Vedere din București. Profil de magnolie. Foto (cu telefonul): Călin Hera
E pretențios spus Carte cu magnolii, dar n-am găsit altă rimă. Adevărul e că, la fel ca toate lucrurile bune din viață, și magnoliile își scutură la un moment dat petalele. Trăiesc puțin florile de magnolie, dar nu degeaba. Existența lor e filosofie pură. Sunt primele care izbucnesc și o fac spectaculos. Bucură. Iar atunci când își scutură petalele, aștern.
Vedere din București. Petale de magnolie. Foto (cu telefonul): Călin Hera
În urmă cu o săptămână, vorbeam despre Împărăția Magnoliilor. Pentru că așa erau cartierele cu vile din București.
Împărăția din văzduh se mută încet pe pământ (respectiv pe asfalt, ca să fim obiectivi).
Îmi amintesc zilele de toamnă din armată, pe când serveam patria la Bacău. Lungile alei pe care le măturam, încercând, sisific, să înlătur frunzele moarte. Pe care n-am ajuns să le urăsc (dar am înjurat de ele).
Mă întreb dacă aș fi înjurat de petale de magnolie dacă aș fi fost pus să mătur alei de sub magnolii. Nu vom ști asta niciodată. N-a fost cazul.
Vedere din București. Magnolie în curte. Foto (cu telefonul): Călin Hera
Vedere din București. Magnolie în curte. Foto (cu telefonul): Călin Hera
Călin Hera. PA-uri şi mirări 