centrului medical BluMed, care are o problemă cu prepoziţia „de”. FOTO (cu telefonul): Călin Hera
„Mii de „prieteni pe Facebook” nu mai au acces la semnalările utile în materie de ortografie și de utilizare cu bun simț a limbii române.” Am citat dintr-un mesaj semnat Evelin Ceciu, energia vie din spatele contului Corectura Ro.
„Pentru noi, ca nație, faptul este extrem de grav, chiar dacă unii refuză să creadă asta. Nu este interesul străinilor să ne protejeze limba, apanajul acesta rămânând o obligație morală a noastră, a românilor”, mai zice Evelin (puteţi citi mesajul integral aici UPDATE. Îl găsiţi şi direct pe site-ul lui Evelin).
Motivele invocate pentru ştergerea contului: hărțuirea altor membri FB, respectiv folosirea unei false identități. Nu mă bag în regulile lui Zukerberg&Co. Spun doar că mi-ar plăcea ca Evelin
Fără cuvinte adevărate, doar interjecţii şi onomatopee. Oau!
Minunare sonoră, dar mută, fiindcă aşa se cuvine azi.
Yuja Wang recunoaşte că va cânta la Bucureşti :)

Yuja Wang. Foto:Felix Broede. Sursa: yujawang.com
N-o să vă ţin prea mult de vorbă (vă las să ascultaţi şi să priviţi) dar, în căutările mele plăcute mi-am pus Concertul pentru Pian nr. 1 (Op. 23) de Ceaikovski, în interpretarea unei meseriaşe: Yuja Wang. Fix cu asta va veni Yuja Wang la Bucureşti, în data de 3 septembrie, la Festivalul Enescu. Asta e vestea bună. Vestea rea: nu mai sunt bilete 😦
Priviţi înregistrarea de mai jos. Începe în forţă şi o ţine tot aşa. E, zic cei care se pricep, un fenomen.
Zambezia. Cu cine seamănă Varanul?
Dacă ai văzut Nemo, Madagascar, Rio, poţi merge să vezi şi Zambezia, să nu spui că n-ai colecţia completă. E drept, poantele nu sunt la fel de reuşite ca în filmele enumerate, poate fiindcă pare că s-au spus toate cele care puteau fi spuse.
Dar e culoare, niţică muzică, sunt şi vreo două personaje aproape memorabile. M-aş opri mai ales la unul dintre ele: Varanul. Dacă nu ştiţi de ce i-a spus CTP lui Dan Voiculescu c-ar fi ca un varan, mergeţi la Zambezia şi veţi înţelege. Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie asemănarea mi s-a părut izbitoare.

















