Dl. Lică își conduce cu demnitate mașinuța. Așteaptă cuminte culoarea verde a semaforului, reduce viteza în apropierea intersecțiilor, cedează trecerea, pornește ștergătoarele de parbriz, ascultă radio RFI. Totul, ca la carte. Afară plouă. Câinește. Sens unic în centrul Bucureștiului, mașini parcate în spic. Un Ford de culoare închisă încearcă să fure o poziție din coloană, poziția domnului Lică.
Din șofer, așa cum stau acolo, așteptând, se vede acum doar o mână plinuță, cu verighetă. La următorul „verde”, dl. Lică închide unghiul pentru câteva secunde, apoi îi face loc grăbitului. O mică hârjoană. Fordul profită, intră în spațiul creat, apoi pune frână, în ciudă. Furat de fentă, dl. Lică claxonează prelung. Apoi își reproșează: „Ce fac, mă enervez?!”. Alt „verde”, șoferul Fordului se dă deoparte atât cât să ajungă dl. Lică în dreptul lui. Îi face semn să deschidă geamul. Discuția de semafor se încheie cu o înjurătură teribilă. „Du-te naibii!”, strigă șoferul Fordului.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns