De la biroul său aflat la ultimul etaj al unei clădiri năltuţe, inginerul Popescu priveşte acoperişurile caselor din jur. Câteva roşii, noi, de-ţi vine să pui frişcă pe ele. Cele mai multe sunt însă din tablă ruginită. Nu e un cartier mărginaş, dar blocurile de birouri răsărite fără vreo noimă anume par a strivi căsuţele vechi, tot mai înghesuite (acum de sus în jos). Inginerul Popescu soarbe din ceaşca cu ceai de măcieşe. Am o abordare prea descriptivă, îşi zice, apoi se întoarce la vraful de laptopuri de pe birou.
Clădirea năltuţă a inginerului Popescu
One Comment to “Clădirea năltuţă a inginerului Popescu”
-
Aparent fara nici o legatura, in minte mi-a venit o stare, de lucruri . Orasul Köln are inca o data suprafata Bucurestiului iar populatia la jumatate .
Si-acum , ma intreb !? Un om cu putina viziune in spatiu si-ar fi construit „palat” in Bucuresti ? sau, si mai grav, ar fi investit in imobiliare intr-un oras aflat pe un butoi de „pulbere”( de energie) fara supapa ?
Matematica e simpla! Discernamantul spiritual[acordul armonic dintre inima(Eva) si minte(Adam)] conteaza !?ApreciazăApreciază






