
Un ziar vertical: Austin American Statesman. Aici, pus lângă un format clasic din România: revista Dilema Veche. Foto cu telefonul: Călin Hera
Atunci când Jurnalul naţional şi-a lansat un nou format de ziar, în urmă cu destul de mulţi ani, am zâmbit. Marius Tucă, cel care a venit cu găselniţa de a pune zilnic pe tarabe articole care nu sunt la zi, pentru a se proteja cumva (mă gândesc), a încercat să transforme o calitate fizică – raportul dintre lungime şi lăţime – în una morală. Cum raportul obţinut era vădit în favoarea uneia dintre laturi, ziarul lui a devenit „vertical”, preferând în acelaşi timp să se retragă, cum am spus, din cotidian, în favoarea scriiturii atemporale.

Un ziar vertical: Austin American Statesman. Aici, pus lângă un format clasic din România: revista Dilema Veche. Foto cu telefonul: Călin Hera
De-a lungul timpului, au fost publicate acolo numeroase reportaje bune, cu adevărat bune, scrise cu talent, dar atunci când spui „ziar vertical” te gândeşti mai degrabă la Evenimentul zilei, perioada regimului Adrian Năstase, când se făceau investigaţii adevărate, riscante, zguduitoare.
Ceea ce am descoperit recent este un ziar încă şi mai vertical decât Jurnalul naţional – luându-ne tot după criteriul geometric. Austin American Statesman este o publicaţie texană, care parcă sfidează criza – prin număr de pagini, prin alcătuirea clasică, pe secţiuni, orientată spre utilitar, prin anunţurile imobiliare din care rezultă preţuri ameţitoare şi o piaţă în creştere. L-am răsfoit cu interes. Fără pretenţii jurnalistic-literare, dar foarte util pentru cititorii săi şi fix pentru ei. Eficienţă americană.
Am fotografiat ziarul alături de revista Dilema Veche, care are un format obişnuit în România, pentru a scoate în evidenţă diferenţa. Lăţimea celor două publicaţii este aceeaşi. Aceasta e, de altfel, singura asemănare 🙂
Am zis să vă arăt.
P.S. Poate că era mai potrivit acest articol dincolo, nu ştiu. Rămâne la Mirări.
Lasă un răspuns