Eu n-am mai văzut aşa ceva: două curcubee în acelaşi timp, pe acelaşi cer. Dacă aş fi babă, aş zice că e semn bun sau semn rău, depinde cine m-ar întreba. Dacă aş fi fizician, aş găsi o explicaţie şi aş scrie o ecuaţie. Un poet adevărat n-ar lăsa să-i scape o astfel de rimă în mijlocul pasajului. Dincolo de orice, nu poţi decât să te bucuri, ca prostu’, văzând aşa minune. Îmi pare rău doar că n-am un aparat de fotografiat mai ‘oţ şi o privire mai puţin discromată. În rest, e bine.






