Momentul acela în care ajungi târziu acasă, parchezi câș, ieși din mașină și îți dai seama că plouă (de aceea porniseră să se miște, pe parbriz, ștergătoarele). Și în loc să grăbește pasul spre scara blocului, te oprești, îți dai capul pe spate, întinzi mâinile și te lași udat până la piele de stropii reci, proaspeți. Și respiri.
16/05/2017
O amintire de-mi lasă gura apă
Pe vremuri, beam sana în Piaţa Obor, în pauza mare. Să vă spun. Eram printr-a șaptea sau a opta când, fiind prea multe clase la „Mate-fizică” (generația decrețeilor!), pe câţiva ne-au mutat în două sau trei săli la Liceul Sanitar. Acolo ne-am făcut veacul, într-un liceu în care 99% dintre elevi erau eleve. Drăguțe foc.
read more »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 