Archive for martie, 2015

03/03/2015

Spital de copii în Bucureşti

Vedere din Bucureşti. "Sala de aşteptare" a secţiei ORL dintr-un spital bucureştean. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din Bucureşti. „Sala de aşteptare” a secţiei ORL dintr-un spital bucureştean. Foto cu telefonul: Călin Hera

„E a doua oară când mă dă jos din pat”, se plânge femeia în capot roşu, în timp ce apasă pe butonul liftului. „Ce să facem, putem spune că nu vrem?”, răspunde cealaltă, al cărei capot albastru, cu modele chinezeşti, fâşâie când femeia intră în lift, alături de colega ei. Au în mâini câte un portofel. Coboară probabil la chioşcul din curte să ia o cafea, nişte banane, să treacă timpul.

read more »

02/03/2015

Vedere din Bucureşti. Cu Aeul pe toţi pereţii

Vedere din Bucureşti. Cu Aeul pe toţi pereţii. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din Bucureşti. Cu Aeul pe toţi pereţii. Foto cu telefonul: Călin Hera

Am trecut de mai multe ori pe lângă această imagine. Dar ce e Aeul? Desenul înfăţişează un animăluţ situat undeva între porcuşor şi câine, cu ochii bulbucaţi şi picioarele ca nişte ugere, plus o codiţă îmbârligată şi un bot care aduce a conductă. Altfel, ansamblul e simpatic/jucăuş.

read more »

02/03/2015

Vedere din Bucureşti de la etajul 6 al unei clădiri de pe deal

Vedere din Bucureşti de la etajul 6. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din Bucureşti de la etajul 6, cu privelişte către Regie, Grozăveşti, Crângaşi, Podul Basarab. Foto cu telefonul: Călin Hera

01/03/2015

Dimineaţa de 1 martie a domnului Lică

Vedere din Bucureşti. Tarabă cu mărţioare la Piaţa Romană. Foto cu telefonul: Călin Hera

Vedere din Bucureşti. Tarabă cu mărţioare la Piaţa Romană. Foto cu telefonul: Călin Hera

Dl. Lică intră în magazin. Are două zambile la el, pentru vânzătoare. Le întâlneşte zilnic, mai schimbă o vorbă, mai cumpără o franzelă, o feliază. Afară adulmecă aerul rece, curat, de dimineaţă. Respiră cu plăcere. Intră în bloc, urcă, descuie, închide uşa în urma lui, lasă pâinea pe masă, deschide plicul alb rezemat de ghiveciul cu brânduşe, îi zâmbeşte mărţişorului dinăuntru, îl aşază alături de altele opt (sunt opt ani de la plecarea Fostei…), îşi face o cafea. Iar atunci se aude soneria.