Grăbit şi nu prea, amorezat din nou, de data asta de un freamăt, aşa cum bine îi stă unui orăşean la prima generaţie, Pătraşcu se împiedică de gânduri ce se bat cap în cap. O văzuse întâia dată la balcon şi ochii i se opriseră, hipnotizaţi, în ochii ei. Universul complotase în ziua aceea astfel încât el să treacă pe aleea dintre bocuri, făcând un ocol de la staţia lui 14, exact atunci când ea ieşise să respire aer îmbibat cu zăpadă. Era vrăjit. Şi fără căciulă.
– Dar ce am spus de mi-a răspuns?
Călin Hera. PA-uri şi mirări
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Cartea mea
Lansare, comenzi ş.a.m.d., aici.Comentarii recente
Mersul lucrurilor |… la A venit PArza Calul moralist | mee… la Solidar cu cel mai bun prieten… La Odeon! | Despre O… la Dacă Pergolesi ar fi avut… PAct | meetSun.ro la Votaţi statuia preferată
Site Meter
BIC
Zelist
Page rank
Blogrank
Din lume
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un răspuns