Fetiței îi strălucesc ochii. Pentru ea, mami și tati, care au luat-o de la grădiniță, înseamnă Universul. Pentru ei aleargă pe aleile din parc, pentru ei se răsfață, se simte domnișoară. Domnul Profesor trece, urmat de un grup mare de elevi, care-i sorb cuvintele. Se vede că i-a acaparat. Îl respectă, dar e mai mult decât atât. Respectă ceea ce le spune, ceea ce îi învață. Ceea ce înseamnă el pentru ei. Doi tineri merg mână-n mână. Se privesc în ochi. Se opresc. Se sărută cu poftă. Merg mai departe, se opresc iar. Își sunt unul altuia jumătatea. Așa simt, se jură că e așa. Toate aceste Lumi trec pe lângă dl. Lică, oprit în loc. Dl. Lică zâmbește și pleacă agale. Seara, la bere, tace, deși prietenul Ilarion îl tot întreabă una-alta. Într-un târziu, spune ca pentru sine: „Și totuși nimeni nu e de neînlocuit”.
Cum se trece strada în Shanghai
Trecere de pietoni în Shanghai, cu o doamnă voluntar pe post de semafor. Foto: Calin Hera
Cele mai grele trei zile ale lui Ilarion
S-a întors acasă după trei zile și trei nopți în care nu dăduse niciun semn. În prima noapte, lui Ilarion îi trecuseră prin minte cele mai negre gânduri. Nu se poate să fi dispărut așa, fără să lase măcar de înțeles că pleacă. Sigur a pățit ceva! Apoi a fost furios. Era trei dimineața. S-a gândit că ea e bine-mersi cine știe pe unde, cine știe cu cine, și el stă și perpelește ca prostu’. S-a purtat mereu frumos cu ea, iar acum…
Discromat
Îmi plac ochii tăi verzi, s-au lipit de retinele mele, tocmai de aceea am eu ochii verzi acum, pentru că s-au lipit prea tare, pur și simplu nu-mi mai vine să clipesc atunci când ești lângă mine, nu vreau să pierd nici măcar o fracțiune de secundă, vreau să mă bucur de tot timpul în care te pot privi, în care văd cum îți cade părul pe umeri, cum ți se ridică ușor buza de sus (încă nu știu îndărătul cărui gând), cum bei apă. Îmi place să-ți văd luminițele din ochi, ochii tăi verzi. Ea îl ține de mână, îl privește dintr-o parte, își spune „Chiar că nu distinge culorile. Am ochii albaștri de când mă știu”, zâmbește în sinea ei (i se ridică imperceptibil buza de sus), înțelege.
Bănuțul domnului cu barbă de trei zile
„Dă-mi un bănuț, conașule, să iau un covrig”, zice un domn scund, cu barbă de trei zile, albă, și șapcă proletară. Ilarion îi cumpără un covrig, i-l oferă. Domnul cu barbă de trei zile ia covrigul, îl pune într-o pungă de plastic, zice bogdaproste. Ilarion e luat prin surprindere. Îngaimă un „Să fie primit!” incomplet, nu știe nici el exact ce trebuie să spună. Dar nici n-are timp să-și dea seama, pentru că domnul cu barbă de trei zile rupe tăcerea: „Dă-mi un bănuț, conașule, să iau o plăcintă”.
Trei statui. Ce-alegi?
Bărbații chiar că nu înțeleg nimic
Când era fetiță, inventase un joc pe care băiețeii nu îl înțelegeau: „Da înseamnă nu și nu înseamnă da”. Ei i se părea destul de logic. În orice caz, foarte amuzant. I-a plăcut atât de mult acest joc încât l-a perfecționat continuu – domnișoară fiind sau, mai apoi, doamnă respectabilă. Ilarion, absolvent de Politehnică, a fost inițial fermecat de acest stil, care i se părea șic, dar a ajuns, în final, să fie exasperat. „Palpitant”, a fost comentariul sec al domnului Lică. Atât de sec încât Ilarion n-a înțeles dacă prietenul lui face mișto de el sau dimpotrivă.
Înjurături în trafic. Poziția domnului Lică
Dl. Lică își conduce cu demnitate mașinuța. Așteaptă cuminte culoarea verde a semaforului, reduce viteza în apropierea intersecțiilor, cedează trecerea, pornește ștergătoarele de parbriz, ascultă radio RFI. Totul, ca la carte. Afară plouă. Câinește. Sens unic în centrul Bucureștiului, mașini parcate în spic. Un Ford de culoare închisă încearcă să fure o poziție din coloană, poziția domnului Lică.
Despre decizii și ce faci cu ele
Privirea albastră a doamnei Wally Neuzil
Egon Schiele, Portretul lui Wally Neuzil (1921), Muzeul Leopold, Viena. Foto: Călin Hera
Despre viteza de umplere a mașinii de spalat
Viteza de umplere a mașinii de spălat. Măsurată în coșuri de rufe spălate zilnic/săptămânal.
Ce indicator ar fi acesta? Al nivelului de trai? A altceva? A nimic?
Călin Hera. PA-uri şi mirări 