O familie fericită. Desen de Carina
Fetița e acum domnișoară. Cel puțin așa îi place ei să se simtă uneori. Mai ales în vacanțe, când umblă țanțoșă cu pantofii cu toc găsiți prin casă, sau atunci când vreun vecin sau vreun vânzător îi spune sărutmâna. Alteori, e foarte copilăroasă. Vrea jucării de la Moș Crăciun. Anul viitor, gata, n-o să-mi mai aducă jucării, dar acum nu vreau haine, nici cărți, doar jucării.
Arlechin desenat de Radu
Fiecare vârstă are frumusețea ei. Farmecul ei. Pentru un tată, copiii cresc atât de treptat încât are nevoie de fotografii sau însemnări mai vechi ca să realizeze că timpul trece. Un tată se bucură pentru fiecare realizare, cât de mică. Se întristează la fiecare nereușită. Copiilor le trece repede. Sunt mereu puși pe șotii, pe inventat. Ar zbughi-o.
Personaje ale unei povești pe care a inventat-o Radu
Câteodată, mai mâzgălesc ceva. Câteodată pictează. Cântă. Scriu. Lasă câte o liniuță pe cantul ușii, semn că au mai crescut un pic, s-au mai înălțat. Copiii devin domnișori și domnișoare. Părinții au impresia că rămân pe loc, ca să rezolve probleme. Ca să se bucure cu ei. Încearcă să țină pasul. Câtă vreme au ce îi învăța pe copii și copii îi ascultă, iau aminte, e bine. Câtă vreme nu le e greu să învețe de la copii, e bine.
Stațiunea Bușteni văzută de Radu
Probabil cele mai frumoase momente, cei mai frumoși ani, sunt aceia în care părinții sunt Universul preferabil al copiilor. E bine, e minunat atunci când copiii dau fuga să le arate părinților ce au desenat, ce au scris, ce au citit, ce au descoperit, ce gândesc, ce visează. Câtă vreme copiii își doresc cel mai mult și mai mult să fie cu părinții lor, e bine pentru părinți. Câtă vreme desenează o familie în care copiii își țin de mână părinții, e bine. Părinții trebuie să fie neobosiți. Deloc nervoși. Nestresați. Plini de idei, care să-i capteze pe copii, să-i fascineze. Bucuria pe care le-o faci copiilor tăi ți se întoarce înzecit. Însutit. Înmiit.
Flori. Soare. Fluturi. De la Carina
Copiilor le place curcubeul. Copiilor le plac culorile. Copiilor le plac gadgeturile. Părinții sunt mai conservatori (nu atât cât bunicii). Părinții folosesc tehnologia ca să meargă mai departe și ca să păstreze. Scanează. Înregistrează. Stochează. Pe vremea mea… Copiilor le place să le povestești. Așa, prind și ei poftă de povestit. E bine atunci când copiii le povestesc părinților. Nu e bine când se închid în sine. Deși există o vârstă și pentru asta. Copiii cresc.
Animale și flori pe planșa de lucru a Carinei
Fetița e mai degrabă domnișoară. Băiatului i se schimbă vocea. Îi mijește mustața. Când dă noroc, se simte forța tinereții. Intuiești vigoarea care se naște. Treptat, te ajută să cari sacoșe din ce în ce mai grele. Nu mai faci două-trei drumuri de la portbagaj la ușa apartamentului când vii din concediu. Te ajută. Începe să ia el ce e mai greu. Îi percepi zâmbetul de satisfacție că poate și că nu spune asta. O ține pentru el. Ca să nu te simți prost tu, tatăl lui.
Doi copii desenați cândva de Radu
În vremea lui Moș Crăciun, între copiii mari și părinții lor intervine o complicitate. Ei știu că noi știm că ei știu, dar ne prefacem că nu știm că ei știu că noi știm că ei știu. Ziua aceea în care tu, tatăl, constați cu surprindere că sub bradul de Crăciun se află cel puțin două pachete în plus față de cele despre care știi totul. Ai doi copii. Fetița e mai degrabă domnișoară. Băiețelul e flăcău. Te bucuri de fiecare moment, pentru că anii în care tu, tatăl, și tu, mama, sunteți Universul lor începe să se numere în momente. Treptat. Acum te bucuri, fiindcă tot ceea ce contează este acum. Pui deoparte amintiri. Țin de cald. Amintiri calde pentru zile reci.
Am scris acest articol la provocarea Joker Event Club, agenție de servicii filmare, fotografie, sonorizare și lumini, pentru evenimentul tău.
(cu complicitatea Blogal Initiative)
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns