Archive for februarie, 2011

17/02/2011

Calm

La început i s-a părut simpatic. Era mic, alb, ciufulit (aproape pufos) şi lătra jucăuş, dând din coadă. Ilie Dron, om cumsecade, care salută vecinii, era însă prea cătrănit ca să-l binedispuna atâta lucru. Când, un sfert de oră mai târziu, a observat că tâmpiţii ăia i-au „taiat cablul”, i-a venit să spargă ceva. A auzit lătratul, a coborât, a luat câinele în braţe (potaia s-a ghemuit la pieptul lui), a urcat la ultimul etaj, apoi l-a aruncat pe pufos, în gol. Îi flutura coada, în cădere, dar Ilie Dron încă nu se calmase.

NOTĂ. Textul a fost inspirat de întâmplarea asta.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare
Lecturile inginerului de la patru

16/02/2011

Lecturile inginerului de la patru

Anunt fotografiat de mine la avizierul unui bloc în care am intrat. FOTO: Călin HeraAnunt fotografiat de mine la avizierul unui bloc în care am intrat. FOTO: Călin Hera
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!

 

De când doamna expert PR îl exasperează cu fiţele ei de femeie capricioasă, dl. inginer are parte de prea mult timp liber. Cum nu-i place să bea cu băieţii de pe şantier (niciodată să nu vă îmbătaţi de faţă cu muncitorii, le spunea răspicat prof. Dima, în timpul facultăţii), cum n-are răbdare de Discovery şi nici nu rezistă să citească mai mult de trei pagini pe zi, deşi are ceva cărţi bune în bibliotecă (unele încă în ţiplă), s-a pus pe lecturat broşurile hipermarketurilor şi anunţurile de la avizier. Uneori râde, alteori se enervează.

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente
Electrificare

15/02/2011

Reteta secretă de făcut Coca-cola. Ce zice Pepsi?

O stire mai dărâmătoare decât alta: cică secretul cel mai bine păzit (ca să exagerăm un pic), adică lista ingredientelor Coca-cola, a fost descoperit de unii de la thisamericanlife.org. Deci, tineti-vă bine:

Caietul pe care e notată reteta Coca-colaCaietul pe care e notată reteta Coca-cola.
Click pe foto pentru imagine mărită!

Dacă nu reusiti să cititi din caiet, mai jos e transcrierea:

Lista ingredientelor pentru o Coca-cola adevăratăLista ingredientelor pentru o Coca-cola adevărată

Site-ul thisamericanlife.org zice că într-o zi sau două oferă si detalii tehnologice. Păzea, că vine American Cola – sau Quick-Cola (sau Frucola)!
Oare cei de la Pepsi cum au primit vestea?

NOTĂ. Evz dă mai multe amănunte si un filmulet cu reclame Coca-cola.

15/02/2011

Cel mai lung sărut

Deci, ne-am linistit: s-a bătut recordul pentru cel mai lung sărut. Un tip si o tipă din Bangkok, Ekkachai and Laksana Tiranarat, el 37, ea 51 (dacă retin bine) au stat sărutati timp de 46 de ore, 24 de minute si 9 secunde!
Imaginati-vă cu cine v-ar plăcea să petreceti astfel, apoi priviti fotografia de mai jos:

Autorii celui mai lung sărut ever. Captură de pe telegrapf.co.uk Autorii celui mai lung sărut ever. Captură de pe telegrapf.co.uk (Fotografia a fost livrată de Reuters).
Click pentru imagine mărită!

Premiul a fost echivalentul a 3.000 de lire sterline (în moneda locală).
Concluzia: dacă dragoste nu e, nimic nu e!

Mai jos, un filmulet de la concursul de sărutat, la care a participat si un cuplu gay.

15/02/2011

Electrificare

Doamna Leni Pârvu încercase de trei ori să deschidă uşa de la ghenă. Domnul Pârvu, chemat în ajutor, şi-a dat seama cum stă treaba: „Deschide uşă că io chem sectoristu’!”, a urlat el suficient de puternic încât să adune tot poporul disponibil de pe palier. Iniţial, omul din ghenă a făcut pe mortul, apoi a mârâit, a dat să muşte, ca un animal încolţit. Era însă destul de ştirb (şi cam ameţit).
De atunci, ghenele de la scara 1 sunt electrificate şi tot de atunci doamna Leni Parvu n-ar mai merge să arunce gunoiul nici dacă i-ar cădea pe coc.

 

 

UTIL.
Episoade anterioare:
Viata la blog. 365 de secvente

14/02/2011

Dinamul de la poarta lui Mircea Popescu

Stiti probabil povestea cu inventatorul a cărui poartă se deschidea destul de greu; o provocare pentru vizitatorii lui, destul de numerosi, de altfel. În realitate, poarta era „legată” la un dinam care producea curent electric.

La asta m-am gândit acum, fascinat de inventivitatea lui Mircea Popescu. Nu stiu cât de mult scoate el din site/blog/agregator; sper să-si acopere măcar cheltuiala. Îmi place, repet, că inventează mereu. Mircea Popescu e un vârtej – măcar în blogosfera românească.

Stiti că a inventat fain-ul, probabil cel mai bun agregator din România bloggeristică. În ceea ce mă priveste, v-am cunoscut pe multi dintre voi acolo si multi ati dat de acest blog via fain. Eu am fost introdus acolo de Alex Mazilu; îi multumesc încă o dată. Sunt destul de multi, deja, pe care i-am promovat pe fain, si bine (le-)am făcut. Una peste alta, avantaje calitative si cantitative.

Apoi a apărut ideea monetizării karmelor. (Pentru necunoscători: „moneda” oficială în http://polimedia.us/fain este karma, care poate fi preschimbată în euro – cumpărare sau vânzare – în anumite conditii. Notă: nu găsesc acum link la conditiile cu pricina, revin). E drept, acum karmele se înmultesc ceva mai greu decât înainte, de-aia am ajuns în situatia ca azi, 14 feb 2011, să detin cele mai multe karme 😉 (vezi mai jos)

Clasamentul karmelor de pe polimedia/fain, azi, 14 feb 2011, orele 13.00

Clasamentul karmelor în polimedia.us/fain, azi, 14 februarie 2011, orele 13.00.
Click pe foto pentru imagine mărită

A mai fost chestia cu proiectele speciale (pe care eu n-am priceput-o bine, păcatul meu), a blogului cu continut plătit (vezi despre si aici si aici) samd.

Mai nou, Mircea oferă karme, deci ceva bani, celor care îi fac publicitate stradală. Ideea e asemănătoare celorlalte: usor sofisticată, simplă în realitate, ca un joc pe care-l joci de plăcere. Căci ăsta e secretul lui Mircea Popescu: te invită să te joci. E ca în anecdota aia cu poarta-dinam. (P.S. Despre provocarea stickerelor puteti citi aici.)

NOTĂ. Mircea e autorul unor concursuri de proză arhiscurtă (cu premii în bani). El a avut ideea lui cum a fost, despre care am scris aici si cea a filmelor excelente pe care nu le-a văzut nimeni – vezi aici despre ce e vorba. Si multe altele!

14/02/2011

Viata la bloc. 365 de secvente

Dragii mei,
Mă provoc pe mine însumi, iar voi veti fi martorii acestui pariu: îmi propun să scriu, începând de mâine, zi de zi, câte un PA despre „Viata la bloc”. Dacă voi reusi să mă tin de treabă, veti avea ocazia să cititi, zi de zi, timp de un an, pe acest blog, câte 500 de semne despre întâmplări si nonîntâmplări din viata la bloc. Presupun că dl. Lică va fi un personaj important într-un oarecare număr de povesti. Ilarion, care deja există, va fi si el creionat. Cu sigurantă, vor apărea noi si noi personaje.
Cu sigurantă, vor fi destule momente în care voi intra în pană de inspiratie – asa că voi fi atent la orice sugestie din partea voastră.
Dacă peste un an voi mai fi în picioare, dacă, adică, voi fi reusit să scriu măcar 300 de PA-uri, atunci, cine stie, vom putea spune că am construit, împreună, o carte de PA-uri (fără reactiile voastre văd imposibil acest demers).

P.S. Desigur, PA-urile din „Viata la bloc” ar trebui să fie un bonus. Acest blog merge mai departe (în săptămâna în care am lipsit au fost aproape 2.000 de vizitatori unici; oameni care au venit aici desi eu n-am publicat nimic. Deci, am un fel de datorie 😉 ).

13/02/2011

Înger, îngerasul meu

Fotografie făcută cu telefonul în luna decembrie 2010 în Parcul Al. Ioan Cuza (fost IOR) din Bucuresti.
FOTO: Călin Hera
12/02/2011

Călin de presă

A trecut mai bine de-o jumătate de an de atunci. De câteva zile am primit înregistrarea si am putut vedea si eu emisiunea. Întrucât oricum a fost publică, o urc aici. Probabil că ăsta sunt eu.


Înregistrare TVR Cultural (Călin Hera – „Oameni de presă”) – prima parte (14 minute)


Înregistrare TVR Cultural (Călin Hera – „Oameni de presă”) – a doua parte (14 minute)

NOTĂ.
Emisiunea „Oameni de presă”, TVR Cultural, 2010.
Producător: Oltea Gârtoman
Durata totală: 28 de minute.

11/02/2011

Edison, cu figura lui Spencer Tracy

Felul în care google îl sărbătoreste pe Edison, azi, 11 februarie, 2011
Dacă Google i-a dedicat asa desen (dinamic) frumos, se cuvine să salut si eu memoria lui Edison. Băiat inventiv, care a stiut bine să si monetizeze. Dar retinem inventivitatea.
P.S. În copilărie, am citit si răscitit o cărticică despre Edison. Mi-amintesc si filmul cu Spencer Tracy (mai jos, faza care mi s-a întipărit în minte):

P.S. De aici am luat această fotografie a lui Edison:
Thomas Alva Edison

Etichete: , , ,
11/02/2011

Miere din teiul anului (de la Leliceni)

Teiul din Leliceni, judetul HarghitaAm luat fotografia de aici.

Habar n-aveam (acum am) că există o competitie europeană în urma căreia ar urma să se desemneze, pe baza unor voturi online, Copacul Anului.

Acum, c-am aflat, vă zic si vouă. În marea finală se află cinci arbori, câte unul din Bulgaria, Cehia, România, Slovacia si Ungaria. Cică ar fi fost si niste competitii nationale, ca să se ajungă aici (te joci?). În clipa asta, Teiul din Leliceni, jud Harghita, în etate de vreo 500 de ani, e pe locul al doilea la voturi.

Copacul are o istorie interesant povestită (găsiti povestea aici). E emotionantă povestea despre seceta din 1717-1718, când n-a plouat timp de 16 luni, satul a fost părăsit, totul era pârjolit, doar teiul nostru rămăsese verde, gratie, probabil, rădăcinilor adânci (oare ce gust avea mierea de tei, productie 1717, hai, 1718?).

Bun, dacă v-am captat atentia si vreti să votati pt Teiul din Leliceni, o puteti face aici. La ce bun? O servi la ceva. De exemplu, faptul că teiul ăsta fain a fost Copacul Anului 2010 în România i-a adus un premiu de 3.500 de lei si o festivitate de premiere. E?

10/02/2011

Rebengiuc 78

Victor Rebengiuc a împlinit 78 de ani. Îi spun si eu La multi ani! Pentru că tin la omul ăsta. Mi se pare un tip vertical. În orice caz, un actor foarte bun, atât pe scenă cât si în filme.

Iar gestul lui, acela de a-i duce lui George Marinescu sulul de hârtie igienică, în studioul 4 al TVR, în decembrie 1989, îl consider eroic. Sau, în orice caz, simbolic si extrem de necesar!

Fotografie cu Victor Rebengiuc de Simion BuiaFotografie luată de pe cinemagia.ro

10/02/2011

Fotografii de pe la prieteni

Deschid azi, aici, o mică galerie foto în care vă arăt ce am găsit prin blogosfera pe care o mai răsfoiesc, când si când. Mi-a făcut poftă Belle de Jour, cu escapada ei ljublianană.

Fotografie făcută în Ljiubliana de Belle de Jour. Click pe foto pentru imagine mărită!
Găsiti toate fotografiile aici sau aici.

Cu această fotografie, Alex Mazilu ilustrează o dimineată cu dragoste.Faină ideea lui Alex Mazilu de a aduna versuri de dragoste într-o dimineată de februarie, 10.

Foisorul din Grădina Mare, Brăila, fotografiat de Carmen NegoităSetul de fotografii brăilene făcute de Carmen Negoită îmi arată de ce am eu nostalgia Brăilei, desi n-am vizitat niciodată acest oras (decât pe traseul Gară-Insula Mare a Brăilei-baia comunală).

Fotografie cu no comment, făcută de Eugen AndronicEugen Andronic arată de ce o fotografie face cât cel putin 500 de semne 😉

Fotografie din colectia transalpină a lui Remus SuciuRemus Suciu e, în mod clar, omul care mai mult fotografiază decât postează. Asa că am ales o fotografie din colectia transalpină.

Dansând în frig. Foto: Sorin StanciuSorin Stanciu a fotografiat frigul

Parte a proiectului „february squares” derulat de Alexandra SanduAlexandra Sandu anuntă un nou proiect.

Fotografie făcută în Muntii Apuseni de Liana OpreaÎn asteptarea festivalului de fotografii din Columbia si Nicaragua, public un cadru făcut de Liana Oprea în Muntii Apuseni.

Domenico Veneziano - Portret de tânără femeieg1b2i3 îl prezintă azi pe Domenico Veneziano.

O lămâie destul de acră, desenată de Roxana SoareRoxana Soare, într-o dimineată în care a impresionat-o o lămâie.

Fotografie de pe blogul lui Meet The SunMeet The Sun postează o fotografie despre o rană…

Primăvara pe baraj, cu lebede si pescărusiCu certitudine (sic!), o fotografie optimistă!

Cu gândul la: Leo, ajnanina, Adela, Anca, Andi Bob, Cristian Dima, Năbădăiosu, Naiv, Cristian Lisandru, Gabi, LePetitPrince, Stela, Daurel, Geanina, Gina, Lady A, LeeDee P., Laura Driha, Flavius, Călin, Nea Costache, Dan, fammy, Anamaria Deleanu, Achilianu, Bogdan Onin, Gabriela Elena, geocer, Miakel Eon, Sictireli, Yigru Zeltil, Ion Toma Ionescu, Victor.

09/02/2011

Politia română în actiune

Fotografie făcută la sfârsitul toamnei 2010 în centrul istoric al Bucurestiului. FOTO: Călin HeraFotografie făcută la sfârsitul toamnei 2010 în centrul istoric al Bucurestiului. FOTO: Călin Hera

Stimate domn, scuzati-ne, vă rugăm, de deranj, nu dorim să vă întrerupem mediatia, nu, nu e nevoie să vă ridicati, desi, tinând cont de cele spuse de distinsul gânditor aici de fată, care, din timiditate, bun simt si emotie, îsi tine mâinile în buzunarele pantalonilor, temperatura coboară vertiginos, în acest sfârsit de toamnă bucurestean, mic parizian, hehe, stiam că apreciati o nevinovată figură de stil, asadar, temperatura se apropie de, dacă-mi permiteti să mă exprim asa, zero grade Celsius, iar presiunea atmosferică, în fine, ceea ce… Mă, să fiu al naibii dacă ăsta nu seamănă cu Badea Cârtan sau cu Ion B., ăla cu colajele de-a dat Angelina Jolie jde mii de dolari pe ele!


09/02/2011

Joc de copii

Câteva rime dintr-o joacă de-a copiilor.

– Zi dulap!
– Dulap.
– Ti-a căzut un ou în cap!

– Zi mărgică!
– Mărgică.
– Ai în brate o pisică.

– Zi ureche!
– Ureche.
– Ai mâncat plăcintă veche!

– Zi televizor!
– Televizor.
– Ai o bubă pe picior!

– Zi bec!
– Bec.
– Vreau la mec.

– Zi curcubeu!
– Curcubeu.
– Trage apa la veceu!

– Zi pepsi!
– Pepsi.
– Mă-ta-i sexy!

Etichete: , , ,
08/02/2011

Filmele excelente pe care nu le-a văzut nimeni

Mircea Popescu a făcut o provocare în urmă cu vreo zece zile, taman pe când mă pregăteam să plec într-un mini dar vioi concediu. Prin urmare, n-am răspuns provocării, dar am apucat să văd despre ce e vorba. Pe scurt, Mircea provoacă lumea să scrie pe blogul propriu câte o listă cu zece filme pe care le-a văzut, sunt bune sau foarte bune (excelente chiar!), dar n-a prea auzit nimeni de ele.
Dacă a auzit cineva si dovedeste asta, filmul cu pricina e tăiat de pe listă. E, zice M., în final, din intersectarea listelor rezultate (de pe care s-a tăiat ceea ce trebuia tăiat), ar putea rămâne vreun film-două excelent, încă nepreavăzut, dar, desigur, de căutat.
Se bagă cineva?

P.S. Mă surprind nefiind în stare să propun măcar o listă de 1. Dar rămân pe gânduri. Sed si cuget.

UPDATE.
Datorită prietenei mele Andi Bob, deschid si eu o listă. Precizez că filmul propus de ea nu l-am văzut.

Adaug filme propuse de injineru („E uşor lasciv dar are o încărcătură artistică puternică”), Noemi Kozma, via Facebook (Mongolian Ping Pong = „minunat, delicat, pierderea inocentei, a magiei…”), calauza (Die Tür – „povestea in sine (jumatate thriller, jumatate fantastica) se putea rata cu usurinta. O salveaza actorii si regizorul care stie sa acumuleze cu multa migala tensiunea. Si faptul ca nu stii nici un moment la ce sa te astepti mai departe de la film”).

Asadar:

Buddha collapsed out of shame* (Hana Makhmalbaf)
Room in Rome (2010)/Habitación en Roma
Mongolian Ping Pong (2005)
Die Tür (2009)

*Aici sunt fotografii si aici alte celea. Iar mai jos, un trailer.

UPDATE. Contribuţia mea e filmul lui Takeshi Kitano, Ahile si broasca testoasă.

08/02/2011

Cum poate o doamnă cumsecade să alunge cu posetuta niste spărgători cu motociclete

S-a întâmplat în UK. Filmuletul e postat pe site-ul The Telegraph. Nu mă pricep să-l copiez aici, asa că v-am dat linkul.

Etichete: ,
08/02/2011

Jules Verne, omagiat de google


Tare mi-a plăcut că google îl sărbătoreste azi pe Jules Verne (născut în urmă cu 183 de ani!), omul care a încântat atâtia si atâtia copii, cărora le-a stârnit imaginatia.

07/02/2011

Mănânc păstrăv si plâng

Dacă ajungi la pârtia de la Azuga, dar nu cobori cu masina în parcare, la dreapta, ci tii drumul drept înainte, ajungi, după vreun kilometru si jumătate, la o păstrăvărie. Peisajul e încântător, mai ales dacă va fi nins ca în povesti. Pădurea care coboară de pe ambii versanti dă locului ceva maiestuos.

Dincolo de poarta păstrăvăriei sunt niste domni si o doamnă, plus un câine ciobănesc negru despre care afli (de pe o plăcută fixată pe poartă) că ar fi rău, dar care e blajin si foarte lenes. Apoi, o jumătate de duzină de bazine, dintre care doar unul nu e înghetat (presupunem că e iarnă, remember?). În apă se zbenguiesc vreo 130-140 de păstrăvi tineri. Unul dintre distinsii domni prinde opt bucăti într-o plasă aflată la capătul unei cozi înnădite.

Pestii se zbat, lenesi.
– Vreti să vi-i curăt?
– O, da, ar fi grozav!
– Costă câte doi lei pentru fiecare.
– Perfect.

Zece minute mai târziu, cu banii în mână (cam 6 lei pentru un păstrăv + 2 lei curătatul), s-ar putea să ajungi în încăperea în care domnul cu pricina efectuează operatiunea de curătare: spintecă burtile pestilor cu un briceag măricel, apoi, cu o miscare sigură, smulge măruntaiele si mai dă o dată cu arătătorul, apăsat, prin burta pestelui, de lângă coadă până la branhii. După care azvârle vietatea (sic!) într-o pungă de plastic.

Cele opt zbateri continuă în portbagaj, cine stie câtă vreme. Ca să nu le auzi, poti da radioul mai tare (se prinde Radio Europa FM). Câteva ore mai târziu, după ce au sfârâit pe grătar, păstrăvii proaspeti se lăfăie în farfurie, alături de bucăti potrivit de mari de cartofi natur, cu fire de verdeată, gata să fie stropiti de mujdei de usturoi si/sau (după caz) lămâie.

E?